Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Afaceri |
|

Stilul Borza

REMUS_BORZA
Povestea lui Remus Borza are aproape toate ingredientele necesare pentru un film american. Dramă, răsturnări de situație, scandaluri, dosare penale, mulți bani, povești de dragoste, masonerie și, nu în ultimul rând, politică.

La ora la care Elena Udrea, probabil cea mai mediatizatăfemeie din România ultimului deceniu, ajungea la DNA pentru a fi audiatăși ulterior reținutăîn dosarul botezat Microsoftgate de către presa românească, având în vedere numele de politicieni de top implicați în scandalul de corupție, Remus Borza refuza săse conformeze indicațiilor fotografului, care îi cerea săîși încheie ultimul nasture al cămășii.

„Niciodatănu mi-a plăcut săîmi închei nasturele de la gât, chiar dacăport cravatăși costum aproape tot timpul. Este felul meu de a fi, mai relexat”, se justificăardeleanul, în timp ce pe ecranele TV se deruleazăimagini cu Elena Udrea asaltatăde microfoanele ziariștilor la intrarea DNA.

„Elena Udrea mi-a fost stagiară”, spune Remus Borza, un avocat de 42 de ani, intrat în lumina reflectoarelor de mai puțin de trei ani, dupăce a devenit, prin intermediul companiei Euro Insol, specializatăîn insolvențe, administratorul judiciar al Hidroelectrica.

„O companie în insolvențăînseamnăo companie sufocatăde costuri, de cheltuieli, o companie care stăprost cu lichiditatea. O companie care are cheltuielile mai mari decât veniturile. Aici trebuie săintervii. Trebuie sămaximizezi veniturile și săreduci costurile, aici e toatăcheia. Cu cât ai venituri mai mari și cheltuieli mai mici, ai o marjăa profitabilității mai mare”, afirmăBorza, care recunoaște cănu e nimic magic în aceastărețetă, ci mai degrabăîn aplicarea ei cu sfințenie și în ciuda oricăror obstacole.

Unul dintre cele mai importante obstacole era reprezentat, în cazul companiei de stat Hidroelectrica, de așa-numita schemăde căpușare.

„Am găsit la Hidroelectrica 500 de contracte împovărătoare, cu prețul de la 3 pânăla 18 lei mai mare decât media pieței, și pe toate palierele, fie căvorbeam de contracte de antepriză, de construcții, de montaj, de prestări servicii, de consultanță, de orice. Erau foarte multe, sute de firme, mai ales la nivel local, ale baronilor locali, inclusiv ale politicienilor locali, care căpușau direct Hidroelectrica sau indirect, prin intermediul celor opt bidoane, care erau fostele noastre Hidroservuri –societăți la care Hidroelectrica era unic acționar, pe care ulterior le-am comasat într-o singurăentitate și am eficientizat și acolo costurile și am tăiat foarte multe dintre contracte”, explicăRemus Borza, cel care, prin denunțarea acestor contracte a pornit în 2012, primul război cu cei denumiți „băieții deștepți”din energie.

„Cifrele spun cănoi am preluat cea mai îndatoratăcompanie din România, cu datorii de 1,2 mld. euro. Astăzi, am ajuns la o datorie de 170 mil. euro, deci în doi ani și jumătate am plătit peste un miliard de euro creditorilor. De la pierderi de 170 mil. euro pe ultimele douăexerciții financiare am ajuns la 500 mil. euro profit în 2013 și 2014. Am preluat Hidroelectrica cu o trezorerie netăde 775 mil. lei cu minus, pentru ca la finalul anului trecut săavem 489 mil. lei cu plus. În luna ianuarie a acestui an, am atins un nou record: 137 mil. lei profit”, recităBorza din minte rezultatele financiare ale Hidroelectrica la fel cum o făcea, în perioada liceului, la festivalurile de teatru pentru amatori la care participa.

„Măajuta și fața săfiu expresiv”, spune cu autoironie Borza, aceasta fiind una dintre armele pe care ardeleanul a dovedit căle stăpânește foarte bine pe parcursul interviurilor și ședinței foto pentru Forbes România.

„Sunt un băiat care a plecat de la țară, din Maramureșul istoric, de la Baia Mare, cu 100 de lei în buzunar. Un băiat care a avut destule greutăți ca tânăr și care a ajuns la București săfacăistorie. Eu am făcut avere din oratorie, ca avocat pledant, așa căpot spune cămărecomandăvocea și talentul meu”, adaugăBorza, cu aluzie la una dintre scenele devenite clasice din filmele de comedie cu Brigada Diverse, în care o tânărăaflatăla interviu este întrebată„Cine vărecomandă?”și răspunde „Cine sămărecomande? Vocea şi talentul meu”.

Referința la scena din film nu este întâmplătoare, destinul lui Borza aducându-l de multe ori, dupăcum recunoaște, aproape de lumea artistică.

S-a născut în același spital de țarăprecum actorul Emil Hossu, l-a avut ca profesor în primele patru clase pe Grigore Leșe, iar dupărevoluție a intrat în afaceri cu actorul George Mihăițăși cântăreața Laura Stoica.

„La Revoluție am fondat împreunăcu alți oameni un cotidian, Graiul Maramureșului, la Baia Mare, care apare și astăzi. În aprilie ’90 am fondat prima revista a tinerilor din România, Buturuga Mică, care era distribuităîn toate liceele. Eram liceean în 1990 când am venit la TVR la emisiune săpovestesc despre Buturuga Mică. La barul televiziunii l-am cunoscut pe George Mihăițăcare mi-a zis: Hai săfacem o revistăși la București. Așa s-a născut revista Salut. Cîțiva ani mai târziu, am scos revista Show Șoc, iar apoi o revistăde modă, Show Moda”.

În paralel, tânărul a descoperit oportunitățile schimbării de regim politic. Mai exact, ale Decretului 150 din anul 1990, prin care s-au înființat fundațiile pentru tineret care puteau sărevendice patrimoniul fostului UTC (Uniunea Tineretului Comunist), inclusiv lichiditățile din conturile deschise la Banca Națională.

„Vorbeam atunci de un patrimoniu de un miliard de lei, în ‘90 era enorm. A fost prima privatizare, care, la fel ca multe alte privatizări din România primilor 20 de ani, au fost în realitate niște prăduieli. Vorbim de acumularea primitivăa capitalului, prin astfel de metode s-a realizat în toate țările ex-comuniste, chiar și prin formule legislative prin care s-a transferat o parte din avuția publicăspre anumite buzunare cu dedicație privată”, afirmăBorza, cu nonșalanța tânărului liceean care în primele luni de la apariția decretului 150/90 a constituit asociații ale elevilor la nivelul fiecărui liceu din Maramureș, prin care a revendicat sumele cu care contribuiserădin 1957 elevii respectivelor licee. „Se adunaserăsume frumușele, câteva sute de mii de lei. Puteam spune căam fost în 1990 cel mai bogat om din județ”. Iar ca orice tânăr plecat dintr-un cătun deoarece nu a fost admis la școala primarăși ajuns „cel mai bogat din județ”, actele de mecenat nu au întârziat săapară. „Am făcut împreunăcu Academia Românăo conferințăinternaționalăde etnografie și folclor la care au participat academicieni din 32 de state. Probabil a fost cea mai mare manifestare academicăorganizatăvreodatăîn România și a fost sponsorizatăde Asociația Elevilor din Maramureș”.

Cariera antreprenorialăa tânărului Remus Borza era însăabia la început.

„Am fost primul impresar artistic din România cu atestat eliberat de Ministerul Culturii. Îi impresariam pe Laura Stoica, Mădălina Manole, Adrian Daminescu, Gabriel Cotabiță, Aurelian Temișan, unii dintre ei au fost lansați la emisiuni pe care le-am produs. Era viațăfrumoasă, distracție și bani”. Iar conexiunile din domeniul artistic au completat portretul tânărului Remus Borza cu o nouăcalitate, cea de comerciant. „Fondasem cu Laura Stoica și George Mihaițădouăfirme de comerțde electrocasnice, care erau produse de monopol. Nici nu apucam săajungem în București cu produsele, pentru căle dădeam en-gros de pe drum. Foarte mulți bani s-au făcut atunci”. De altfel, prima parte a anilor ’90 a fost marcatăde apariția multor comercianți de profil. Altex, ajuns între timp liderul pieței de electronice și electrocasnice, a fost înființat de antreprenorul român Dan Ostahie la Piatra Neamțîn 1992, iar Domo și Flanco, alți jucători din top 3, au apărut în 1994 și, respectiv, 1996.

„M-am băgat în foarte multe. Dar aveam vârsta potrivită. La 20-30 de ani, pânăîn 40 de ani, ai disponibilitate. În fiecare etapăa vieții mele am muncit 14-16 ore zilnic, spre 18 ore”, își rezumăBorza rețeta antreprenorială. Sfârșitul încercărilor antreprenoriale și debutul adevăratei cariere profesionale au venit, practic, dupăabsolvirea facultății, în 1995, când conexiunile (de aceastădatăsentimentale, dupăcum recunoaște) l-au ajutat săîși cultive un fel de monopol pe dosarele penale ale Poliției Capitalei, de la trafic de valutăfalsăla trafic de droguri sau infracțiuni economice.

„Eram pe oficii, primeam de la stat 50 lei, echivalent în moneda de azi. Rămânea la latitudinea avocatului din oficiu săcapaciteze clientul/inculpatul sătransforme acel angajament din oficiu într-un apărător ales, plătit din buzunarul său. Erau mulți străini. N-aveau încredere unii în alții, dar în mine aveau, pentru căeram suficient de talentat să-i conving căsunt bun. Și chiar am fost. Probabil căeram între cei mai buni cinci sau zece avocați de penal din țară”, afirmăBorza, modestia nefiind, dupăcum a reieșit pe parcursul interviurilor, una dintre calitățile sale.

După2008, Borza realizează, o datăcu profesionalizarea Parchetelor și cu aportul tot mai însemnat al asistenței tehnice din partea SRI, căavocatul în penal devine un „element de decor”.

„Am preferat sămălas de penal. Aveam o alternativă, pentru căla începutul anilor 2000 o colegăasociatăde-a mea, Nicoleta Munteanu, mi-a propus săfacem o firmăde insolvențe, Assistance, iar câțiva ani mai târziu o alta, Euro Insol. A lucrat mai mult ea pe firmele astea, dar, în 2008, când am decis sămălas de penal, aveam douăfirme care erau deja pe piațăde vreo șase ani”, justificăBorza intrarea în domeniul care l-a transformat pe fostul patron de presăîn subiect de presă.

„Anual, intrăîn insolvență20.000 de firme, dar probabil căo treime o fac forțat. Insolvența, în mâinile unor patroni rapace, poate fi un instrument la îndemânăde parvenire. Îți cumperi la o treime de prețpropriile active, pe care le-ai ipotecat băncilor de la care te-ai împrumutat și le-ai cheltuit banii”, afirmăfostul avocat de penal, care nu considerăsuprinzătoare ponderea.

„E și aici o dozăde normalitate. Ei au un comportament speculativ. Speculeazăslăbiciunile sistemului, ale băncilor sau ale creditorilor. Și creditorii, în momentul în care încheie un contract, fie căvorbim de un furnizor de materiale, de echipamente, de prestatori de serviciu, de o bancăce îți pune la dispoziție un credit de investiții, trebuie să-și ia măsuri de precauție, săanalizeze mult mai riguros un business plan, săse uite pe niște indicatori, evoluție, cash-flow, trezorerie netă, cifrăde afaceri, costuri. Toatălumea dădea credite cu buletinul și iatăconsecința”.

Cea mai mare parte a insolvențelor s-au datorat însă, potrivit lui Borza, lipsei de competitivitate, devenităevidentădupădeclanșarea crizei financiare. „Accesul la economie globalizatăe pervers. Îți deschide o multiudine de piețe noi, doar căodatăajuns acolo ai un șoc: alții fac lucruri mai bune decât tine și mult mai ieftine. Companiile românești, plecând din anii comunismului, erau supradimensionate ca personal și prost tehnologizate. Asta se vede în costuri –costuri de regie foarte mari, cheltuieli indirecte foarte mari, ponderea foarte mare a salariilor. Economia globalizatăte pune în competiție cu alții care sunt mult mai agili decât tine, își reduc costurile de producție din mers, se retehnologizeazădin mers, se automatizeazădin mers, inovează. Inovația este cheia supraviețuirii”, afirmăcel care avea sădevinăunul dintre principalii specialiști din țarăîn domeniul insolvențelor.

„Momentul (intrării pe piața insolvențelor –n. red.) a fost potrivit pentru căatunci se declanșa criza –în Europa ceva mai devreme, în România s-a manifestat foarte agresiv în 2009-2010. Noi eram acolo și am luat multe mandate; aveam proceduri standardizate, asimilate”, completeazăel și menționeazăPlafar ca fiind prima reorganizare din România prin care s-a reușit plata tuturor creanțelor la valoarea nominală. Apoi enumerăpe nerăsuflate performanțele realizate la producătorul aflat în insolvență: rebranding pentru întreg portofoliul de produse, investiții în echipamente din străinătate, reautomatizarea linilor de ambalare (ambalarea de ceaiuri se făcea manual pânăatunci), listarea produselor Plafar în toate supermarketurile. „Am inovat, am venit cu clasa siropurilor, cu clasa ceaiurilor premium de fructe exotice și pregătisem, pânăla momentul închiderii mandatului, și planul de business pentru secția de condimente, care ar fi triplat cifra de afaceri a companiei, care era deja de cinci ori mai mare decât la momentul la care preluasem mandatul”.

Era 19 iunie 2012 când societatea lui Remus Borza specializatăîn insolvențăîși încheia mandatul de administator judiciar la Plafar pentru ca la doar o zi distanțăsăpreia mandatul unuia dintre cei mai mari producători de energie din țară, Hidroelectrica, care avea aceiași acționari ca la Plafar –Ministerul Economiei și Fondul Proprietatea.

Aceastăparte a poveștii lui Remus Borza este probabil la fel de cunoscutăprecum a devenit sintagma „băieții deștepți din energie”.

Mai puțin cunoscutăpublicului a fost legătura dintre Remus Borza și familia Vonica, care a creat unul dintre cele mai mari grupuri farma din România, Polisano. Borza, un ardelean atipic, cu un debit verbal apropiat de cel al oltenilor, își găsește greu cuvintele când vine vorba de sibianul Ilie Vonica. „Știam căeste foarte afectat (de problemele pe care le avea grupul Polisano, care au culminat cu arestarea soției lui Ilie Vonica, în urma unui scandal privind decontări de rețete false pentru medicamente oncologice –n. red.), dar nu m-am așteptat (săse sinucidă–n. red.)”, afirmăBorza, care a preluat, la douăluni dupăsinuciderea lui Ilie Vonica, conducerea grupului Polisano. „Un imperiu ridicat de la zero în 23 de ani, în industria medicală. 400 de milioane de euro afaceri, primul distribuitor, prima clinicăprivată, primul centru de dializă, primul centru de fertilizare in vitro din România, primul spital privat din România, cel mai modern centru de radioterapie, radiologie. S-a sinucis proprietarul, s-a ales praful. Ratinguri zero, băncile au blocat liniile de finanţare, furnizorii n-au mai dat marfă, mai ales dupăce s-au fript înainte cu Relad (cel mai mare faliment din industria farma din România, cu peste 120 de milioane de euro datorii –n.red.)”.

Dacăla Plafar, Hidroelectrica sau la proiectele imobiliare Asmita Gardens, Ibiza Sol și Silver Mountain, Euro Insol deținea mandatul de administrator judiciar, în cazul Polisano avocatul Borza (personal, nu prin intermediul firmei sale de insolvențe) fusese numit de moștenitorii lui Ilie Vonica drept Președinte al grupului fărăca vreuna dintre firme săintre în insolvență, ci în faza de restructurare.

„În situații de genul acesta, rapiditatea este cheia. O decizie, chiar greșităeste mai bunădecât nicio decizie”, explicăBorza rapiditatea cu care a renunțat la o mare parte dintre șefii unora dintre firmele din cadrul grupului Polisano, care au fost înlocuiți cu oameni recrutați din cadrul unor competitori din industria farma, inclusiv unul dintre oamenii de bazăai liderului pieței de servicii medicale private, MedLife.

„Eu am reușit săaduc la Polisano medici de afară, chiar dacăne confruntăm cu un exod de 3.000-4.000 de medici care pleacădin România în fiecare an. Am adus la Sibiu români cu doctorate în medicinăla Sorbona, care erau șefi de clinici sau de secții la mari unități spitalicești din Europa. I-am adus la Sibiu săfacăperformanță; am dovedit căse poate și în România săasigurăm același nivel de salarizări ca afară”, adaugăRemus Borza.

În prezent, statisticile indicăfaptul căsunt între 2 și 3 milioane de români care au emigrat, o mare parte din aceștia fiind persoane tinere și active, în condițiile în care piramida vârstelor din România aratăpe an ce trece o situație tot mai alarmantădin punct de vedere demografic. Diaspora a jucat un rol foarte important și în alegerea suprinzătoare a președintelui Klaus Iohannis la finalul anului trecut.

„Milioanele de români care au ales calea exilului ar prefera sătrăiascăîn România, unde au prieteni și familie. Dar trebuie săli se recunoascămunca și săfie bine plătiți. De fapt, aici este marea provocarea, săînțelegem și săacceptăm căși un manager la stat, și un funcționar public trebuie plătit dupăcompetențe, dupăaceleași mecanisme ca și în privat”.

Discuția ajunge, inevitabil, și la subiectul zilei, valul de arestări și condamnări ale unora dintre cei mai bogați dintre români.

„Trebuie săalegem între a fi egali în promiscuitate și sărăcie sau a fi bogați în idei, culturăși prosperitate. Se duce o campanie aproape virulentăîmpotriva acelor oameni care fac avere. Dar nu toate averile din România sunt ilicite”, afirmăfostul avocat de penal, care vine imediat cu o justificare: „Trebuie săavem indivizi cât mai bogați, pentru căbogăția lor se distribuie, bogăția lor înseamnăservicii, achiziții de bunuri materiale, impozite pe veniturile care se duc la bugetul statului. Trebuie sălucrăm la aceastăschimbare de mentalitate și abordare”.

Iar una dintre cele mai importante modificări de abordare vizeazămodul cum este privit antreprenorul local fațăstrăini, în condițiile în care economia este dominatăde firmele cu capital străin, care au un sfert din numărul de angajați din economie, dar realizează60% din cifra de afaceri cumulată.

