FacebookTwitterLinkedIn

O rafală de şocuri sistemice a zguduit piaţa asigurărilor, care reuşise până acum să îşi trăiască dramele în linişte. Retragerea „pe uşa din dos“ a celui mai mare asigurător din lume – AXA – a fost doar un semnal discret. A urmat ancheta şi administrarea specială la cel mai mare asigurător – Astra – acuzat de ani de zile că practică un model de afaceri falimentar. Anchetă penală cu stenograme la Carpatica. Un preşedinte de autoritate de supraveghere care a dormit în arest şi apoi a demisionat – Dan Radu Ruşanu. Un succesor care a decis returnarea salariilor uriaşe, de ruşine – Daniel Dăianu. Atâtea titluri de prima pagină n-a strâns industria asigurărilor în toți cei opt ani consecutivi de pierderi nete, deşi poate că ar fi meritat-o.

Cristian Constantinescu, fost preşedinte al Allianz-Ţiriac şi al patronatului de profil – UNSAR, a fost printre puţinii care au avertizat în repetate rânduri că multor companii nu are nimeni curajul „să le semneze certificatul de deces“. Asta l-a costat la un moment dat chiar şefia fostei Comisii de Supraveghere a Asigurărilor, unde fusese propus, respins de comisiile parlamentare care au cedat la lobby-ul asigurătorilor-zombie. „Administrarea specială de la Astra este o măsură absolut necesară. Informaţiile erau publice şi e foarte simplu, n-ai decât să analizezi datele oficiale publicate, transmise chiar de către companii. Lăsând la o parte marele meu semn de întrebare, în ce măsură datele respective sunt corecte – am mari îndoieli în multe cazuri – aici era o abatere majoră faţă de media pieţei în ceea ce priveşte sumele cedate în reasigurare, ceea ce se traduce prin asumarea unei reţineri proprii mult disproporţionate faţă de puterea financiară reală“, a explicat Constantinescu într-o emisiune radio.

Majoritatea companiilor au fost prinse pe picior greşit, după ce până în 2008 au intrat pe piaţă cu investiţii uriaşe, în speranța unei creşteri cu două cifre, la nesfârşit. Creşterea n-a mai venit, însă nici metodele dubioase de afaceri n-au mai plecat. Asigurătorii au fost prinşi între ciocanul competiţiei agresive care sacrifică nivelul serviciilor de dragul preţurilor şi nicovala investiţiilor deja îngropate, la care nu puteau renunța pur şi simplu. AXA, intrată abia în 2011 cu o investiţie modestă, pe segmentul modest, dar mult mai aşezat al asigurărilor de viaţă, a fost singura care a avut puterea să spună „la revedere“. Restul încă se zbat în Purgatoriu şi nu ştiu ce urmează.

Groupama este poate principala victimă a acestei situaţii. A intrat pe piaţă chiar înainte de declanşarea crizei, cumpărând Asiban, BT Asigurări şi OTP Garancia, cu care spera să ajungă lider de piaţă. A ajuns abia pe locul al patrulea, la capătul unui efort de 700 de milioane de euro, cât profitul mondial al grupului pe un an întreg, bani pe care în ritmul de acum (un singur an cu profit de un milion de euro, în rest pierderi cu două cifre) nu-i va putea recupera niciodată. „Piaţa de asigurări din România continuă să fie marcată de un fenomen de stagnare şi de lipsa a profitabilităţii, ceea ce nu înseamnă literalmente un eşec, ci mai degrabă are legătură cu un context economico-legislativ care a trasat anumite tendinţe în piaţă. Cu toate acestea, există tot mai multe semne de maturizare şi de consolidare, în strânsă legătură cu cerinţele şi aşteptările clienţilor. Dacă în urmă cu ceva timp principalele linii de business despre care se discuta erau RCA și Casco, în ultima perioadă companiile de top s-au reorientat spre linii de business profitabile. Astfel, majoritatea asigurătorilor s-au concentrat pe reorganizarea afacerii pentru a găsi un echilibru între atragerea cotei de piaţă şi profitabilitate“, explică François Coste, al treilea director al Groupama, după Denis Rousset şi Sanda Nicoară.

În situaţii asemănătoare sunt Allianz Ţiriac şi Omniasig, ocupantele locurilor doi respectiv trei, care însă reuşesc să aibă ceva mai mulţi ani cu profit, pentru că au intrat pe piaţă mai devreme. Cele mai mari probleme apar la Astra, Carpatica şi Euroins – toate au preţuri minuscule şi rate ridicate ale reclamaţiilor pe RCA, ultimele două au expunere de 80-90% doar pe RCA, iar primele două au un procent foarte redus de prime cedate în reasigurare în cazul asigurării obligatorii pentru locuinţe. Din postura de observator relativ independent, preşedintele patronatului brokerilor de asigurare (UNSICAR), Bogdan Andriescu, crede că felul în care funcționează piaţa este un cerc vicios în care pierderile financiare şi serviciile proaste se alimentează reciproc. „Piaţa de asigurări din România exersează, de câţiva ani, mersul în marşarier, iar cauzele pentru această stare de fapt sunt multiple. Pierderile s-au perpetuat în ultimii opt ani, iar din 2011 încoace, România este singura ţară din regiune care înregistrează un rezultat negativ agregat la nivelul pieţei de asigurări. Prin urmare, din punct de vedere al afacerilor – volum şi profitabilitate -, consider că direcţia în care merge piaţa este una greşită. Toate aceste elemente – contractarea pieţei, dependenţa de segmentul auto şi pierderile care înghit profitul altor companii, la nivel total – au avut efecte negative asupra calităţii serviciilor oferite de unii asigurători”, spune Andriescu.

Ce urmează? Nimic bun. „Orice scandal dintr-o piaţă financiară produce efecte greu de cuantificat, dar vizibile, asupra celorlalţi jucători, la nivelul imaginii acestora. Piaţa de asigurări nu a avut niciodată, în România, notorietatea şi capitalul de încredere de care se bucură în alte state europene. Iar astfel de evenimente aruncă o pată nemeritată şi pe obrazul companiilor a căror carte de vizită este curată. Primul exit rasunător a avut loc anul trecut. Este vorba de grupul Axa, cel mai mare asigurător la nivel mondial, care a ales să iasă, oarecum pe uşa din dos, din piaţa locală de asigurări. În actualul context, cred că mai degrabă ne putem aştepta la retrageri ale investitorilor, deşi piaţa noastră de asigurări este cea de-a şasea ca dimeniune la nivel european şi are un potenţial de creştere uriaş“, comentează Bogdan Andriescu. Totuşi, şeful UNSICAR are şi un motiv de bucurie: în aşa o junglă, sfatul brokerului de asigurare chiar devine important.

Atenție însă, deoarece sfatul brokerului este influenţat şi de comisionul primit. Cea mai bună strategie pentru un client este să elimine din start companiile dubioase din lista de oferte şi să ceară opinia brokerului de asigurare pentru decizia finală. În cazul CASCO, riscul unei poliţe dubioase este ca service-urile agreate să fie puţine şi proaste, iar agenţii constatatori puşi pe şicane. În cazul RCA, riscul unei poliţe ieftine este ca victimele să refuze constatul amiabil, lucru care se soldează şi cu puncte amendă. Iar în cazul asigurării pentru dezastre pentru care asigurătorii n-au căutat acoperire la un reasigurător mare, cu putere financiară reală, riscul este ca ea să nu fie plătită niciodată.

Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Vezi aici ce alte articole mai cuprinde ediția specială despre economia socială