Cautare




, Contributor

Consultant și analist de risc politic, CEO Smartlink, fost Policy Manager la Google Bruxelles

Opinii |
|

Reziliența mediului de afaceri în anul complicat al Centenarului

Semne politice bune anul 2018 n-are. Începutul de ianuarie scoate din nou în prim-plan tensiunea din PSD. Lipsa de consens politic din interiorul PSD este completată, și în mare parte cauzată, de lipsa de coerență a actului guvernamental.
editorial radu magdin_ok

Anul Centenarului riscă să fie sacrificat în favoarea jocurilor politice interne pesediste – ce nu e clar în acest moment este  dacă lucrurile avansează spre un deznodământ sau dacă războiul de uzură va continua și în ce măsură principalele instituții pot fi puse la adăpost și nu instrumentalizate în bătălia politică. Businessul românesc și străin poate încerca, mai discret sau mai activ, să intervină și să asigure coerența și predictibilitatea care sunt inerente menținerii ritmului ridicat de creștere economică: e nevoie de o reziliență investițională.

Evident, acest lucru nu înseamnă neapărat angajarea într-o dezbatere cuprinzatoare atât de necesară despre problemele structurale ale României, despre inegalități, sărăcie, dezvoltare și oportunități – asemenea dezbateri sunt digerate mai ales în context electoral, din păcate. Dar orice contribuție la readucerea atenției guvernanților către buna guvernare, bun simț și dezvoltare, poate face diferența în acest an. Un militantism calm, de bun simț, și coordonare în pledoaria publică, acestea sunt ingrediente care pot ajuta la succes: miza e setarea unui standard mai ridicat în societatea românească, pentru succesul acesteia. De prea multe ori în ultimii ani, am părut că, în ciuda creșterii economice, am făcut rabat la capitolul valori și că avem parte de acțiuni haotice.

Exercițiul coabitării este străin politicienilor din România. El nu privește însă doar relația dintre Președinte și premier, iar după 2014 stilul mai retras al lui Iohannis a redus mult din potențialul conflictual pe care l-am văzut când Victor Ponta și Traian Băsescu erau la butoane. Probleme apar și când premierul nu este lider de partid sau când liderul de partid nu este și prim-ministru. Putem specula dacă, după decembrie 2016, sursa tensiunilor este Liviu Dragnea, care și-a dorit un control cvasi-total asupra guvernării și premierului; putem, în oglindă, argumenta că dorința de putere a celui ajuns la Palatul Victoria devine brusc de nestăvilit, ținând cont de pârghiile pe care le are la dispoziție. Oricum ar fi, PSD demonstrează că este incapabil să gestioneze situația, care produce periodic crize și care, la fiecare jumătate de an, aduce în prim-plan ideea schimbării șefului de partid sau a premierului. Mecanismele din interiorul partidului au eșuat, reconstrucția sănătoasă se poate face doar pe bază de procese, nu de personalizare a oricărei acțiuni.

În lipsa instituțiilor și a regulilor care să reducă tensiunea politică, 2018 va fi din nou un an al crizelor și al tăurașilor politici deciși să-și arate supremația și să-și impună voința. Cu cât raportul de forțe e mai apropiat, cu atât mai mult vom avea o luptă de uzură. România nu e Polonia, unde Kaczyński, dincolo de jocul Președintelui Duda sau al fostului premier, a reușit să țină lucrurile în mână în primul rând ca exponent al unei ideologii. Viziunea lui Kaczyński, oricât de neprizabilă ni s-ar părea, nu e același lucru cu programul de guvernare al lui Dragnea. E Anul Centenarului și e un an pre-electoral, așa că tentația de a obține victorii simbolice (sau de a arăta că suntem la înălțimea momentului istoric) și a fi într-o poziție bună înainte de alegeri va crea și mai multă agitație. Să nu ne mire, dacă lucrurile vor râmâne așa, că Parlamentul lovește în Guvern cu diferite propuneri și că Guvernul caută tot mai tare să ne autonomizeze de Legislativ.

Debandada politică va accentua lipsa de coerență a actului guvernamental. Oricât ar argumenta unii altfel, statuia programului de guvernare din 2016 a cam ajuns cioburi greu de lipit la loc. Sunt atât de multe măsuri care au fost anunțate și uitate/retrase, sunt atâtea bâlbe pe care le-am discutat în 2017, sunt atâtea măsuri care nu se pupă unele cu altele, că ajungi să te întrebi, de exemplu, ce are de-a face noul sistem de taxare cu echitatea și dreptatea socială. Cel mai tare, conflictul politic de anul trecut a mai atenuat din percepția deplorabilă pe care au transmis-o unii din reprezentanții PSD – miniștri, secretari de stat, șefi de companii/agenții; în diferite rânduri, ei au transmis că ar trebui să ne temem de incompetență măcar la fel de tare pe cât atacăm corupția. E regretabil, căci social-democratii erau, istoric, „specialiștii” și exponenții stabilității. PSD are de gestionat stabilitatea macrofinanciară după măsurile de anul trecut; trebuie să demonstreze că are și capacitatea de a asuma un rol mai pregnant în economie – nu doar intenții discursive în acest sens; trebuie să se uite la evoluțiile externe, să gândească mecanisme de menținere a creșterii economice și de distribuire echitabilă a beneficiilor sale, pregătind în același timp balul Președinției UE.

E greu de crezut că în PSD sau Guvern există în acest moment capacitatea sau intenția unui refocus pe rezultatele guvernării. Acum este ca la revoluție, se trage din toate direcțiile, iar victimele pot apărea de oriunde. Oamenii de afaceri – și mai ales unele sectoare devenite țintă – au simțit pe propria piele acest lucru în 2017. De multe ori nici nu au știut ce i-a lovit – s-au trezit cu declarații fără echivoc, războinice ale decidenților politici, sau cu măsuri care le aruncau în aer planurile. Sunt lecții de învățat de aici, dar mai important este ce se poate face în 2018. Reziliența este cheia, iar construirea ei e o necesitate strategică.

În acest an, aș recomanda mediului de afaceri, și în special investitorilor, strategia #rezist. Nu este ce vă gândiți, nu propun mediului de afaceri mutarea în Piața Victoriei și înarmarea cu hash-tags sau selfie-sticks. În fața amenințărilor structurale, businessul din România trebuie să-și consolideze reziliența și să fie dispus, prin asociații profesionale și la nivelul diferitelor sectoare de activitate, să angajeze o conversație, constructiv și discret, cu cei din arcul guvernamental care nu sunt total capturați de mizele politice. Totul pornind de la „biblia” pesedistă – programul de guvernare. Nu e o noutate că social-democrații se chinuie să mențină coerența programului de guvernare, că multe măsuri se bat cap în cap cu altele, că nu există studii de impact și scenarii alternative, că modul de lucru e haotic, iar discursul public e defensiv. Cred că aici pot contribui cu succes cei din mediul de afaceri, în primul rând prin atitudine și în al doilea rând prin expertiză. E, poate, strategia de a întoarce și celălalt obraz, dar inputul venit dinspre mediul de afaceri în 2018 – repet, cu diplomație, tact, expertiză și în limitele deja setate de programul de guvernare PSD – poate „salva fața” Anul Centenarului.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii