Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Sărac și cinstit, versiunea 2015

Mai întâi, câteva știri scurte din ultimele săptămâni, pentru context.
Ionut Bonoiu

1. ANAF a identificat venituri nedeclarate de aproape 87 de milioane de lei în cazul a zece persoane fizice cu averi mari din grupul celor 336 asupra cărora se fac „analize și verificări privind riscurile fiscale”. Este vorba de așa-numitele PFAM, adică persoane fizice cu averi de peste 20 de milioane de euro, pentru care ANAF a constatat diferențe semnificative între veniturile estimate pe baza situației fiscale personale și cele declarate organelor fiscale. Mai mult de un sfert din această sumă (24 mil. lei) e reprezentată, potrivit ANAF, de „venituri nedeclarate cu sursă neidentificată“.

2. Procurorul-şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi, a afirmat recent că eforturile DNA ar trebui susținute de autoritățile fiscale. „Ultimul caz, care este și foarte public, este cel al primarului Oprescu, unde procurorul de caz a propus confiscarea extinsă a averii până la contravaloarea sumei de 1 milion de euro. Ce este totuși important este că autoritățile financiare nu execută efectiv aceste dispoziții care rămân definitive prin hotărâri judecătorești. Degeaba intră cei condamnați în pușcărie, unde stau doi ani, după care ies și se bucură în continuare de averile lor, de locuințele luxoase, de yacht-uri sau de automobile de lux”, a declarat cea care a ocupat anul trecut locul întâi în topul celor mai influente femei din România, conform topului Forbes 50 Woman, pe care îl realizează Forbes România.

3. După bogăție și politică ajungem, inevitabil, la un alt subiect la care se pricepe toată lumea, fotbalul. Un meci între echipele care ocupau primele două locuri în Liga Națională. Nu, nu e vorba de mult-prea-mediatizatele-în-raport-cu-performanțele Steaua sau Dinamo, ci de Viitorul Constanța și de Astra Giurgiu. Un tânăr fotbalist de la echipa de fotbal condusă de Gheorghe Hagi cade lângă marginea terenului, prefăcându-se lovit. Echipa sa, Viitorul, conducea cu 1-0 și era aproape de pauză, un moment prielnic pentru trageri de timp, mai ales dacă ești în avantaj. În același timp cu medicul se îndreaptă spre jucător și antrenorul Gheorghe Hagi, care îl împinge pe medic și îl trimite în urlete pe tânărul său jucător înapoi în teren. „Eu vreau ca jucătorul meu să crească într-un spirit de luptă. (…) Eu știam că n-are nimic și n-avea nimic!“, și-a justificat ulterior Hagi decizia care a făcut înconjurul lumii, fiind apreciată pentru fair-play, cu atât mai mult cu cât Viitorul a fost învinsă, în cele din urmă, la finalul meciului, de către Astra.

Cele trei episoade disparate construiesc o imagine foarte puternică a frământărilor din zilele noastre. Cu opt-nouă ani în urmă, când România era în plin avânt economic și nimic nu părea să oprească avântul tigrului balcanic, să te împiedici de detalii precum moralitatea sau chiar legalitatea unei decizii însemna să îți pui artificial limitări și să îți creezi cu bună știință un handicap față de concurenții tăi. Era valabil deopotrivă în afaceri, dar și în societate, unde conta prea puțin ceea ce făceai, comparativ cu ceea ce spuneai că făceai.

Ultimii șase ani au adus, din fericire, și perspectiva eșecului, dar și gustul amar al înfrângerii pentru mulți dintre noi. Pe mulți i-a doborât, pe unii i-a răvășit complet, dar au existat și destui cei care au continuat să joace necinstit.

Ultimii doi-trei ani au arătat însă că schimbarea este singura constantă a vieților noastre, și, mai devreme sau mai târziu, legalitatea și moralitatea (sau măcar aparențele lor) revin la modă.

Dacă pe finalul anului trecut speranța difuză pentru mai bine alimenta victoria lui Klaus Iohannis, anul acesta a marcat o concretizare a speranței într-o creștere permanentă a presiunii pentru primenire, care a culminat cu valul de demisii ulterioare dramei de la #colectiv.

Cu toții sperăm că în politică, afaceri și sport deopotrivă a venit vremea celor care vor și pot să facă performanță. Poate că nu este cel mai bun orator din lume (să fim sinceri, e un dezastru!), dar în aceste vremuri societatea în ansamblul ei are nevoie mai mult ca oricând de Gheorghe Hagi și de ceea ce reprezintă el dincolo de imaginea de fost fotbalist, adică un patron inteligent, un manager cu viziune pe termen lung și, mai ales, un om de afaceri responsabil social.

Marele pericol este ca și această pseudo-revoluție a normalității să fie confiscată tot de către cei care preferă întotdeauna scurtăturile. Pentru aceștia, închei cu afirmația profetică a fostului premier Ponta, făcută imediat după demisie: „Vreau să fac o singură observație  (…) este doar o experiență, cei care speculează în scop politic suferința oamenilor, mai devreme sau mai târziu vor plăti un preț foarte scump și mi-e teamă că o să am dreptate.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii