Una dintre temele recurente în ultima perioadă – în discuțiile reale sau cele din social media – este cea a victoriei sau înfrângerii lui Victor Ponta la alegerile prezidențiale.
Scenariile le cunoașteți deja, ele variază de la certitudinea victoriei celui-mai-tânăr-prim-ministru până la certitudinea înfrângerii sale de către oricare candidat de dreapta care va intra cu el în turul al doilea. Propaganda funcționează și ea la turații maxime, fie că e vorba de canale sau moderne.
Oamenii de afaceri încearcă la rândul lor o poziționare cât mai corectă în perspectiva alegerilor prezidențiale, încercând să anticipeze neprevăzutul și să bugeteze deja potențialele majorări de taxe care vor apărea pentru completarea măsurilor cu caracter populist.
Majorările au început de pe parcursul acestui an – au fost mărite accizele, au fost introduse taxe suplimentare la benzină și motorină, a fost introdus impozitul pe investiții, dar și obligativitatea pentru contribuția la asigurări de sănătate pentru veniturile din chirii. „Ne temem că şi în 2015 se va majora fiscalitatea; să nu ni se ia cu două mâini ceea ce ni s-a dat cu una”, spunea săptămâna trecută la evenimentul regional Forbes CEE Forum Mihai Bogza, președintele Consiliului Investitorilor Străini, referindu-se la mult-trâmbițata reducere a CAS, promovată chiar acum, în prag electoral.
Iar dacă tot am menționat măsurile cu caracter populist să nu uităm de cel mai recent artificiu anunțat săptămâna trecută de guvernul Ponta: a luat aproape un miliard de euro din banii pentru proiectele cu finanțare europeană pentru infrastructură, ce puteau fi recuperați ulterior de la UE și, pe cale de consecință, puteau genera o reacție în lanț aducătoare de plusvaloare în economie, pentru a-i da primăriilor. E drept, guvernul are și justificări pentru asta, având în vedere că gradul de cheltuire a sumelor pentru proiectele de investiții din fonduri europene era de doar 41% până acum. Nu ar fi fost păcat să ajungem la finalul anului fără banii cheltuiți?
Este, dacă vreți, o mostră de cinism și arată o profesionalizare a sistemului de pomeni electorale, care nu mai dezechilibrează acum deficitul bugetar, așa cum a făcut-o cu ocazia celorlalte runde de alegeri din 2008 sau 2012.
Ceea ce nu spune guvernul este că lovitura este cu atât mai dramatică, cu cât economia este în recesiune, după două trimestre de scădere, iar după cum se prezintă situația nu cred că există vreun om de afaceri sau analist de bun-simț care să nu ia în calcul o scădere și pentru al treilea trimestru al anului.
Economia a fost îngenuncheată de combinația unor factori externi, precum oboseala economiilor europene, și, implicit a ritmului de creștere a comenzilor pentru fabricile din România, dar și interni, precum creșterile în valuri ale taxelor și impozitelor speciale. Aproape nici nu mai contează dacă a fost o măsură disperată, inventată atunci când Guvernul a descoperit că încasările sunt tot mai mici, chiar dacă economia era în creștere, sau o lovitură administrată cu cinism – efectul a fost același.
Sunt tot mai multe voci care acuză, pe bună dreptate, că tăierea cheltuielilor publice din prima jumătate a anului a fost făcută cu bună știință, pentru a putea avea în toamnă bani de cheltuit, astfel încât să nu se mai repete scenariul din 2004, când doar aroganța PSD și încrederea că nu e nevoie de pomeni electorale a făcut ca Traian Băsescu să ajungă președinte. Însă sabotarea cu bună știință a creșterii economice și, deci, a bunăstării celor mulți pentru câștigarea alegerilor ar fi o premieră, chiar și pentru România.
La același eveniment la care Mihai Bogza și alți membri ai influentei (cred membrii săi) Coaliții pentru Dezvoltarea României construiau un schelet de strategie pe care ar trebui să îl urmărească România pentru a atrage investiții străine, câțiva oameni de afaceri din Turcia împărtășeau niște rețete mult mai simple. “România are petrol, gaze, energie, păduri, munte, mare. Turcia nu are nici petrol, nici gaz, nici resurse minerale, nici păduri. Avem însă spirit necesar pentru a putea crea ceva chiar din foarte puţin. Ne place să muncim”, spunea Ömer Süsli, fost președinte al oamenilor de afaceri din Turcia și cel care a preluat de puțin timp rețeaua de magazine Praktiker din România. Între 2003 și 2013, în Turcia fuseseră construiți 17.000 km de autostrăzi. „Nimic nu are loc din întâmplare, totul este calculat”.
O rețetă la fel de simplă a fost prezentată în cadrul Forbes CEE Forum și de Zurab Japaridze, membru al Parlamentului georgian, considerat unul dintre politicienii pro-occidentali. „Înainte de 2004, Georgia era o ţară în care corupţia era răspândită, era cultura tipic georgiană, cu un deficit bugetar uriaş, cu multe taxe mari, birocraţie şi nu aveam aproape deloc infrastructură”.
