Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Travel |
|

România@100: România, un lider global

„Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă”. Versurile scrise de Octavian Goga mi-au venit în minte atunci când un localnic din zona Munţilor Făgăraş mi-a spus, în timp ce îşi alegea câteva postere cu peisaje şi animale din Munţii Făgăraş: „Fac reclamă pentru munţii noştri.”
088 dosar Muntenia paduri 1

L-am cunoscut pe Christoph Promberger, absolvent de silvicultură la München, care locuiește în România de peste 20 de ani. S-a îndrăgostit la prima vedere de țara noastră. Iniţial, a zis că stă aici trei ani pentru un doctorat, apoi cinci ani, când a extins cercetarea și a inclus urșii și râșii. Aici a cunoscut-o pe soţia sa, Barbara, de profesie biolog, născută în Austria. Împreună au două fiice.

Cei doi s-au implicat în conservare, în management şi au dezvoltat un program ecoturistic. Anii petrecuți în România de Christoph Promberger îi vor depăși, în curând, pe cei petrecuți în Germania, țara în care s-a născut.

În 1993 a demarat, împreună cu echipa sa, cel mai mare proiect de cercetare a carnivorelor mari din Europa. Au fost primii biologi care au făcut o cercetare științifică în Europa de Est despre lupi.

„Am prins lupii, le-am pus emițătoare și i-am urmărit cu antene speciale. Și așa am găsit chiar lupii care au intrat în Brașov la rampa de gunoi unde au vânat șobolani, pisici și câini, sau în parcuri unde au vânat iepuri. Nu a știut nimeni că lupii fac așa ceva, pentru că nu i-a văzut niciodată nimeni. În zonele de coridor, Piatra Craiului și Bucegi, lupilor nu le trebuie neapărat o zonă foarte sălbatică pentru a trăi.”

Ulterior a prezentat rezultatele cercetărilor în celelalte țări europene. „Toți cercetătorii au râs de mine când am zis că trebuie să fim pregătiți, că lupii vor migra și în Germania. Am fost la Ministerul Mediului din Germania și i-am avertizat. Am scris primul plan de management pentru lupi în Branderburg și primul din Europa”.

 

Lider global în conservarea pădurilor

El spune că îşi doreşte ca România să devină un lider global în conservarea pădurilor, să fie un exemplu care are grijă de pământurile și pădurile sale. „Un parc natural e o investiție de câteva sute de milioane de euro, iar când am început toți ne-au spus că suntem nebuni. În primă fază am strâns 60 de milioane de euro și dacă totul merge bine vom adăuga într-un an încă 25 de milioane. Deci se poate. Am arătat că se poate. Asta vreau să fac. Aici am capacitate, contacte. Ştiu să conving, iar oamenii au încredere în mine. Susțin pe oricine vrea un sfat, am fost invitați de multe ori, de multe partide, să ne spunem punctul de vedere vizavi de Făgăraș Ski. Mergem la oricine ne invită, indiferent de culoarea politică”, spune Christoph Promberger.

El a avut ocazia să plece să lucreze în Scoția, să dezvolte acolo un proiect de reintroducere a lupilor în păduri, dar a refuzat. A rămas în România. „Ne-a plăcut țara, modul de viață, calitatea vieții, am zis că nu găsim în altă parte ceea ce avem aici. Se născuseră și fetele noastre”. Fiicele lor nu au mers la școli din România, pentru că şcoala nu avea profesori specializaţi. Au ales sistemul home schooling.

 

Un neamț și România 

Din 2010 se implică în conservarea pădurilor și au înființat Fundația Conservation Carpathia. Au făcut împreună proiectul de realizare a Parcului Naţional Munţii Făgăraş.

Până acum, Fundația Conservation Carphatia a salvat de la tăiere 21.000 ha de pădure, a conservat fauna, fără vânătoare sportivă sau pentru trofee pe 24.000 ha, a reîmpădurit 500 ha, a plantat 1,5 milioane de puieți, a făcut 8 pepiniere de puieți forestieri şi a implicat 1.200 de elevi și profesori în proiecte de educație de mediu.

La finanțarea Fundației Conservation Carpathia contribuie mai mulți donatori. Lucrează la rândul lor cu Fundații, cu bani publici și cu donații individuale, persoane fizice sau corporații care le sponsorizează proiectele.

Fundațiile străine sunt cea mai importantă sursă de donații. „Lucrăm cu 20 de fundații din SUA, UK, Olanda, Germania, Elveţia, ale unor familii bogate care au vrut să dea ceva înapoi societății. Am strâns și 90.000 de euro din donații ale unor firme românești”, spune Christoph.

Cele mai valoroase proprietăți ale Fundaţiei sunt cele câteva mii de hectare de pădure din Parcul Național Piatra Craiului și alte câteva mii în zona limitrofă Parcului.

