Cautare




, Contributor

Uncategorized |
|

Răspunsul de aur al lui Ted Cruz

Printre toate focurile de artificii din cadrul dezbaterii de la CNBC despre candidații republicani la prezidențiale s-a remarcat răspunsul pe care senatorul statului Texas, Ted Cruz, l-a dat la o întrebare despre Rezerva Federală, susținând faptul că dolarul trebuie să fie legat de standardul aurului.
Steve Forbes

Cu excepția lui Ron Paul, care a fost o lungă perioadă un susținător al etalonului aur și a fiului său, senatorul Rand Paul, nici un alt candidat la prezidențiale nu a prezentat, de 16 ani, o reformă monetară. Este uimitor, dată fiind paguba imensă făcută de banca centrală atât în SUA, cât și economiei globale. De fapt, puțini economiști, politicieni sau experți sunt măcar conștienți de răul făcut.

O țară poate „da buzna” în politicile ce țin de cheltuieli, taxe și reglementări, dar poate experimenta probleme economice dacă face greșeli în privința banilor.

Politicile monetare sunt fundamentale pentru că modul în care trăim și progresăm se realizează prin intermediul tranzacțiilor efectuate între noi de nenumărate ori pe zi. Viața ar fi haotică, iar standardele de viață mult mai joase dacă nu ar fi fixate unități de măsură – 60 de minute într-o oră, 1.000 de grame într-un kilogram, 100  de centimetri într-un metru. Ne asumăm, de exemplu, că un litru de benzină are aceeași greutate în fiecare zi.

Ceea ce mulți observatori nu înțeleg – mulțumită lui John Maynard Keynes – este că același concept se aplică și în cazul banilor: funcționează mai bine atunci când are fixată o valoare. Banii fac cumpărarea și vânzarea lucrurilor infinit mai simplă. Dar când valoarea banilor este nesigură, economia funcționează defectuos. Unele sectoare sunt în câștig – un dolar slab creează întotdeauna un puternic, dar fals boom al mărfurilor – dar majoritatea au de suferit pentru că investițiile productive scad. Investitorii și executivii din business nu știu care va fi valoarea banilor când e timpul să-și încaseze plata – un dolar cu valoarea de 100 de cenți, de 10 cenți, etc. Incertitudinea înăbușește întotdeauna asumarea riscurilor. Fără o asumare a puternică a riscurilor, o economie stagnează – la fel și standardele de viață ale oamenilor.

De la începutul anilor 2000, politicile Rezervei Federale au fost toxice, în primul rând slăbirea dolarului și apoi, din 2013, creșterea sa neintenționată. Precum un ceas care se află ori prea înainte, ori prea înapoi, un dolar care oscilează este perturbator, făcând rău inovației și creării unor noi afaceri.

Dintr-o varietate de motive care și-au menținut veridicitatea de mii de ani, un standard în funcție de aur funcționează mai bine decât oricare alt sistem, inclusiv non-sistemul pe care îl avem astăzi. Motivul de bază pentru asta este faptul că metalul galben își păstrează valoarea intrinsecă mai bine decât orice altceva de pe Pământ, în acest caz, pentru a stabili un standard, la fel cum e Steaua Polară pentru orientare (citește cartea „Gold: The Monetary Polaris“ a lui Nathan Lewis, anul 2013, editura Canyon Maple Publishing). O schimbare a prețului dolarului în aur reflectă schimbarea percepțiilor asupra valorii sale de acum și din viitor. Apropo, dolarul a fost „legat” de aur în SUA timp de 180 de ani, lucru care a funcționat bine. Dacă Richard Nixon nu ar fi tăiat legătura dolarului cu aurul la începutul anilor 1970 și ne-am fi menținut ratele medii de creștere în funcție de standardul aurului, economia SUA ar fi cu 50% mai puternică decât este astăzi. O țară nu are nevoie de grămezi de aur pentru a face ca un aranjament pe bază de aur să funcționeze mai mult decât un constructor are nevoie de un depozit plin de rulete pentru a construi un zgârie-nori. Aurul este precum o ceașcă de măsurat într-o bucătărie. Legând moneda de el înseamnă că banii acelei țări vor avea o valoare stabilă.

Dar sunt numeroase mituri care înconjoară ideea de standard al aurului. De exemplu, va restricționa oferta de bani, astfel afectând și creșterea. Dar adevărul este chiar invers: oferta de bani va crește și se va plia pe nevoile actuale ale economiei.

Susținerea senatorului Cruz înseamnă,  în mare, că dolarul se va stabiliza curând la ceea ce Keynes numea în mod greșit „relicva sălbatică.” Dar va ajuta la începerea unei discuții și a unei dezbateri imperios necesare și, în mod critic, o educare asupra modului în care standardul aur funcționează de fapt și ce ar trebui făcut pentru ca acesta să funcționeze corespunzător.

Trist este că nimeni nu știe astăzi cum să folosească standardul aur. SUA cu siguranță nu a știut după al II-lea Război Mondial, în sistemul Bretton Woods, când dolarul era fixat după aur, la 35 de dolari uncia. Expertul financiar și colaboratorul Forbes.com Nathan Lewis evidențiază faptul că Marea Britanie, care a fost managerul de facto al clasicului standard aur, până când a fost distrus de Războiul Mondial în 1914, funcționa cu o mică cantitate de aur – precum 2% din stocul mondial. Spre sfârșitul anilor 1940, dimpotrivă, SUA avea aproape 50% din rezervele mondiale, aproximativ 700 de milioane de uncii. Totuși, spre deosebire de britanicii de dinainte de Primul Război Mondial, noi nu știam ce facem și am aruncat în aer sistemul în 1971, chiar dacă SUA a experimentat una dintre cele mai prospere perioade sub Bretton Woods.

Trebuie să înceapă efortul de reeducare. Laude senatorului Cruz pentru aducerea în discuție a acestui subiect atât de important. Într-adevăr, bunăstarea noastră și a întregii lumi depinde de asta.

Salvând securitatea socială. Mai mulți candidați republicani prezintă planuri de salvare a securității sociale de la insolvență. Rețetele includ mijloace de testare a beneficiilor securității sociale, creșterea vârstei de pensionare și plafonarea nivelului la care se calculează asigurările la 118.500 de dolari, la care se aplică o taxă de 12,4%. Multe dintre aceste schimbări ar fi împărțite pe etape de-a lungul mai multor ani și nu ar afecta beneficiarii actuali. Acești candidați au primit laude de la unii observatori pentru „atingerea acestui subiect dur”, chiar dacă democrații au descris ideile republicanilor ca o dovadă de „război împotriva seniorilor” și au făcut-o să sune ca și cum actualele beneficii vor fi distruse. Cu toate acestea, când Paul Ryan a prezentat o serie de idei sensibile referitoare la reforma programului social cu câțiva ani în urmă, a fost caricaturizat în reclamele TV împingând surâzător o bunicuță în scaun cu rotile pe o pantă.

Dacă sunt curajoși care critică aspru politicile americane, nu ar trebui portretizați ca fiind zgârciți, cu inima de gheață, care calculează cum să facă mai mult rău. Dimpotrivă, ar trebui făcute propuneri pe baza ideilor lui Paul Ryan. O mare parte din taxele plătite de tineri vor fi depozitate în conturile lor proprii de pensii, cu reguli clare privind diversificarea și, odată cu trecerea timpului, privind o structură echilibrată de acțiuni, obligațiuni și bani cash în conturi.

Din punct de vedere politic, această abordare ar fi câștigătoare. Fiecare muncitor ar putea deține propriul său cont, care nu ar fi sub controlul politicienilor de la Washington. Banii din cont ar veni din munca proprie a angajatului.

Realizate corespunzător, conturile personale ar fi un mare atu pentru persoanele sub 35 de ani, să spunem. Pentru cei între 35 și 50 ar putea fi un sistem hibrid, iar toți ceilalți ar putea rămâne la schema actuală.

Candidații ar trebui să puneă experților care îi sfătuiesc această simplă întrebare: ce s-ar întâmpla cu scenariile lor apocaliptice dacă economia ar crește cu o medie de la 3,5% la 4% de-a lungul următorilor 20 de ani, cu o productivitate în creștere  – asumându-ne că putem măsura asemenea lucru în era informatizată pe care o trăim – cu ritmuri între 2% și 3% pe an? Vor fi necesare toate actualele măsuri „drastice”?

Sugestii importante. În ceea ce privește sănătatea, iată o sugestie simplă care ar avea priză la public. Orice spital care primește banii de la Medicare să prezinte ulterior prețul tratamentelor și serviciilor furnizate până la prețul unei  aspirine. (Orice hotel și restaurant face asta). Asemenea transparență ar face minuni în promovarea adevăratului consumerism.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii