După o extindere în mai multe state din Europa Centrală şi de Est, în 2005, compania Salesianer Miettex, care se ocupă de închirierea, spălarea şi gestionarea articolelor textile pentru hotelieri, spitale şi pentru alte companii care ar avea nevoie de echipamente de lucru, a decis să intre şi pe piaţa din România. Cum era şi firesc, aveau nevoie de un om de contact care să se ocupe de afacerile biroului de la Bucureşti. L-au găsit în persoana tânărului Victor Ioane, pe atunci student la Politehnică, la Facultatea de Inginerie în limba germană, căci proprietarii Salesianer Miettex căutau un om cu care, în primul rând, să poată comunica în limba companiei.
„Eu aveam ceva experienţă cu multinaţionalele pentru că am lucrat şi în timpul facultăţii. Nu ştiam foarte multe despre afacerile de familie, dar îmi doream să-mi pot aduce valoarea într-o afacere mai mică”, poveşteşte Victor Ioane. Viitorul şef al filialei Salesianer din România mai spune că, pe atunci, proprietarii afacerii căutau un absolvent „nu ştiau că business-ul o să capete proporţiile acestea de la început şi era posibil să deschidă şi, după o perioadă, să plece. De aceea, nu se puteau adresa unui manager cu experienţă”. A început astfel cu un birou, un mic depozit şi un prim client – lanţul NH, care se pregătea să deschidă un hotel în Bucureşti – însă debutul nu a fost lipsit de emoţii. Au reuşit să aducă textilele la hotel în timp util, au trecut de toate formalităţile legate de birocraţie şi spera că acesta fusese marele test.
Însă, „după livrare, a fost o mare inundaţie în Bucureşti, în 2005, şi tot subsolul hotelului s-a inundat, inclusiv rufele noastre cele proaspăt aduse din Austria. Din cauza murdăriei de pe stradă combinată cu benzină, peste 90% dintre ele au fost compromise. Financiar exista o asigurare, dar a trebuit să colaborăm îndeaproape cu hotelul pentru a le înlocui cu textilele de rezervă. Ne-a prins bine ca experienţă, dar am început cu emoţii”, povesteşte el. Acum compania lucrează cu mai multe hoteluri, în principal de patru şi cinci stele, cu câteva spitale de stat din Bucureşti, dar şi cu diverse companii din mediul industrial pentru care fac uniforme de lucru.
Fiindcă subcontracta o spălătorie, în 2007, compania a decis să deschidă o unitate proprie, după o investiţie de 11 milioane de euro. Iar dacă la început acolo se spăla o tonă de rufe pe zi, după investiţie, volumul a crescut la 12-14 tone pe zi. Spune că în ceea ce priveşte costul unui astfel de serviciu „sunt diferenţe de până la 50% între un preţ si altul. Încercăm să lucrăm personalizat pe proiect, există şi variante low-cost şi high-cost, acolo unde nu suntem flexibili este partea de igienă pe care noi o facem într-un anumit fel, dezinfectăm tot după nişte standarde germane”. Activitatea principală este concentrată în Bucureşti şi pe o rază ce nu depăşeşte o sută de kilometri tocmai pentru a putea livra la timp toate cele necesare.
Şi cifra de afaceri a crescut constant după investiţie, iar în anul 2013, fiind cu 15% mai mare decât în 2012. Filiala din România a avut anul trecut o cifră de afaceri de 4,6 milioane de euro, iar pentru 2014, mizează tot pe creşteri de minim 10-12 procente. Ca structură, cea mai mare pondere în cifra de afaceri o au partea hotelieră şi cea industrială „la niveluri sensibil egale”, apoi spitalele. Cifra de afaceri pe partea de spitale a fost, în 2013, de sub 500.000 de euro, dar Ioane recunoaşte că are mult potenţial şi ţinteşte să atragă şi clienţi din zona medicală privată. „În Austria, o treime din cifra de afaceri este reprezentată de spitale şi la nivel de grup, la fel. În România, stăm foarte bine pe partea hotelieră şi nu atât de bine pe domeniul medical, dar este potenţial”, mai explică el. În 2014, Salesianer Mietex a deschis a doua fabrică din România, la Oradea, după o investiţie de şase milioane de euro. „Ne-am orientat către vestul României pentru că este o zonă din care putem deservi atât zona centrală şi de vest a ţării, cât şi cea de graniţă şi estul Ungariei. Din Oradea pot fi deservite oraşe precum Cluj, Timişoara , Oradea pe când celelalte opţiuni erau prea îndepărtate de restul oraşelor cheie din vestul României”, a argumentat Ioane.