„Timp de 25 de ani, companiile românești și capitalul românesc în ansamblu au fost discriminate. Toate lucrările de infrastructurăpublicăde anvergurăau fost încredințate unor companii străine. Acum vrem săle facem loc și lor la licitațiile publice, la marile contracte și constatăm cănu mai au referințe. Spre exemplu, toate retehnologizările din ultimii 20 de ani de la Hidroelectrica s-au făcut de către firme străine, deși tot sistemul energetic național s-a făcut cu firme românești. Astăzi au fost excluse și ne întrebăm de ce mor. Mor pentru cănu le-am dat lucrări, dar și dacăle-am da, nu îndeplinesc condițiile minime stabilite”, afirmăRemus Borza, care urmeazăsăatribuie în luna martie, din poziția sa de administrator judiciar la Hidroelectrica, un contract de retehnologizare de 75 de milioane de euro, pentru realizarea căruia nu s-a înscris pânăacum nicio firmăsau consorțiu de firme românești.

Specialistul în insolvențe merge mai departe cu verdictele și considerăcăRomânia, în ansamblu, nu are acum o clasăantreprenorialăpropriu-zisă, pentru cănu existăo culturăa economiei de piață.  „Chiar dacăam avut o tradiție de economie de piață, aceea a fost dobânditătârziu. E un decalaj de sute de ani între noi și Europa industrializată. N-ai cum să-l estompezi, În plus, au fost 55 de ani de comunism în România, așa căs-au pierdut acele reflexe, acele mecanisme, instituții specifice unei economii de piață. S-a dus mai mult de o generație și nici generația de după’90 nu a fost instruităîn cultul acestor valori ale economiei de piațăpentru căși în materie de educație, de metodică, de programășcolarăam regresat mult”.

În aceste condiții, un rol important în dezvoltarea societății ar trebui săîl joace clasa managerială. Avocatul care a schimbat sute de manageri în cadrul companiilor pe care le-a restructurat are, însă, așteptări reduse. „Clasa managerialăe o altăproblemă. Îți trebuie multe calități pentru a fi un manager bun, dar în primul rând creativitate, spirit inovator, trebuie săîți asumi, săfii empatic, transparent și săai abilități de comunicare”.

Verdictul lui Borza nu pare deloc optimist pentru economie, în condițiile în care „lipsesc cei doi piloni ai economiei de piață–clasa antreprenorialăși cea managerialăși elementul comun, lipsa unui capital autohton”.

Există, totuși, o speranță. „Reforma e, în teorie, un lucru greu de făcut, dar în realitate se dovedește a fi foarte ușor, pentru căorice revoluție se face cu doar trei oameni: un vizionar, un ideolog și un strateg. Sunt optimist ca România îi va identifica pe cei trei care să-i dea o nouădimensiune, pentru căîncăsuntem pe o anumităfiliație balcanicăfanariotă, suntem mai degrabăfanarioți și balcani decât latini și occidentali și trebuie săne europenizăm. Altminteri, vom avea multe probleme pe termen lung”.

Discursul capătăaccente politicianiste, avocatul ardelean neascunzându-și aspirațiile politice, chiar dacănu imediate.

„O națiune se descurcăși fărăsportivi, dar nu se descurcăfărăgenii. Clasa politicătrebuie la rândul ei primenită, iar aici avem nevoie de o reformăradicală. Nicio națiune nu e perfectă, dar trebuie săarătăm și lucrurile bune. Săieșim din aceastăcampanie negativăși a negativismului, pentru căasta ne va omorîca națiune”, afirmăRemus Borza, al cărui nume este asociat la o simplăcăutare pe Google cu apartenența sa la masonerie.

„Mi-am asumat public apartenența la masonerie și cred căși masoneria ar trebui săse implice mai activ și mai plenar în treburile cetății, dar suntem și noi expresia în oglindăa unei stări de spirit. O societate strâmbănu poate neapărat sădea o masonerie dreaptă. Dar noi încercăm și de vreo câțiva ani s-au petrecut schimbări semnificative și în rândul masoneriei, care este  «primus inter pares». Are acea recunoaștere plenarădin partea a peste 120 de mari loji masonice din lume, ca o masonerie modernă, națională, progresistă”.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii