Cautare




, Contributor

Forbes.com

|
|

Rezolvarea problemei farma – „Shkreli”

Cel mai detestat antreprenor din America a făcut  un serviciu public: a dezvăluit un sistem defect  care amenință o întreagă industrie.
Guliver GettyImages-120822893

Mai mult de 1.000 de miliarde de dolari, luând în considerare valoarea de piață a personalităților prezente, s-au strâns în decembrie, la New York, cu ocazia Forbes Healthcare Summit. Fondatorul miliardar al Regeneron,  șefii de la GlaxoSmithKline și Celgene. Dar cel mai controversat invitat – despre care majoritatea credea că nu își va face apariția, chiar dacă și-a confirmat 100% apariția – a fost un tip de 32 de ani, îmbrăcat în hanorac.

Chiar înainte de arestarea sa pe caz de fraudă, Martin Shkreli, un fost manager de fonduri, a devenit cel mai mare ticălos din industria farmaceutică. Poate singurul lucru în care sunt de acord Hillary Clinton, Bernie Sanders și Donald Trump – că faptele acestuia sunt, citându-l pe Trump, „dezgustătoare”. Shkreli a fost aproape necunoscut în cercurile biotehnologiei până în septembrie, după ce compania sa, Turing Pharmaceuticals, a cumpărat Daraprim – un medicament care tratează infecțiile toxoplasmotice rare, dar mortale, care apar la bolnavii de SIDA sau la pacienții care au suferit transplanturi – pentru 55 de milioane de dolari și a crescut prețul per pastilă, rapid, peste nopate, de la 13,50 de dolari la 750 de dolari. Internetul l-a numit imediat „Cel mai detestat om din America”.

„ACEȘTI IMBECILI REPREZINTĂ OAMENII DIN GUVERNUL NOSTRU”- SHKRELI, DIRECTOR ÎN INDUSTRIA FARMA

Mai mult, a fost adesea impertinent. Și-a făcut apariția, șicanând mulțimea de persoane îmbrăcate office, în teniși, jeanși și hanorac. „Avem acționari ca orice altă companie, iar acționarii noștri își doresc maximizarea profitului.”

Atunci când Kym White, care conduce divizia de sănătate la cunoscuta agenție de relații publice Edelman, l-a întrebat dacă ar fi schimbat ceva, a răspuns: „Probabil ceea ce aș fi făcut ar fi fost să cresc prețurile și mai mult”. Toată lumea a făcut ochii mari. Titluri de prima pagină au apărut iarăși în toată lumea.

Și de ce ar fi făcut asta? „Cred că prețurile în industria sănătății sunt volatile”, a spus Shkreli cu o atitudine glacială. „Aș fi putut să le cresc mai mult și să fac un profit mai mare pentru acționarii noștri. Care este datoria mea principală. Mă repet, nimeni nu vrea să o recunoască. Nimeni nu se mândrește cu asta, dar asta e societatea capitalistă, sistemul capitalist, regulile capitalismului. Investitorii mei se așteaptă de la mine să maximizez profitul, nu să îl minimizez, să îl reduc la jumătate, ori la 70%, ci să obțin 100% profit, așa cum am învățat cu toții la MBA. (A se nota că Shkreli nu are un MBA).

UN BUSINESS PENTRU CREȘTEREA ALTOR BUSINESS-URI

Martin Shkreli are darul de a spune exact ceea ce îi enervează pe oameni. Industria are un mic secret murdar: e plină de oameni ca Martin Shkreli, deși unii mai puțin avari, cu încălțări mai frumoase și maniere mai civilizate. De obicei, aceștia nu cresc prețurile la medicamentele vechi pe piață cu 5.000%, ci doar cu 50% sau 500%. În ultimii trei ani creșterile prețurilor de la Merck au însumat 29% din creșterea vânzărilor, la Pfizer 34% și la AbbVie cu 112%, conform firmei de consultanță SSR, care face cercetări în industria de sănătate.

Asta este problema lui Shkreli legată de industria farmaceutică. Da, e normal ca multe medicamente noi să fie scumpe, altfel nimeni nu ar pierde ani și ar cheltui miliarde de dolari să le inventeze. Dar e normal ca Shkreli – sau oricine altcineva – să aibă posibilitatea de a crește prețul unui medicament aflat pe piață de 62 de ani cu 5.000% dintr-o singură lovitură? Dar dacă ar fi crescut prețul cu doar 200%? Dacă s-ar fi asigurat ca pacienții care nu își permit medicamentul să îl primească gratuit – așa cum, de altfel, afirmă că a făcut-o? Sau dacă ar fi promis că folosește o parte din bani pentru cercetare și dezvoltare – care, de asemenea, afirmă că ar face-o? Oare vreuna dintre aceste variante ar fi făcut situația mai acceptabilă?

UN PROIECT DE LEGE EXPLOZIV

Avem o nouă unitate de măsură pentru reclamațiile la prețul medicamentelor: metoda Shkreli. Cum ar suna orice justificare pentru creșterea prețului la un medicament spusă de Martin Shkreli în locul unor formulări corporatiste suave? Da, într-adevăr, unele prețuri cresc, precum cele de la medicamentele inovatoare, dar multe altele nu.

Când l-am cunoscut prima dată pe Martin Shkreli, în 2012, la un restaurant din centrul Manhattan-ului, la prânz, purta costum. Și vorbea numai despre invenția unor noi medicamente, nu despre cumpărarea unora vechi și creșterea exagerată a prețului. Fiul unor muncitori imigranți, Shkreli se ocupa pe atunci cu administrarea unui mic fond de investiții, MSMB Capital, și devenise cunoscut la scară mică pentru atacurile publice la adresa companiilor în timp ce vindea din acțiunile lor. Luăm exemplul lui Affeza și încercarea miliardarului Al Mann de a crea un tip de insulină care poate fi inspirată, nu injectată. Shkreli a boicotat acțiunile producătorului Affeza (MannKind) și apoi a depus o cerere la Food & Drug Administration (FDA) argumentând că medicamentul nu ar trebui să fie aprobat. (În cele din urmă a fost aprobat, dar nu s-a vândut bine).

RĂCEALA ESTE CEA MAI FRECVENTĂ PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE LA NIVEL GLOBAL

Dar a spus că vrea să fie mai mult decât un simplu speculator: voia să inventeze medicamente, așa că a fondat o companie – Retrophin – pentru a-și urma planul.  Inițial, Shkreli a primit bani pentru a dezvolta un medicament pentru distrofia musculară, de la investitori printre care s-au aflat Fred Hassan, legendarul fost director general al gigantului Schering – Plough și de la protejatul lui Hassan, Brent Saunders. (Amândoi susțin acum că relația cu acesta s-a terminat la scurt timp și Shkreli exagerează în legătură cu implicarea lor). „Singura persoană de la care așteptam apreciere a fost Fred Hassan”, mi-a spus Shkreli atunci. De asemenea, a mai obținut licența pentru un medicament pentru o afecțiune gravă a rinichilor, produs de Ligand Pharmaceuticals.

Apoi, ca din senin, Retrophin l-a concediat pe Shkreli în septembrie 2014 și l-a dat în judecată un an mai târziu, pretinzând că a folosit în mod ilegal banii şi acțiunile și a încălcat contractele de consultanță de la Retrophin pentru a-și plăti investitorii din fondul de investiții și pentru a se îmbogăți. Procurorii federali și Comisia de Valori Mobiliare şi Burse din SUA (Securities & Exchange Commission) au continuat cu acuzații civile și penale și cu afirmații și mai spumoase:  în 2010 Shkreli le-a spus investitorilor că MSMB Capital are 35 de milioane de dolari în active, când avea mai puțin de 1.000 de dolari și că în 2012 a pierdut 7 milioane de dolari după ce vânzările medicamentului pentru obezitate Orexigen Therapeutics au mers prost. Shkreli reclamă Retrophin pentru faptul că îi refuză o plată compensatoare și că judecătorii federali nu îi înțeleg contribuția. Sau, așa cum a spus la Summit, cu două săptămâni înainte de a fi arestat a fost forțat să îndure un tratament umilitor, fiind nevoit să meargă printr-o ploaie rece de decembrie, în timpul unei percheziții: „Politicienilor le place să se războiască cu cei care par inamici publici, dacă vrei. E o cale excelentă de a fi ales.” Curând după ce a fost înlăturat de la Retrophin, Shkreli a intrat din nou în joc, obținând de la investitori pentru noua sa companie – Turing Pharmaceuticals – 100 de milioane de dolari, după cum afirmă el însuși.

