Forbes: Cum arată piața editorială din România după trei luni de pandemie (martie-aprilie-mai 2020)?
Simona Kessler: Îmi vine în gând romanul lui Alan Burns, Europa după ploaie (titlul tabloului suprarealist de Max Ernst), în care un narator fără nume rătăcește într-o lume distrusă de un cataclism, dar rămâne încrezător că va găsi ce caută.
La început, în martie, șocul a fost năucitor: editurile au fost obligate să se reorganizeze peste noapte, să închidă birourile, și-au trimis angajații să lucreze acasă, i-au trecut în șomaj tehnic și unii au concediat oameni. Cum librăriile au fost închise odată cu decretarea stării de urgență, vânzările au scăzut dramatic, estimându-se un minus de 60–70% față de lunile precedente.
Unele lanțuri de librării au suspendat imediat și plățile pentru vânzările din ultimele 4–5 luni, astfel că editurile au fost nevoite să reducă motoarele, lansând doar câteva titluri noi, sau chiar să oprească producția cu totul, reportând programul de primăvară pe toamnă.
Târgurile de carte de la Londra, Leipzig, Bologna și, firește, Bookfest au fost anulate, la fel lansările de carte, festivalurile de literatură, programele aniversare pregătite cu o jumătate de an înainte – Humanitas 30 de ani, Polirom 25 de ani –, pe scurt, toate evenimentele editoriale cu public.
Criza declanșată de pandemie i-a afectat deopotrivă pe toți cei implicați în publicarea unei cărți: autori, agenți literari, editori, traducători, tipografi, distribuitori de carte și librari. În primă instanță întreaga lume editorială a încremenit, a fost o stază fără precedent pe plan mondial.
Pe cât de înfricoșătoare au fost aceste trei luni, pe atât de remarcabilă a fost energia cu care lumea editorială a făcut față tragediei, fricii și incertitudinii. Editorii s-au mobilizat rapid și s-au concentrat pe promovarea vânzarilor online atât prin librăriile și platformele virtuale existente, cât și prin site-urile proprii.
Au existat campanii precum #continuăm! S-a închis lumea ? Deschide o carte! Unele edituri au făcut reduceri de până la 80%, altele au pus la dispoziția cititorilor gratuit o parte din titlurile din domeniul public, iar altele au donat incasările unor spitale. S-au vândut cărti la geam și au fost livrate cu bicicleta.
Creșterea vânzărilor online a cărților fizice și a celor electronice nu a putut însă compensa pierderile din rețelele de librării. Deși vânzările online au fost estimate de unii editori doar cu 10% mai mari decât în timpuri normale, majoritatea editurilor au reușit să se mențină pe linia de plutire, fie oprind producția și reducând drastic costurile, fie publicând titluri noi de autori români consacrati și cărți de non-ficțiune de interes general sau despre pandemie. S-a făcut promovare acerbă pe rețelele de socializare, s-au organizat lecturi, cluburi și târguri de carte online la care cititorii fideli au răspuns entuziast și solidar.
Este greu de anticipat ce se va întâmpla la toamnă, dacă va veni un al doilea val sau nu, cert este că lumea editorială trebuie să se pregătească pentru o criză economică prelungită și după ce vaccinul va fi disponibil.
Forbes: În ce măsură criza din această perioadă a afectat activitatea agenției dvs?
Simona Kessler: Fiind o verigă din lanțul editorial, și agenția noastră a fost afectată. Am făcut în primă instanță tot ce s-a putut pentru a atenua efectele crizei: am trecut imediat pe telemuncă, am redus programul de lucru și costurile. Luna martie s-a încheiat în pierdere, aprilie și mai au fost mai echilibrate, dar am vândut cu 30% mai puține titluri față de 2019, iar ritmul de achiziții de titluri noi a fost mult mai lent. Ne-am axat pe titluri importante – mai ales non-ficțiune și cărți pentru copii –, iar reacția editorilor a fost bună în ciuda circumstanțelor.
Interesul pentru titluri despre pandemie a fost temperat, unele edituri refuzând cu totul subiectul. Altele au achiziționat unele titluri despre imunitate și epidemii în general. În mod special amintesc „Jurnalul de la Wuhan” de Fang Fang, scriitoare chineză cunoscută și premiată, care descrie viața de zi cu zi din epicentrul epidemiei. Cum era și firesc, interesul pentru ficțiune a fost slab, dar am reușit să vindem „Carantina”, un roman scris de Peter May în 2005, refuzat la vremea aceea ca înfricoșător și neplauzibil, dar publicat rapid în martie 2020, când realitatea a depășit ficțiunea.
Ritmul de achiziție a titlurilor noi a fost lent, dar majoritatea editurilor au reînnoit contractele pentru reeditări și nu au renunțat la titlurile negociate înainte de pandemie.
Avem și exemplul unei edituri noi de la Iași, Lebăda Neagră, care a achiziționat o serie de thrillere și romane polițiste, încrezătoare în destinul cărții pe termen lung.
Dacă majoritatea editurilor includ în contract drepturile pentru ebook, un lucru nou în conjunctura actuală a fost că mai multe edituri au solicitat și includerea drepturilor audio, având în vedere că vânzarea audiobook-urilor a crescut considerabil în această perioadă pe piața occidentală.
Au fost trei luni extrem de grele pentru toată lumea editorială, dar ceea ce îmi va rămâne în amintire este solidaritatea de care au dat dovadă autorii, agențiile și editurile din străinătate, încercarea lor de a ajuta editurile românești cu cât mai multe materiale promoționale, cu mesaje către cititorii români, faptul că au înțeles imediat impasul în care ne aflăm cu toții.
Forbes: Enumerați câteva măsuri urgente pe care instituțiile statului (guvern, parlament, președinție) ar trebui să le adopte pentru a asigura supraviețuirea culturii scrise în România. Vedeți și potențiale măsuri specifice din partea guvernului pentru industria editorială?
Simona Kessler: Asociația Editorilor din România a făcut demersuri încă din martie, dar nu am auzit să se fi aprobat și implementat vreun pachet de măsuri speciale pentru industria cărții.
Editurile și librăriile – firește, cele care au avut îndârjirea de a trece prin furcile caudine ale birocrației – au putut beneficia de măsurile generale: șomaj tehnic subvenționat de stat pe perioada stării de urgență, Programul IMM Invest Romania, amânarea plății dobânzilor bancare și a obligațiilor la bugetul de stat etc. Cum bugetul de stat e foarte strâns, nu ne putem aștepta la un pachet de sprijinire a editurilor și librăriilor. Nu ne putem compara cu Franța care a alocat încă din luna martie un pachet de prim-ajutor pentru cultură de 22 de milioane de euro, din care 5 milioane pentru edituri, 2 milioane pentru librării, 1 milion pentru autori.
Am văzut că din 3 iunie există un program prin care se acordă indemnizații pentru persoanele fizice care obțin venituri exclusiv din drepturile de autor și drepturile conexe și care în continuare nu își pot desfășura activitatea din cauza epidemiei. S-au convenit proceduri mai rapide pentru Programul Europa Creativă 2014-2020.
Administraţia Fondului Cultural Naţional și-a ținut sesiunea de finanţare online, iar consiliul a modificat grila de evaluare a proiectelor. Ministrul Culturii a participat la conferințe, schimburi de opinii pe plan european, dar nu am văzut încă nimic concret și mai ales substanțial destinat exclusiv culturii scrise. S-au încheiat unele parteneriate de care se pare că beneficiază numai anumiți jucători.
Îmi vine în minte o măsură care se impunea de mult: reducerea TVA la cartea electronică și audio de la 19% la 5% ! Indiferent de format, cartea este un produs cultural, nu un serviciu IT.
Forbes: În absența unor măsuri reale adoptate de autorități, la câți ani estimați revenirea industriei editoriale din România la nivelul anului 2019?
Simona Kessler: Banca Mondială estimează că pe plan global criza economică declanșată de pandemie, scurt și la obiect numită „Marea carantină“, va fi mai gravă decât „Marea recesiune“ din 2008, din care lumea și-a revenit cam după 10 ani. În 2019 abia s-a atins și depășit nivelul din 2008.
Nu sint economist, iar presupunerile mele se bazează doar pe experiența crizelor anterioare. Cred că în 2020 piața editorială va scădea cu aproximativ 40% în comparație cu anul precedent, în următorii doi ani cred că numărul de titluri și tirajele vor fi cu 25–30% mai mici decât în 2019, iar în 3–4 ani piața se va stabiliza și va începe să crească încet-încet de la an la an.
Din 1990 încoace industria cărții din Romania a fost un montagne-russe, cu perioade scurte de înflorire și de prosperitate alternând cu crize lungi și dureroase. Astfel, din 1990 până in 1994 au fost patru ani de frenezie editorială, „un est sălbatic glorios“ cu tiraje fabuloase de zeci, ba chiar sute de mii de exemplare vândute, din 1995 până în 2002 au urmat șapte ani de criză abruptă, iar abia între 2003 și 2008 putem vorbi de o maturizare a pieței de carte, urmată însă de alți patru ani de criză produndă din care revenirea a fost lentă și anevoioasă până în 2019. Crizele economice sunt ciclice, dar cum pandemia prin care trecem este fără precedent, și economiștilor le este greu să evalueze consecințele.
În ciuda imensei incertitudini, sunt încrezătoare că după 30 de ani de piață liberă editurile au puterea de a rezista și de a ieși la liman mai curând decât ne așteptăm.
(10 iunie 2020)
