Motivul acestei obtuzități. Obama privește lumea într-un mod rigid și, aparent, nimic nu îl poate zdruncina. Din punctul lui de vedere, cauza primară a acestei situații care afectează întregul glob este reprezentată de imperialismul occidental și de rezultatele dezastruoase rămase în urma sa. În același timp, America a fost o forță malignă în afara granițelor sale. De exemplu, de ce ne poartă pică Iranul? Motivul este reprezentat de faptul că America și Marea Britanie au sprijinit o lovitură de stat, în 1953, care a înlăturat de la conducere un prim-ministru anti-occidental și l-a readus la putere pe Șah.
Desigur, Obama pare să nu fi observat faptul că, în lume, războiul și dezordinea se instauraseră deja înainte ca America să-și facă apariția și înainte ca puterile europene să pună stăpânire pe Africa, la începutul anilor 1800, sau că Africa a fost năpăstuită de sclavie și de traficul cu sclavi înainte ca vreun om alb să apară în peisaj. De asemenea, acesta pare să nu știe că America a luptat de două ori în cadrul Războaielor Mondiale împotriva tiraniei sau că am răsturnat Uniunea Sovietică, cea care a provocat moartea a zeci de milioane de oameni. Nu contează. În mentalitatea sa, există ideea că noi și europenii diabolici suntem precum șarpele din grădina Eden, care a ispitit-o pe Eva, iar acum trebuie să suportăm consecințele.
Președintele va face tot ce-i stă în putință pentru a se implica cât mai puțin din punct de vedere politic în afara granițelor. Crede cu desăvârșire că întreaga lume, inclusiv America, va fi mai bine datorită răbdării sale.
Consecințele. ISIS.Poate fi învinsă pe câmpul de luptă. Kurzii, când au suficiente arme și ajutoare, mai ales putere aeriană, îi pun pe fugă pe acești psihopați. Chiar și așa, Obama este zgârcit cu aceștia în a le oferi instrumentele necesare. Cu aceste atacuri aeriene ale Americii, destul de sfioase, nu este de mirare că sunniții sunt ezitanți în lupta împotriva ISIS, lucru care nu face altceva decât să amplifice imaginea dominantă și impunătoare a grupării. Atacurile asupra Vestului sporesc această imagine.
Această situație ar fi putut fi evitată dacă Obama nu ar fi făcut greșeli nechibzuite și sângeroase în Irak, Libia și Siria. Retragerea sa grăbită și motivată politic a trupelor americane din Irak a dat curs liber violenței sectelor și i-a oferit Iranului șansa de care avea nevoie pentru a domina majoritatea șiiților, pentru a controla petrolul Irakului și să asiste în același timp la instalarea unui regim precum Assad, care a pus stăpânire pe Siria. Revenirea regimului Bashar al-Assad (cel care folosește arme chimice și bombe-butoi împotriva civililor), o grupare ISIS aflată într-o continuă creștere și refuzul lui Obama de a oferi ajutor semnificativ pentru a tempera forțele siriene, conduc la criza refugiaților, un dezastru atât umanitar, cât și politic.
În urmă cu patru ani, Obama „a condus din spate” înlăturarea lui Muammar Qaddafi. La momentul respectiv, Obama s-a dezis de situația creată și de consecințe, fapt care a culminat cu asasinarea unor diplomați americani în Benghazi. Aparent, cel mai isteț președinte al nostru nu a conștientizat că Libia, ca oricare altă țară arabă, reprezintă un conglomerat de triburi. Fără Qaddafi, s-a instaurat haosul în țară, iar ISIS și alte grupări au prosperat.
- Contrar așteptărilor lui Obama, dușmanul comun, ISIS, nu-i va schimba Iranului obiectivele revoluționare pe care acesta le are, cum ar fi distrugerea Israelului. De fapt, mulahii sunt de părere că amenințarea globală a grupării ISIS va distrage atenția de la obiectivul Iranului de a construi bombe și de a dezvolta proiectile care pot lansa bombe nucleare oriunde în lume, inclusiv în orașele americane.
- Anwar Sadat, care a condus Egiptul din 1970 până în momentul asasinării lui, în 1981, a alungat Moscova din Orientul Mijlociu pe la mijlocul anilor 1970. Obama, fără a se gândi la rezultate, le-a permis rușilor să se mute înapoi, 40 de ani mai târziu. Egiptul și ceilalți aliați ai noștri din Orientul Mijlociu au rămas stupefiați. Vladimir Putin își dorește un regim prietenos care să administreze regiunea petrolieră din zonă, prin urmare, va deveni o putere mondială importantă, în ciuda faptului că economia Rusiei este instabilă. Putin apare ca un cavaler salvator care luptă împotriva forțelor întunecate ale grupării ISIS, iar acest lucru ajută la convingerea Europei și îl va determina pe Obama să abandoneze sancțiunile impuse după agresiunile lui Putin în Crimeea și Ucraina. În plus, acest lucru va determina Vestul să se gândească de două ori înainte de a acționa în vreun fel împotriva sa.
Refugiații. Întrucât teroarea a luat cu asalt Siria, numeroși experți ne-au sfătuit să pregătim adăposturi pentru refugiați. Obama refuză să acționeze în acest fel pentru că ar implica un angajament uriaș al forțelor armate. În schimb, oamenii disperați au invadat Iordania (al cărei Guvern pro-vest se află într-un continuu stres) și Turcia, iar mai nou, Europa.
Obama a ignorat ceea ce a susținut inițial, cum că ar determina Vestul să primească refugiații creștini din Orientul Mijlociu, care sunt victimele unui genocid în continuă creștere. Fiind personajul principal care a permis acestui dezastru umanitar să se desfășoare, Obama vrea ca America să primească mii de refugiați. Cu toate acestea, majoritatea americanilor este sceptică. Sunt, oare, potrivite măsurile noastre de evaluare pentru examinarea acestor oameni? Gradul de încredere al președintelui este egal cu zero.
În Europa, însă, vor fi, probabil, repercusiuni politice mult mai grave. Proteste xenofobe prind deja contur. Uniunea Europeană, deja slăbită de managementul slab al crizelor economice, ar putea, de asemenea, să cedeze. Întreaga construcție de după cel de-al Doilea Război Mondial se află sub amenințare. Un continent care a fost spintecat de-a lungul secolelor de către rivali și războaie a fost locul unde liderii s-au axat pe integrare, dobândind o viteză și mai mare, prin uriașe eforturi, mai ales după Războiul Rece.
În ciuda numeroaselor sale tare în materie de birocrație, Uniunea Europeană a jucat un rol important în instaurarea păcii și democrației dintre țări; prima oară cu Spania și Portugalia, în anii 1970, când s-a încheiat dictatura, iar apoi cu statele foste comuniste din zona centrală și de est a continentului. Rezultatele acestui colaps ar fi incomensurabile pentru civilizația occidentală.
Ce este de făcut acum. Câțiva pași ar putea fi parcurși, cât de cât, pentru a diminua stricăciunile făcute în ultimul an în funcție de Obama.
- Obama se pregătește să-l închidă, chiar dacă nu deține nicio autoritate ca să o facă. Însă, legea nu s-a opus niciodată voinței dragului nostru președinte. Nu ar fi deloc momentul potrivit. Congresul care își însușește aceste calități a interzis această mișcare și o va face în continuare. Liderii legislativi ar trebui să fie pregătiți în cazul în care președintele se hotărăște să facă ceea ce și-a propus.
Congresul ar trebui, de asemenea, să explice clar faptul că președintele nu are nicio autoritate să închidă închisoarea Guantanamo aflată în Cuba. Am primit această bucată de teritoriu la finalul războiului hispano-american, în 1898, când Cuba a fost eliberată de către America, aceasta fiind ocupată până la momentul respectiv de către Spania. Frații Castro o voiau, iar lui Obama i-ar fi plăcut să-i oblige să închidă închisoarea.
Concedierea avocaților. Pentagonul angajează mii de avocați care pun restricții forțelor noastre armate. Un exemplu nebun ar fi: până de curând, aceștia nu au permis ca bombardierele noastre să distrugă camioanele cu combustibil ale grupării ISIS, pe motivul că exploziile ar putea să rănească civilii. Congresul ar trebui să le retragă aceste atribuții.
Rezoluții.Congresul nu-i poate dicta politica președintelui, însă poate sugera rezoluții. Acestea le poate spune oamenilor să reziste, deoarece președintele lor este rătăcit.
Una din rezoluții ar putea cere crearea unui refugiu, aflat în siguranță, în Siria. O altă rezoluție ar trebui să declare că vom munci pentru a institui o regiune sub autonomie sunnită, în interiorul Irakului, la fel cum am procedat și la începutul anilor 1990 cu grupările kurzilor din Irak. Aceste acțiuni le vor oferi sunniților o alternativă pentru a nu cădea pradă jafurilor provocate de către șiiți, care au apărut imediat după ce Obama a retras trupele în 2011.
Încetarea acestei semantici absurde. Obama refuză, în continuare, să îi numească pe inamicii noștri ceea ce sunt ei de fapt: teroriști islamici, extremiști, fasciști. Următorul președinte nu va face aceeași greșeală.
Forțe armate terestre. Pentru a face ceea ce trebuie făcut va fi nevoie de forțe armate terestre, americane, cam 20.000. Europenii și aliații noștri din Orientul Mijlociu ne vor urma numaidecât. Când George W. Bush era președinte, majoritatea europenilor erau de părere că această luptă era a Americii, și nu a lor. Paris a schimbat această percepție.
Traducere și adaptare de Raluca Lipoveanu