„Am dat câteva telefoane și am făcut rost de 100 de milioane de dolari în bancă”, a declarat el la Healthcare Summit. „Investitorii mei știau ce fac cu acei bani, îi înmulțesc pentru ei. Acesta este jobul meu. Am făcut-o foarte bine și continui tot așa. E o parte din ceea ce înseamnă America capitalistă.”

Cum? A bătut fierul pe preț. Este foarte ușor să crești prețul medicamentelor în SUA fără a se observa o scădere a volumului, atâta timp cât te asiguri că pacienții își pot permite costurile adăugate. Companiile de asigurări acoperă costurile integrale.

O FARMACISTĂ ROMÂNCĂ DE 84 DE ANI A LANSAT O LINIE DE CREME CA-N VREMURILE DE GLORIE ALE FRUMUSEȚII

Nimic din toate acestea nu e ceva nou: Shkreli a învățat despre creșterea prețurilor observându-și predecesorii. În 2007, un inginer mecanic și fost director general, pe numele său Don Bailey, a luat Questcor Pharmaceuticals și a crescut prețul unui medicament folosit pentru a trata convulsiile la copii – Acthar Gel –  de la 50 de dolari la 28.000 de dolari pe flacon și apoi l-a comercializat pentru afecțiuni ca scleroze multiple, unde s-a observat o funcționare limitată. Questcor a fost vândut către Mallinckrodt, cu sediul în Dublin, pentru 5,6 miliarde în 2014.

Valeant Pharmaceuticals, cu sediul în New Jersey, dar înregistrat fiscal în Canada, și-a făcut o obișnuință din a crește prețurile medicamentelor. În februarie, anul trecut, a cumpărat Nitropress și Isuprel, ambele medicamente pentru boli de inimă, și le-a crescut prețurile până la 500%, respectiv 200%. Prețul pentru Wellbutrin XL, un antidepresiv cumpărat de la GlaxoSmithKine, a cunoscut o creștere de patru ori a prețului, după ce FDA a avertizat că versiunile alternative ale medicamentului ar putea fi ineficiente.

În 2005, un bancher pe nume Steven Harr a evidențiat faptul că singurele bariere pentru prețurile exagerate ale medicamentelor împotriva cancerului sunt „bunăvoința companiilor farmaceutice și toleranța acestora la reclamele negative”, dar și-a avertizat clienții că au riscat prin predispunerea industriei la reglementări crescute și, foarte posibil, la controale de prețuri. (Harr este acum directorul financiar al companiei biotehnologice Juno Therapeutics din Seattle).

În consecință, dacă ai de gând să ridici prețurile, ultimul lucru pe care vrei să îl faci este să eviți publicitatea. Oricare altă companie care a abordat această strategie a încercat să evite presa. Nu aceasta a fost și mișcarea lui Shkreli. El l-a făcut „imbecil” pe Twitter pe un cunoscut jurnalist din domeniul biotehnologiei. După ce Hillary Clinton a postat pe Twitter în mod repetat despre Shkreli, pentru a-și promova propriile planuri de a scădea costurile medicamentelor, Shkreli i-a răspuns: „LOL”. A publicat transmisiuni live cu el pe YouTube, în care juca jocuri video, flirta pe site-uri de întâlniri și răspundea la întrebările telespectatorilor. În decembrie s-a aflat că a cheltuit două milioane de dolari pe o variantă unicat a unui album al formației hip-hop Wu-Tang Clan. A declarat că nu l-a ascultat, dar a spus pe site-ul rap HipHopDX că ar lăsa-o să îl asculte pe Taylor Swift dacă i-ar face sex oral. Ceea ce a fost mai mult spectacol decât PR.

E de înțeles de ce companiile farmaceutice respectabile vor să stea departe de acest circ. „Cred că e foarte important pentru industria noastră să se înțeleagă că noi nu suntem el”, a spus Kenneth Frazier, directorul general de la Merck. „Noi suntem o industrie farmaceutică centrată pe cercetare.”

COMPANIILE FARMACEUTICE CARE AU CONSUMAT CEL MAI MARE BUGETE DE PROMOVARE PE TELEVIZIUNE

„Acest tip nu se află în același domeniu de business cu noi”, completează Leonard Schleifer, miliardarul fondator și director executiv al companiei biotehnologice Regeneron. El acuză faptul că asigurările nu acoperă medicamentele așa cum acoperă intervențiile medicale. Spune că un membru al familiei sale a avut o operație bypass, ce a costat 150.000 de dolari, acoperiți de asigurare, dar apoi asiguratorul a refuzat să plătească 6 dolari pe o pastilă Lipitor pentru a preveni o altă afecțiune. „Oamenii s-au obișnuit să urască industria farmaceutică, iar politicienii au luat asta în vedere”, a spus Schleifer.

Hillary Clinton chiar a internalizat acest subiect atât de mult încât l-a făcut parte din propunerea sa de a controla costul medicamentelor, explicând că toate companiile farmaceutice ar trebui să plătească în fața legii dacă nu cheltuiesc o sumă minimă din veniturile lor pe cercetare și dezvoltare. Pe lângă faptul că e posibil să fie nefuncțională, propunerea pică prin prisma exemplului lui Shkreli, care în mod cert nu putea fi oprit să crească prețul Darapmin-ului. Până la urmă, el susține că finanțează partea de cercetare și dezvoltare. Și oare vrem cu adevărat ca Guvernul să stabilească cum își investesc companiile capitalul sau să decidă dacă merită sau nu segmentul de cercetare și dezvoltare al unei companii?

Actualul sistem e creat în așa fel încât să ducă la creșterea prețurilor, pentru că duce lipsă de transparența de care au nevoie piețele eficiente. Companiile farmaceutice sunt forțate să se concentreze pe medicamentele scumpe pentru un segment minor al populației, pentru că majoritatea afecțiunilor uzuale – diabet, boli de inimă, depresii – au acum medicamente alternative disponibile, foarte eficiente și care sunt incredibil de ieftine (80% dintre medicamentele prescrise în SUA sunt generice).

Mai mult, clienții care plătesc pentru medicamente nu sunt pacienți care le consumă, ci angajați și companii de asigurări – și nimeni nu știe prețul real. Puterea negocierii stă în mâinile asiguratorilor sau managerilor care beneficiază de pe urma farmaciilor, precum Express Scripts (cu vânzări anule de 100 de miliarde de dolari) și CVS Caremark (140 de miliarde); ei decid care medicamente sunt acoperite și cât trebuie să plătească pacienții suplimentar. Uneori companiile de medicamente fac discounturi de până la 60% acestor firme pentru avea întâietate la medicamentele lor. Dar asta forțează, de asemenea, companiile să crească cu cât pot prețurile pentru a face față acelor discounturi.

TINEREȚEA E PREA PREȚIOASĂ CA S-O LĂSĂM PE MÂNA TINERILOR

Chiar și opac și complicat, acest sistem nu este lipsit de beneficii. În 2014, o investigație a congresului a fost lansată împotriva Gilead Science pentru creșterea prețulului unui tratament pentru hepatita C – Sovaldi – la 84.000 de dolari. Dar medicamentul, și succesorul său – Harvoni, o pastilă pe zi – este incredibil de puternic, tratând cu succes mai mult de 90% dintre pacienți. Odată ce și-a făcut apariția un concurent (un medicament de la AbbVie, numit Viekira Pak), Gilead a început să cheltuiască 40% din vânzări pe rabaturi. Acum peste 300.000 de americani au fost vindecați de virus, inclusiv fosta actriță din Baywatch, Pamela Anderson, ceea ce înseamnă mai puține transplanturi de ficat în viitor. Cât despre prețul inițial, Gilead cu greu a avut de ales: știa că urma să vină concurența.

Cea mai mare problemă nu constă în medicamentele noi, care sunt scumpe, ci schimbarea prețului la cele vechi și nu doar cele cumpărate de Martin Shkreli sau Valeant. „Nu ai nicio cercetare nouă, nicio inovație, nu ai nimic, decât o creștere de preț”, spune Steve Miller, director general la Express Scripts. Conform datelor companiei sale, costul mediu al unui medicament al unui brand a crescut cu 127% între 2008 și 2014.

Toate companiile de medicamente au crescut prețurile produselor în SUA, de multe ori la rate mult mai mari decât inflația. Biogen’s Avonex, un medicament pentru scleroză multiplă introdus în 1996, este aproape la fel de eficient precum Copaxone de la Teva și Rebif de la Merck Serono (nu Merck din SUA). Dar competiția nu a scăzut prețurile. Conform analiștilor din industrie, prețul de listă de la Avonex a crescut de la 16.000 de dolari pe an în 2005, la 70.000 de dolari acum, ajungând la fel de scumpe ca medicamentele mai noi și mai eficiente pentru scleroză multiplă.

HOMEOPATIA, UN NOU TREND ÎN MEDICINĂ 

Cum se întâmplă asta? Într-o piață cu doar câteva medicamente și puțini cumpărători, unde niciunul nu plătește în plus din buzunarul său, competiția de prețuri poate avea efectul advers. Un exemplu este cazul Novartis Gleevec, o pastilă salvatoare de vieți, care a distrus un tip de cancer cronic numit leucemie mieloidă. A fost introdus pe piață în 2001, la un preț de 24.000 de dolari pe an, pentru un pacient. Apoi, în 2006, Bristol-Myers Squibb a introdus un alt medicament, Sprycel, pentru pacienții la care nu a avut efect Gleevec. Când Novartis a introdus succesorul lui Gleevec, a fost comercializat (prima dată) pentru bolnavii tratați cu Sprycel. Deci a pus un preț care să concureze cu Sprycel și a crescut prețul la Gleevec. Rezultatul: Gleevec costă acum peste 90.000 de dolari pe an.

Dar situația nu pare sustenabilă,  în special în legătură cu medicamentele contra cancerului. În 2006, Avastin, de la Genentech, a fost aprobat pentru cancerul de plămâni într-o doză mai mare decât era folosit pentru cancerul de colon, ceea ce a însemnat, de asemenea, o creștere de preț. Pentru a opri protestele publice, Genentech a plafonat prețul la 55.000 de dolari.

Keytruda, medicamentul contra cancerului de la Merck, care aparent l-a vindecat de tumoare pe fostul președinte Jimmy Carter, costă 150.000 de dolari pe an, pentru un pacient. Oamenii de știință au admis că viitorul constă în mixul acesta de medicamente. Cum ni le-am putea permite dacă fiecare costă cât un Lamborghini?

„Nu știu dacă e o situație ce va ține un an, doi sau trei ani, dar în cele din urmă este vorba despre accesibilitate,  în aceeași măsură ca inovația”, spune Andrew Witty, directorul executiv de la GlaxoSmithKline. „Trebuie să găsim un echilibru. Nu știu care e răspunsul, dar e nevoie de o discuție profundă.”

Despre stabilirea prețurilor

Iată ceea ce nu va funcționa: ideea lui Hillary Clinton de a impune companiilor de medicamente să plătească o taxă dacă nu investesc suficient în cercetare și dezvoltare probabil nu va duce la o scădere a prețurilor. Cât despre cealaltă idee a sa de a-i determina pe seniorii care sunt eligibili pentru ambele programe medicale – Medicare (program de sănătate dedicat seniorilor) și Medicaid (programul pentru cei săraci) – să aleagă Medicaid va ajuta economia, dar ar însemna, de asemenea, să ofere oamenilor înstăriți asigurări de sănătate mai bune decât celor săraci.

Iată câteva idei mai interesante:

Sistem transparent

În acest moment nu cunoaștem prețul real al medicamentelor, asta pentru că toate negocierile au loc în spatele ușilor închise. Economia de piață funcționează mai bine atunci când oricine poate vedea prețurile. Asta poate afecta profiturile și puterea de negociere din cadrul industriei farmaceutice, dar i-ar ajuta imaginea.

Abilitatea FDA de a considera creşterea prețului la un medicament în afara brevetului ca o situație de penurie

Asta ar fi oprit creșterea exagerată a prețului la Daraprim, ca în cazul lui Martin Shkreli, care l-a mărit după bunul său plac. Medicamentul costă 20 de dolari în Marea Britanie, unde îl vinde Glaxo. În cazul în care se constată o lipsă de medicamente, FDA ar trebui să poată aproba importul de medicamente din străinătate. În acest moment FDA nu are dreptul de a lua în considerare prețul ca un criteriu de constatare a unei penurii (sau oricare altă situație). Ar trebui să îi fie permis. Legat de același subiect: dacă are loc o creștere exagerată, să i se permită FDA să importe urgent orice alte medicamente alternative posibile.

Plata diferențiată pentru medicamentele împotriva cancerului, în funcție de tipul afecțiunii

Plătim la fel pentru o doză de medicament contra cancerului, chiar dacă e posibil să îi crească durata de viață a pacientului cu câțiva ani sau doar cu câteva săptămâni. Asta nu are sens. Peter Bach de la Memorial Sloan Kettering a propus schimbarea, în sensul în care ar trebui să plătești o sumă pentru Avastin care tratează cancerul de colon și alta pentru cancerul de plămâni, de exemplu. Express Scripts spune că această metodă urmează să fie încercată. „Să începem să plătim medicamentele în funcție de cât de eficiente sunt e un pas înainte necesar”, spune Bach.

Să se ajungă la un acord în legătură cu medicamentele pentru afecțiuni rare

O idee care plutește deasupra Washingtonului: multe medicamente noi sunt pentru tratarea afecțiunilor rare, „orfane”. (Erau numite astfel pentru că firmele de medicamente obișnuiau să le ignore, dar nu mai este cazul). Conform Orphan Drug Act, din 1983, creat pentru a impulsiona investițiile industriei farma înspre afecțiunile rare, companiile se bucură de beneficii în ceea ce privește taxele și protecție îndelungată în fața medicamentelor generice, dacă dezvoltă un medicament „orfan”. Cu o puternică industrie farma focusată oricum pe tratarea afecțiunilor rare, legea ar trebui modificată astfel: prețurilor peste un anumit nivel să li se înlăture acea protecție.

Să permită Medicare să negocieze prețurile medicamentelor

Cu alte cuvinte, Guvernul SUA să își folosească puterea de cumpărare pentru a determina scăderea prețurilor. Îngrijorarea, în acest caz, este posibilitatea ca situația să ducă la un control de facto al prețurilor.

Oferă posibilitatea companiilor de medicamente de a face economii

Novartis lansează un nou medicament pentru inimă, Entresto, care reduce cu 21% riscul pacienților de a ajunge la spital, conform unui studiu amplu publicat în New England Journal of Medicine. Directorul general al Novartis, Joseph Jimenez, spune că a stabilit o înțelegere cu asiguratorii – Novartis va fi plătit în plus dacă pacienții nu vor sta în spital. „E posibil ca o parte din această valoare să se întoarcă în sistem pentru a genera o valoare suficientă pentru Novartis.“

TRADUCERE ȘI ADAPTARE DE GEORGIANA CĂLIN

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii