FacebookTwitterLinkedIn

Ca orice om politic serios, Shinzo Abe a adus cu el câteva zeci de șefi de companii nipone, pregătiți, ca orice oameni de afaceri serioși, să stabilească legături care să le aducă, în cele din urmă, bani. Numai că dacă în Bulgaria sau Estonia Abe a avut interlocurtori potriviți cu care să se întrețină, în timp ce în spate oamenii de afaceri discutau… afaceri, în România a trebuit să se mulțumească cu o vizită la Muzeul Satului. Până la momentul la care această ediție a revistei apare pe piață ați avut ocazia să citiți texte cu tentă sobră („vizita a fost marcată de demisia premierului Tudose și de gafe de protocol”), dramatice („ne-am făcut de râs”) și până la abordări de tip pamflet („e cineva acolo?”).

Vă propun, însă, să privim cu echilibru și să facem un exercițiu de sinceritate. Este o pierdere atât de mare pentru noi faptul că Shinzo Abe nu a avut cu cine să se întâlnească pentru că unul dintre cei care ar fi trebuit să fie capii cetății a decis să-și ia jucăriile și să plece precum un copil de grădiniță? Japonezii sunt oricum o nație foarte politicoasă, care analizează mult înainte să decidă ceva, iar o vizită, oricât de importantă ar fi fost, nu însemna nici pe departe o garanție în condițiile în care trebuie dublată de foarte multă seriozitate până la finalizarea oricărui parteneriat și, mai apoi, în derularea acestuia. Cu alte cuvinte, am putea spune că din punct de vedere al oportunităților de afaceri, pierderea era, probabil, la fel de mare și dacă ar fi existat un interlocutor la nivel înalt. Nici pentru Abe lipsa unui interlocutor nu a fost o pierdere așa de mare, conform directoarei Muzeului Satului. „A fost încântat de olarul din Horezu, l-a întrebat despre tehnică. Doamna a fost mai înfrigurată, dar el, ca japonezii, în general – interesat de tot”, a spus ea, potrivit televiziunilor de știri. Unul dintre cei mai importanți lideri politici din Japonia de după Al Doilea Război Mondial, Shinzo Abe a reușit, prin strategii de stimulare a investiţiilor şi de încurajare a companiilor locale să relanseze spectaculos economia japoneză.

De fapt, marea noastră pierdere este că nici Tudose și, prin extensie, niciunul dintre cei care s-au perindat în istoria recentă a României în fruntea Guvernului n-ar fi reușit să „fure meserie” de la creatorul Abenomics, devenit obiect de studiu la școlile mari de afaceri din lume. În anul Centenarului, mai mult ca oricând, este vremea pentru o adevărată schimbare de paradigmă în societatea românească. Iar primul pas ca să ne îmbogățim este să încetăm să mai pierdem.