Cautare




, Contributor

Sunt redactor Forbes Romania, coordonator al proiectului Forbes 50 cele mai influente femei din România, scriu despre cariere, educație și servicii medicale.

Sănătate |
|

Radiografia sănătății românești

radiografie
Românii se tem cel mai mult de pierderea sănătății, arată unele studii recente. Au şi motive, având în vedere că rezultatele reformelor din sănătate din ultimii ani întârzie să apară, iar medicina privată nu este încă accesibilă oricui.

Cercetarea anuală a sistemelor de sănătate din Europa (Euro Health Consumer Index/Indicele de consum european pentru serviciile de sănătate) clasa România pe locul 32 din 34 la performanța sistemului de sănătate în 2013, cu 489 de puncte acumulate dintr-un total de 1.000 posibile.

În condițiile în care România are atât cele mai mici sume investite de sistemul de stat şi sectorul privat, cât și cele mai mici sume cheltuite de cetăţeni pe sănătate, consecinţele nu pot fi decât negative.  Atât instituţiile, cât şi pacienţii suportă aceste consecinţe – lipsa de dotări, buget restrâns pentru materiale şi aparatură, pe de o parte, şi o stare a sănătăţii populaţiei în involuţie, pe de altă parte.

La fel ca în alte domenii, speranţa vine de la fondurile europene. Începând cu 1 ianuarie 2014, România a intrat în cel de-al doilea ciclu de programare financiară europeană de la aderarea sa la Uniunea Europeană şi se pregăteşte pentru accesarea fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020. Fondurile europene vor putea fi folosite în proiecte privind infrastructura pentru sănătate, investiţii în prevenţie, formarea şi educaţia personalului sanitar, inovaţie şi tehnologie, printre altele.

Dar poate că, dincolo de bani, problema este o funcționare deficitară a sistemului, nehotărârea (mai mult sau mai puțin motivată) sau un model nepotrivit. Deocamdată, în cadrul celui actual există  o categorie extinsă de pacienţi care, din motive financiare, depind în întregime de sistemul de stat, iar acesta, tot din lipsă de fonduri, nu este destul de performant şi este depăşit de solicitări.

Modelele străine ar putea fi o sursă de inspiraţie pentru autorităţi. În cadrul modelului german, dacă salariul lunar depăşeşte o anumită sumă, asiguraţii pot alege între sistemul public de sănătate şi cel privat, care oferă acces la servicii și tratamente mai bune. În Franţa, asigurarea obligatorie asigură doar consultaţiile la medicul de familie în totalitate, iar pentru serviciile care nu sunt incluse în pachetul de bază, francezii pot încheia asigurări facultative. Modelul olandez, provenit din singura ţară unde contribuțiile la fondul social de asigurări nu sunt obligatorii, se bazează pe asiguratorii privaţi, iar banii provin doar în foarte mică măsură de la Guvern, restul venind de la contribuţiile angajatorilor şi din cotizaţia asiguratului. Acest model a fost luat în considerare şi în discuţiile privind reforma în sănătate în țara noastră, însă românii au protestat.

Organizare și reformă. Primii paşi spre o reformă au fost promişi de mult, dar amânaţi de cel puţin patru ori în ultimii ani. De la 1 iunie anul acesta însă, se aplică măsurile privind contractul cadru legat de asistenţa medicală şi pachetul de bază.  Astfel, deoarece medicina publică este încărcată, peste 300 de diagnostice nu vor mai fi tratate în spitale, ci în ambulatoriu, iar cinci boli cronice vor intra în responsabilitatea medicilor de familie. Economiile făcute în acest mod ar putea fi folosite pentru o funcţionare mai bună a spitalelor.  În acest moment, lipsurile din spitale merg de la materiale sanitare la medicamente şi echipamente esenţiale.

O altă măsură prevăzută de reformă, coplata, introdusă de la 1 aprilie 2013, a fost menită să reducă numărul de internări în spitale şi să aducă bani în plus. Dar de coplată sunt scutiţi un mare număr de pacienţi (cei internaţi de urgenţă, pensionarii cu venituri mai mici de 700 de lei, copii, dar şi femeile însărcinate), iar oricum contribuția ei este insuficientă.

De la 1 aprilie 2014 ar fi trebuit să fie introdus și pachetul de servicii medicale de bază, o listă cu serviciile medicale pe care le asigura statul din contribuţia pe care o achită fiecare român la fondul de sănătate. Dacă se vor aplica toate modificările prevăzute, în curând românii se pot aștepta să plătească pentru unele servicii până acum gratuite (cezariana la cerere) și să intre pe liste de aşteptare pentru tratarea unor afecţiuni care nu sunt considerate o urgenţă. Pe de altă parte, ar putea avea acces în mod gratuit la o serie de intervenţii stomatologice, până acum excluse din serviciile asigurate de stat.

Pachetul de bază de servicii medicale se va acorda persoanelor asigurate. Adulții între 18 și 39 de ani vor avea dreptul la o vizită la medicul de familie pentru un control şi pentru un set de analize de rutină o dată la trei ani (față de o dată pe an, cât este acum).

Pachetul minimal se adresează doar persoanelor neasigurate, în număr de 2 milioane. Acesta cuprinde servicii medicale de urgenţă, de supraveghere şi depistare a bolilor cu potenţial endemo-epidemic, consultaţii de monitorizare a evoluţiei sarcinii şi lăuzei, consultaţii de planificare familială, servicii de prevenţie şi activităţi de suport.

Este prevăzută şi introducerea unui pachet complementar de servicii medicale, care va cuprinde serviciile medicale care nu sunt incluse în pachetul de bază. Aici asiguratorii ar juca un rol important. În prezent, în România, piaţa asigurărilor de sănătate este mică, fiind estimată de specialişti la doar circa 80 de milioane de lei. În cazul altor măsuri prevăzute de reformă, costurile pentru stat sunt în această primă fază mai vizibile decât economiile. De exemplu, dosarul electronic (informatizarea sistemului) şi cardul de sănătate, un card cu cip pe care sunt trecute informaţii de bază despre pacient şi care va urmări modul în care sunt trataţi pacienţii. Din 2015, serviciile medicale vor fi decontate de instituţia pe care o reprezintă numai în baza acestui document. Dar toţi furnizorii de servicii medicale, respectiv doctorii de familie, farmaciile, spitalele, centrele de dializă şi clinicile private vor trebui să îşi cumpere cititoare de card, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare. Acest tip de reforme, deşi are ca scop o eficientizare a sistemului, trezeşte animozităţi. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, spunea recent că ele ar fi în interesul finanţatorului şi nu al pacienţilor sau medicilor. „Cu banii cheltuiţi pe cardul de asigurări şi pe dosarul electronic, puteam să construim un spital regional. Cu banii pe întregul sistem informatic, am fi constuit trei spitale regionale“, declara Astărăstoae pentru Mediafax.

Moralitate şi scandaluri. Sistemul românesc oferă un salariu medicilor, dar acesta este mult sub nivelul european şi sub necesarul unui profesionist de acest tip, ceea ce încurajează oferirea de stimulente şi o discriminare a pacienţilor.

Una dintre acuzele aduse prioritizării cazurilor, de exemplu, o măsură ce face parte din reformă, este că favorizează apariţia plăţilor informale, pentru ca un pacient a cărui viaţă nu este pusă în pericol să devină „o urgenţă”. Plățile informale, un alt nume pentru celebra șpagă, sunt un obicei adânc instalat în obiceiurile pacienților și medicilor și vizează deopotrivă sistemul public și privat de sănătate. Astfel 69% dintre români au afirmat că au fost nevoiți să ofere sume de bani sau cadouri personalului medical, pentru a beneficia de mai multă atenție din partea acestuia, după cum arăta un studiu recent comandat de Aspen Institute. Dintre pacienții care au subliniat necesitatea oferirii acestor stimulente, 84% au declarat că gestul lor a vizat instituțiile publice de sănătate, iar valoarea medie a stimulentelor financiare oferite cu ocazia ultimei vizite la medic s-a situat în jurul sumei de 337 de lei.

Dacă în cadrul altor profesii cu răspundere din sistemul de stat, nivelul salariilor este ridicat şi se poate considera că preîntâmpină această tentaţie, salariile medicilor rezidenţi debutanţi sunt de doar 200-300 de euro, de exemplu.  În acest context, Colegiul Medicilor din România (CMR) declara că pe viitor nu va mai accepta un buget mai mic de 6% din PIB pentru Sănătate, după ce anul acesta s-au dat mai puţin de 4,2%. Pentru a veni în sprijinul medicilor, planurile ministerului de resort includeau un proiect pilot de schimbare a statutului spitalelor şi de majorare a salariilor medicilor. Astfel, medicii vor putea să câştige bani în plus prin acordarea de servicii private în cadrul spitalelor publice, care  vor putea să-şi organizeze propriile secţii private. Până atunci însă  sistemul public e zguduit de adevărate scandaluri care îl decredibilizează. Cel mai recent caz este dosarul operaţiilor estetice ilegale realizate la Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri, în care chirurgii au fost acuzaţi că au dat diagnostice false şi au folosit materialele şi resursele spitalului public pentru a efectua operaţii estetice decontate apoi din sistemul public.

În acest timp, starea de sănătate a populației se deteriorează. Numărul cazurilor noi de cancer înregistrate an de an în ţara noastră creşte alarmant, iar speranţa de viaţă este cu cinci ani mai mică decât în ţările vest-europene.  Atât pacienţilor, cât şi medicilor le este oferită o opţiune: serviciile medicale private, în expansiune  în România.

Modelul privat. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, numărul spitalelor private din România a ajuns la 109 la finalului anului 2013, iar numărul medicilor care lucrează în acest sistem s-a dublat în ultimii ani. A fost o consecinţă firească a modului de funcţionare a sistemului public, în care  numărului de paturi din spitale a scăzut cu 3,7%, după cum arătau statisticile.

Unii dintre cei mai mari jucători din sănătate au ca acţionari fonduri de investiţii. Liderul pieţei, MedLife, este deţinut de familia Marcu, de International Finance Corporation, divizia de investiţii a Băncii Mondiale, şi de un fond de investiții al Société Générale. Advent International controlează lanţul de clinici şi spitale Regina Maria, iar miliardarul suedez Jonas af Jochnick, care deţine şi compania Oriflame şi fondul de investiţii Oresa Ventures, este proprietar al Medicover, o reţea internaţională cu un spital şi 13 clinici  în România, dar și al laboratoarelor Synevo. Doar Sanador este controlat în întregime de fondatoarea Doris Andronescu. Abia la începutul acestui an a apărut în România şi un model de medicină non-profit, care reinvesteşte profitul în dotări şi educaţia altor medici: Brain Institute, din cadrul Spitalului Monza.

După ce anul trecut se suspendau toate contractele pe care Casa de Asigurări le avea cu spitalele private (o măsură contrară tendinţei europene de stimulare a sectorului privat), noile limitări care vor constrânge pacienţii să apeleze la serviciile publice doar în anume condiţii  ar putea avea ca posibil efect indirect orientarea lor  către clinicile private. Unii au anticipat această evoluţie. MedLife, care este deja cel mai mare operator din piaţa privată, va deschide în următorii trei ani 13 noi clinici, toate în ţară.  În acest moment, Bucureştiul concentrează cele mai multe serviciile medicale private, cu cel puţin zece spitale şi zeci de clinici.  Regina Maria deţine o reţea de şase spitale şi 18 policlinici în Bucureşti şi în cinci oraşe de provincie, iar Medicover în şase.  Sanador, deţinut de Doris Andronescu, operează în București un spital multidisciplinar, trei policlinici şi un laborator de analize medicale, dar nu a mizat pe restul ţării.

Cum piaţa are deja mari jucători, specializarea în anumite nişe ar putea fi o soluţie pentru investitorii cu planuri în domeniu.  Anul trecut, Delta Hospital a trecut printr-un proces de rebranding. Și-a schimbat numele în Ponderas şi se adresează în mod special pacienţilor supraponderali. Anul acesta s-a lansat, de pildă, Neolife Medical Center Bucureşti, un centru de excelenţă în oncologie care nu şi-a propus să ofere servicii spitaliceşti, ci să fie “parteneri ai spitalelor”, cărora să le pună la dispoziţie echipament şi o echipă medicală specializată.

Jucătorii privaţi nu au fost nici ei scutiţi de critici – de la maximizarea profitului prin încurajarea de analize inutile, la superficialitate. Diferenţa ar fi că aici alegerea aparţine pacientului, iar opţiunile sunt, în teorie cel puţin, mai multe decât în cazul unui pacient nevoit să se trateze în sistemul de stat.

Aflați ce alte articole cuprinde ediția specială Forbes Healthcare

Citiți ediția specială Forbes Healthcare și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii