Cazinoul din Constanța este una dintre cele mai cunoscute locații din România. Aproape fiecare român care ajunge pe litoralul Mării Negre o recunoaște, o privește îndelung și o fotografiază. Situat în centrul istoric al orașului, pe faleza din peninsulă, în vecinătatea bulevardului Regina Elisabeta, Cazinoul a fost ridicat în anul 1909 și inaugurat în vara anului următor, în prezența Principelui Ferdinand. Construcția devine o reprezentantă de seamă a stilului Art Nouveau în spațiul românesc, edificiul căpătând caracteristici asemănătoare cu marile cazinouri ale Europei de la începutul secolului al XX-lea.
Citește și: România @100: Steaua de la malul mării
În timpul Primului Război Mondial, Cazinoul a funcționat pe post de spital pentru militarii răniți în luptă, după care a fost bombardat de aviația germană, iar, ulterior, distrus de armatele bulgare și germane care au ocupat ținutul Dobrogei. Clădirea a fost refăcută în 1928, recăpătându-și gloria, dar până la finele Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost din nou distrusă, de data aceasta de către armatele Uniunii Sovietice. Pentru Cazinoul din Constanța, momentul întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste din 23 august 1944 a constituit debutul unui parcurs înfloritor. Începând cu acea perioadă, parterul clădirii a funcționat ca restaurant, unde erau primite personalitățile vremii, printre care și mulți oficiali străini care îl vizitau pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și, ulterior pe Nicolae Ceaușescu. Etajul a fost transformat într-o sală de cinematograf.
Bătut de valurile sorții
Emblema municipiului Constanța cunoaște, însă, vremuri tulburi spre sfârșitul regimului comunist. Ultima renovare a Cazinoului are loc în 1986, după care, odată cu realizarea tranziției către democrație a statului, imobilul intră în procesul continuu de degradare, pe care îl cunoaștem și astăzi. Anul 2018 întâmpină construcția de pe faleza din Portul Tomis captivă într-un sistem nesfârșit de acțiuni de salvare, dar, din nefericire, fără sorți de izbândă. Fondurile existente, puse deja la dispoziție de către Compania Națională de Investiții (CNI) pentru restaurarea celor 3.100 de metri pătrați nu pot fi folosite ca urmare a sistării, în repetate rânduri, a licitațiilor pentru atribuirea contractului de reabilitare, din cauza numeroaselor contestații ale participanților. Potrivit site-ului Companiei Naționale de Investiții, „se lucrează la actualizarea documentației tehnice în vederea reavizării obiectivului de investiții și ulterior reluarea procedurii de achiziții publice”.
Până atunci, însă, pe fondul acestui aspect, primarul Constanţei, Decebal Făgădău, a lansat un apel în luna februarie a acestui an prin care invită constănțenii (și nu numai) să își expună părerea, printr-un chestionar, cu privire la funcțiile pe care ar trebui să le dețină locația, precum și sursele de finanțare ale acesteia. Clădirea istorică tinde să devină o ruină. Cumva, în mod ciclic, descrierea realizată de ziarul „Conservatorul” imediat după inaugurarea fastuoasă a Cazinoului din 1910, rămâne valabilă în prezent și asta pentru că acea „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane” nu mai folosește la nimic. Succesul de altădată se regăsește acum doar în vechile cărți poștale trimise de turiști către cei dragi.
Impresionantul edificiu avea odinioară un hol imens la parter care se continua spre etaj cu o scară triplă ce conducea către impozanta sală de spectacole. La același parter se aflau două săli de cazino, precum și una pentru biliard. Astăzi, holul imens a rămas, nemaifiind umplut decât de un mare gol. Va fi oare Cazinoul înghițit de timp sau de ape? Sau poate de ambele.