„Nu sunt naiv, nu cred că în altă țară merg toate ca pe roate și doar în România sunt probleme. Cred că ceea ce vrem să facem în România ar fi întâmpinat la fel de multe greutăți și ar fi chiar mai dificil în Germania. Cel mai dezamăgitor lucru care se întâmplă în România sunt schimbările politice. De fiecare dată când construim o relație cu um ministru, îi prezentăm proiectele noastre, ne spune că-i plac proiectele noastre, se schimbă Guvernul și… o luăm de la capăt. Nu am avut niciodată o situație în care să putem lucra cu cineva pe o perioadă mai lungă de 3-5 ani”.

 

Ajutat de experienţă 

„Eu nu cred că românii sunt altfel decât nemții sau austriecii. La Centrul de Echitație pe care-l deținem lângă Brașov am avut angajați din sat: țigani, români, unguri, nemți, englezi. Am avut din fiecare etnie. Din fiecare etnie, unii au fost oameni harnici și alții ne-au furat. Eu nu mai spun acum că așa sunt românii. Nu poți să generalizezi”.

Christoph Promberger susține că un parc național funcțional nu poate fi făcut peste noapte și trebuie să aibă susținerea localnicilor. E un proces care poate dura și 30 de ani. „În 2016, pe vremea guvernului Cioloș am fost invitați la o discuție la minister, am fost întrebați dacă ar fi bine să declarăm parcul de atunci, dar am spus că nu ne dorim deocamdată pentru că nu va funcționa”.

Este convins că nu toată lumea e de acord cu ceea ce vor ei să facă. Dar se aștepta la acest lucru. Prietenul său Douglas Tompkins l-a pregătit pentru această muncă.  Multimilionar, Tompkins a deținut celebrele branduri de îmbrăcăminte The North Face și Esprit. El a murit de hipotermie în decembrie 2015, în urma unui accident de caiac în Chile.

„La 50 de ani avea o avere de 500 de milioane de dolari și se întreba pentru ce muncește ca un nebun. El a vrut să își folosească banii pentru conservarea pădurilor, și-a vândut firma, iar banii i-a pus în contul unei Fundații. Această Fundație s-a dus în Patagonia (regiune din America de Sud, situată în Chile și Argentina), pentru că el călătorea des acolo (se cățăra pe munți) și a cumpărat terenuri. E diferit. Noi în România am cumpărat proprietăți de 5, 7, 10 hectare. El a început prin cumpărarea unei suprafețe de 280.000 de hectare. Mai mult decât munții Făgăraș. Am învățat multe de la el. A creat o infrastructură cu campinguri, cu centre de informare, etc. Parlamentul din Chile a vrut să-l exproprieze și să-l dea afară din țară. Nimeni nu a crezut că un multimilionar care cumpără păduri o face doar pentru a salva pădurea pe care apoi o va dona statului. El din păcate a avut un accident de caiac, în urmă cu aproape 3 ani. Noi ne întâlneam foarte des, l-am vizitat în Patagonia, a venit aproape în fiecare an în Europa și de fiecare dată venea și în România pentru o săptămână, pentru că el considera România cea mai frumoasă țară din toată Europa. Prima dată când a venit și i-am povestit ce vrem să facem ne-a sfătuit să fim atenți pentru că vom avea mulți dușmani. Când conservi pădurea oamenii te urăsc, trebuie să ai pielea tăbăcită și să nu te abați de la ceea ce vrei să faci. Ne-a prins bine sfatul lui, pentru că la primele declarații când s-a spus despre noi că am venit să furăm țara, noi ne-am adus aminte de ce ne-a spus Douglas Tompkins. Am știut prin ce a trecut el. De curând, în Parlamentul din Chile, l-au declarat, post-mortem, cetățean de onoare. Acum 20 de ani voiau să-l exproprieze și să-l expulzeze”.

Pe plan profesional, Christoph Promberger își dorește să termine Parcul Național Munții Făgăraș. Nu știe cât va dura. Dacă se va întâmpla mai devreme atunci vrea să înființeze și alte parcuri naționale. „Ideea e că îmi doresc ca România să devină un lider global în conservarea pădurilor, să fie un exemplu care are grijă de pământurile și pădurile sale, unde ecoturismul este industria numărul unu. Avem exemple despre cum funcționează așa ceva în Costa Rica. S-a întâmplat în `86 când au hotărât ca 24% din suprafața țării să se constituie în Parcuri Naționale. Toate zonele cu păduri intacte au fost transformate în parcuri naționale și au dezvoltat ecoturismul care a devenit cea mai importantă industrie în Costa Rica”.

 

Pădurile și persoanele private 

„Un parc național trebuie să fie construit pe proprietatea statului, în mod normal. În munții Făgăraș avem și păduri private, dar Fundația nu susține naționalizarea pădurilor. Eu susțin ca pădurile să rămână în continuare la persoane private, la comune, la obști…Există concepte care sunt deja testate în multe alte țări, mai ales în cele din Africa unde s-au format foarte multe parcuri naturale în care sunt incluse și proprietăți private. Un proprietar de pădure nu vrea neapărat ca pădurea sa să fie tăiată. Scopul lui e să câștige”. Christoph lucrează deja la o formă de compensare a proprietarilor de păduri care nu vor să vândă și care își conservă pădurea. „Pe ei îi interesează banii, nu lemnul. Avantajele sunt de ambele părți, proprietarii își iau banii, cei care au afaceri de ecoturism în zonă sunt mulțumiți că peisajele rămân intacte”, spune el.

Pentru acțiunile de reîmpădurire a zonelor defrișate, Fundația Conservation Carpathia lucrează cu localnici pe care-i plătesc ca zilieri, cu 120-140 de lei pe zi. „La pepiniere lucrează femei din sat. Oamenii nu își doresc neapărat un program de muncă de la 9.00 la 16.00. Lucrează câte o săptămână și apoi se întorc la treburile din gospodărie”.

 

Vor dona pădurile statului

Întrebat cum ar funcţiona fundaţia fără el, având în vedere că cei care fac acum donaţiile în el au încredere, Christoph spune: „Eu sper ca cineva să ducă Fundația mai departe. Noi încercăm să construim o fundație care să nu depindă doar de Barbara și de mine. Avem oameni capabili în echipă. De fiecare dată când vine un filantrop îl aducem neapărat la Brașov să cunoască echipa. Fundația este o echipă, nu Barbara și Christoph. Noi am scris în statutul Fundației că în momentul în care vom avea un Parc Național după standarde internaționale vom dona pădurile statului. Parcul Național trebuie să fie în proprietatea statului”.

A trecut de perioada naivităţii la cea a realităţii. „Am făcut niște greșeli dar greșelile le corectezi, nu le regreți. La început am fost prea naiv, m-am gândit că lumea mă crede că noi vrem să cumpărăm pădurile pentru conservare. Dacă oamenii văd că trec niște ani și nu se întâmplă mare lucru ei trebuie să înțeleagă că e un proces care durează. Primii 7-8 ani nu am vrut să vorbim despre proiectul nostru și așa s-au înmulțit zvonurile că am fi descoperit mine de aur, uraniu. Au fost multe zvonuri. Nu e specific doar românilor, asta i s-a întîmplat și lui Doug Tompkins în Patagonia. Românii cred însă că tot timpul în spatele unui bine e un lucru ascuns; asta e specific românesc”.

 

Infrastructura de ski la altitudini mici 

Autorităţile vorbesc despre dezvoltarea masivă a infrastructurii de ski în zona Bâlea Lac. Dar neamțul spune că e un proiect mort din fașă. „Acolo altitudinea e de 2000 de metri. În Austria, se gândesc să desființeze toate stațiunile de ski, care se află la altitudini de sub 2000 de metri. Pentru că nu mai sunt rentabile din cauza schimbărilor climatice. Și România vrea să investească milioane de euro în stațiuni de ski la o altitudine la care austriecii spun că nu mai este rentabil? De ce să distrugi zona pentru o stațiune care nu va fi rentabilă? Și ceea ce vedem acum e doar începutul a ceea ce va urma din cauza schimbărilor climatice. Poiana Brașov încă merge pentru că se face turism de evenimente (conferințe, workshopuri) dar dacă ar fi să trăiască doar din ski… Temperatura va crește și nu vor mai funcționa aceste stațiuni fără zăpadă. Avem 27 de comune în jurul Munților Făgăraș, fiecare cu specificul ei. Se pot organiza atâtea evenimente frumoase. Nu trebuie să distrugi natura ca să dezvolți ceva”.

 

Observatoarele vieții sălbatice 

Observarea vieții sălbatice și fotografia devin o parte tot mai importantă a industriei turismului, iar România are, de departe, cea mai mare populație de carnivore mari. Ca parte a programului de ecoturism, fundaţia a construit o serie de observatoare de faună, pe valea superioară a Dâmboviței. Construcția observatoarelor a fost finalizată pe parcursul anului 2017 și au început să le testeze de-a lungul verii. Unul dintre observatoare a fost construit la Richita, în ideea de a colabora cu pensiunile locale din Sătic, Rucăr, Dâmbovicioara și pentru a da oportunitatea acestor pensiuni să atragă mai mulți turiști, cu o ofertă unică în zonă.

Pe termen mediu, observatorul Richita va fi utilizat, de asemenea, ca parte a viitorului Centru educațional de mediu.

Alte două observatoare mai mici au fost construite pe o pășune în munți, aproape de golul alpin. Urși, cerbi și mistreți au început să folosească această pășune, după ce parcela a fost scoasă din circuitul pășunatului animalelor domestice. Peisajul este spectaculos.

Observatoarele sunt accesibile doar pe jos și sunt relativ simplu amenajate. Ele oferă o adevărată experiență în sălbăticie și se adresează pasionaților de aventură și de conservare a biodiversității.

Observatorul Bunea este bijuteria din colecția actuală de observatoare de animale sălbatice. Acesta oferă cazare completă pentru 6 persoane, o baie cu apă caldă (dacă soarele strălucește puternic și încălzește panoul) și o cină gourmet, servită la lumina lumânărilor. Spre deosebire de celelalte observatoare de viață salbatică din România, Bunea oferă posibilitatea de a observa nu doar urși, ci și mistreți, cerbi și căprioare, vulpi și o serie de păsări de pădure.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii