Mai sunt doar câteva săptămâni din 2018, moment potrivit pentru a reciti editorialele pe care le-am scris pentru ultima ediție a revistei din ultimii ani. Constat că am repetat o idee: creșterea an de an a dramatismului la un nivel pe care nu-l credeam posibil. De altfel, nu doar România, ci întreaga lume traversează o perioadă dramatică, cu trăiri tot mai intense.
Maimuțărelile lui Donald Trump din perioada de la începutul mandatului său par acum mărunțisuri, având în vedere toate scandalurile, demiterile și demisiile care au apărut între timp. Practic, Trump a schimbat dramatic regulile jocului și a brevetat un model care îi permite să depășească aproape orice moment critic printr-o combinație de grosolănie, agresivitate și acuzații privind forțe oculte și/sau fake news. Indiferent cât de incompetent sau incult poate părea prin comparație cu alți președinți americani, el reușește în permanență să distragă atenția și să genereze o nouă controversă. Mai în glumă, mai în serios cea mai mare performanță a lui la recentul summit G20 de la Buenos Aires a fost că nu a mai comis nicio gafă majoră.
Mai aproape de noi, modelul funcționează la fel de bine, cu ajustările necesare, și în Ungaria, unde atitudinea vehementă anti-imigraţie, alături de acuzațiile aduse Uniunii Europeane și lui George Soros privind interese ascunse/oculte i-au adus lui Viktor Orban o victorie importantă (aproape jumătate din voturi) pe fondul unei prezențe la vot de aproape 70%.
Revenind la România, am avut ocazia în acest an să fac multe drumuri prin țară, cu ocazia proiectului editorial special România@100, prin intermediul căruia am înțeles mai bine business-ul local și regional, dar mai ales am simțit mai bine contextul în care trăim și diferențele dintre lumea din bulă și cea reală. Iar diferența dintre cele două lumi este uriașă. La fel ca și diferența dintre aspirațiile fiecăruia dintre români și disponibilitatea de a face orice (sacrificiu) este necesar pentru a atinge acele aspirații. Este de ajuns să ne gândim la primul lucru care ne vine în minte ca bilanț al acestui an al Centenarului României, care tocmai se încheie, ca să ne dăm seama că am pierdut, mulți dintre noi, ocazia de a fi mai buni. Profesional, pentru că am pierdut oportunități importante, dar mai ales din punct de vedere social și uman, pentru că agresivitatea cotidiană ne-a radicalizat și ne-a făcut să ne îndepărtăm de valori profund umane, precum empatie și iubire.
Unul dintre citatele la modă în ultima perioadă (poate și pentru că a fost folosit la un moment dat într-un discurs de JFK, o personalitate cum nu se poate mai diferită față de actualul președinte american), este acela potrivit căruia pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Istoria ne învață însă că la fel cum avem tendința de a repeta greșelile, sunt destule și imperiile renăscute din cenușă. E nevoie doar de motivație și de o schimbare de perspectivă. Mai ales că urmează un an cu multe runde electorale (europarlamentare, dar și prezidențiale). La mulți ani!
