Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

Silviu Lupescu (Polirom): „O spun cu regret: sunt absolvenți de Litere care nu au auzit de «Divina Comedie» sau de «Moby Dick»”

Silviu Lupescu, director general la Editura Polirom, consideră că piața editorială a încercat să recupereze scăderea generată de criza economică. În România, consum individual de carte este de circa 4 euro pe an.
Silviu_Lupescu.jpg

Forbes: În ultimii trei ani, România a înregistrat creșteri economice. În ce măsură aceste performanțe macroeconomice au influențat piața editorială din România?

Silviu Lupescu: Orice creștere economică înseamnă bani mai mulți și, probabil, un procent rezervat (și) produselor culturale. Că procentul e infim, e altă poveste. De fapt, piața editorială abia a încercat să recupereze scăderea drastică produsă de criză. Nu a reușit întru totul, dar a recuperat ceva-ceva. Au fost și măsuri globale care au ajutat, printre care scăderea nivelului general de TVA și al celui pentru carte, în particular.

Creșterea comerțului pe internet ar putea fi o altă cauză. Aș mai menționa și o oarecare predictibilitate a politicilor fiscale. Alte conexiuni directe, nu întrevăd.

Forbes: România este de 10 ani în Uniunea Europeană. Dar piața editorială din România este integrată sau măcar conectată, din perspectiva valorilor și a businessului, la piețele europene?

Silviu Lupescu: Este conectată, cum să nu fie? Cu Bulgaria, Portugalia și Cipru – printre ultimele clasate în UE în ce privește consumul de carte per capita. Și mai e conectată (doar) în viziunea unor instituții de stat obișnuite să facă statisticile atractive și să emită previziuni pe placul guvernării.

Din păcate, singurele statistici credibile sunt cele efectuate de organismele UE, dar acestea s-au cam învechit. Am rămas deci la un consum individual de carte de circa 4 euro pe an.

Nici din perspectiva schimbului de valori culturale nu aș spune că avem „excedent”. E drept, traducem foarte mult – literatură, non-ficțiune etc. Autorii români însă, cu unele excepții, sunt traduși mult mai puțin și nu la editurile europene importante.

Forbes: În opinia dvs. care sunt blocajele interne ce au frânat în ultimii trei ani dezvoltarea pieței editoriale din România?

Silviu Lupescu: Sunt cam aceleași pe care editorii le evidențiază mereu, de la factorii demografici, până la veniturile familiale reduse.

Lectura ar trebui încurajată mai ales în școli, dar puține au biblioteci. Nu există biblioteci comunale și nici în multe dintre localitățile medii sau mici. Avem 3-4 milioane de cetățeni în diasporă, de potențiali cititori pe care i-am pierdut.

Nivelul de cultură generală pe care ar trebui să-l asigure școala e în scădere și se cam știe de ce. O spun cu regret: sunt absolvenți de Litere care nu au auzit de „Divina Comedie” sau de „Moby Dick”.

Un inventar al tuturor cauzelor ar fi prea lung – implicând sistemul fragil de distribuție, taxarea, birocrația excesivă (deci costisitoare), fondurile extrem de reduse alocate culturii din bugetul central și din cele locale, tirajele mici, circulația restrânsă a publicațiilor culturale și a rubricilor de specialitate în mass media etc. etc. Despre toate acestea vorbim de ani buni. La ce-ar mai folosi să le recapitulăm?

În unele țări, sunt în aplicare programe speciale de susținere a culturii scrise și a lecturii. Noi avem o lege caducă declarativă care nu a avut niciun efect, precum și diverse presiuni din partea unor asociații de creatori (a se vedea timbrul literar) sau de difuzorii alarmați de creșterea ponderii comerțului pe internet.

Legea 186/2003 a rămas fără norme de aplicare. De pildă, la Art. 14 se prevedea o reducere cu 50% a tarifelor pentru expedierea cărților prin C.N. Poșta Română. Nu numai că nu s-a aplicat, dar azi s-a ajuns în situația în care costul de expediție poate depăși prețul cărții, iar pentru o carte expediată în străinătate tariful e de 2-3 ori mai mare decât cel practicat pentru cărțile livrate în România.

Despre un program coerent național nu putem vorbi, iar factorul politic nici nu pare să aibă vreo preocupare serioasă în acest sens.

În locul topurilor de vânzări

Silviu Lupescu: Ce ne-ar spune clasamentele atât timp cât ani în șir topurile mondiale au fost dominate de „Cele 50 de umbre ale lui Gray”? Sau poate că, dimpotrivă, au multe de spus!

Autorii români nu au nici o șansă să impresioneze în comparație cu milioanele de exemplare vândute de E.L. James. Nici măcar Salinger, Orwell, Murakami, Hemingway, Shafak, Nabokov, Pamuk sau Rushdie – ca să amintesc doar câțiva dintre cei mai vânduți prozatori străini din ultimii ani.

De la Polirom, Dan Lungu, Tudor Chirilă, Aurora Liiceanu, N. Steinhardt, Octavian Paler, Varujan Vosganian, Gabriela Adameșteanu sau Andrei Oișteanu – într-o ordine aleatorie – ar fi printre autorii români cei mai ceruți în librării.

Pe de altă parte, dacă titluri „grele” ca „Amazoanele” (Adriana Babeți) sau „Ulysses 732” (Mircea Mihăieș) se vând în câteva mii de exemplare, înseamnă că în domeniul editorial nu e chiar totul pierdut.

VEZI INTERVIUL CU DENISA COMĂNESCU (HUMANITAS FICTION)

CITEȘTE INTERVIUL CU IREN ARSENE (CURTEA VECHE)

IATĂ INTERVIUL CU MIHAIL PENESCU (EDITURA ALL)!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii