Cautare




, Contributor

Lideri |
|

Punct şi de la capăt

După 16 ani petrecuţi în fruntea afacerilor Porsche Holding în Romania, Dana Cortina şi-a luat rămas-bun de la ţara natală şi a acceptat o nouă provocare, de data aceasta în Spania.  
dana_cortina.jpg

Vizita la sediul Porsche Inter Auto România, acolo de unde Dana Cortina a condus compania mai degrabă cu puterea cuvintelor şi a exemplului propriu decât prin ordine şi sancţiuni, a avut loc cu numai câteva zile înainte ca directoarea generală a celui mai mare dealer de maşini să părăsească înzăpezitul Bucureşti pentru mult mai calda Barcelona.

Cum vremea de afară îndemna la poveşti, Dana Cortina a rememorat, în ultimul său interviu acordat presei din România înainte de plecarea în Spania, unde urmează să facă parte din managementul general al Volkswagen Group Retail Spania, momentele de început ale Porsche România, importatorul grupului Volkwagen în România, dar şi parcursul companiei în tumultoasa tranziţie autohtonă. Cei 16 ani de când a fost implicată în tot ceea ce a însemnat afacerea Porsche în România i-au marcat, fără îndoială, parcursul şi, de aceea, despărţirea este cu mult mai grea. Şi-a început cariera în cadrul Porsche Holding în 1998, şi, mai apoi, a început mandatul la conducerea Porsche Inter Auto România – divizia de retail a Porsche Holding în România –  din anul 2005. „Când spun investiţie greenfield, chiar aşa a fost. La momentul respectiv, şi ştampila a fost o temă de discuție sau locul de unde cumpărăm hârtie”, spune Dana Cortina. Îşi aminteşte cu exactitate data înfiinţării firmei – 9 noiembrie 1997 –, iar prima zi de lucru a fost 1 ianuarie 1998. Totul a fost construit de la zero, „piaţa de import aproape nu exista, aceasta este una dintre dovezile viziunii familiilor Porsche şi Piech de a intra în business într-o ţară fără aproape nimic”, subliniază ea. Exemplele curg imediat, de la modul cum arăta piaţa de maşini în 1998, la lipsa unor oameni calificaţi care să repare maşini străine. „Ca ordin de mărime, 93% din piață însemna la vremea aceea Dacia şi numai 7% era import, acum discutăm de 70% import şi restul Dacia”, spune Dana Corina. „Atunci angajam mecanici care reparaseră numai Dacia, nu aveam de unde să luam alţii”, a mai adăugat ea. Au început să pregătească oameni, în primul an au vândut 1.191 de maşini, dar lucrurile nu au mers ca pe roate în continuare. „Primii trei ani au fost foarte dificili, pentru că piaţa a mers în jos, iar războiul din Kosovo şi venitul minerilor la Bucureşti nu au fost nişte momente plăcute. Apoi, a fost inflaţia – am avut într-o singură zi 40% inflaţie, deci toate conturile noastre în lei au fost decimate la jumătate într-o singură zi. Acesta a fost startul”.

Cu toate acestea, deşi primii ani au fost destul de anevoioşi, Porsche Holding nu a decis să se retragă din România. Motivul este faptul că echipa de la Bucureşti a demonstrat că, în ciuda greutăţilor, vrea să construiască un business solid în România. „În ciuda conjuncturii neprielnice, noi am avut un rezultat suficient de bun aşa încât să nu îşi piardă încrederea”, explică Dana Cortina. Un exit-plan exista totuşi, povesteşte fosta şefă de la PIA, dar faptul că au reuşit încă din primul an să se poziţioneze şi să realizeze un anumit volum de maşini a contat în ochii şefilor de la Salzburg. Spune că a fost o încredere câştigată pas cu pas ceea ce i-a şi determinat pe austrieci să facă investiţii de 60 de milioane de euro de-a lungul timpului în România. „Şi mai este un aspect. Toate planurile nu sunt pe termen scurt. Familiile Porsche şi Piech au avut planuri pe termen mediu şi lung, acesta este modelul lor de business”, mai argumentează ea.

Între timp, piaţa auto s-a maturizat şi în România. „Acum este o piaţă foarte clară, din punctul de vedere al jucătorilor, nu numai noi ci şi competiţia a investit. Există dealership-uri reprezentative pentru toate mărcile”, mai explică ea.

A venit însă criza, iar căderea pieţei din România a fost dramatică – 76%. „Este greu să supravieţuieşti în aceste condiţii”, spune ea, menţionând că repetă mereu atunci când se află în faţa conducerii de la Salzburg că „cifra nu este 7,6% cum sunt ei obişnuiţi, ci este de 76%. Enorm.” Cu toate acestea, sub conducerea Danei Cortina, compania a rămas profitabilă în ciuda crizei, şi-a dublat cota de piaţă de la 3,3% în 2007 la aproape 7% în 2013, şi a deschis recent cel mai mare centru auto premium şi de lux din Europa de Sud-Est. „Cine există acum pe piaţa auto din România, probabil că ştie să ducă business-ul. Şi vorbim de mai puţini dealeri decât în 2007, dar cei care au rezistat ştiu să facă business”, mai explică Dana Cortina.

Zâmbeşte când i se spune că este „expat în ţara natală” şi spune că dintotdeauna a fost „un personaj exotic pentru austrieci” pentru că are cetăţenie austriacă, ceea ce pentru conducerea de la Salzburg a fost, la momentul 1998, „un fel de validare”, dar este româncă, ceea ce a fost bine pentru că ştia, în primul rând, limba. A venit în România acum 16 ani, însă nu a ştiut cât timp urma să petreacă aici. „Am fost tot timpul angajat al concernului în Austria, dar nu a fost o discuţie legată de cât timp o să stau. Cât era nevoie”, rememorează ea. O altă validare a venit la începutul anului trecut, când a primit, la Viena, Decoraţia de Onoare din Aur, în cadrul unei ceremonii de acordare a Decoraţiilor de Onoare pentru Servicii aduse Republicii Austria.

Spune că a fi lider nu ţine de cont de sex, că cea mai importantă este natura umană şi exemplul personal pe care îl poţi furniza celor care lucrează alături de tine. De altfel, dacă ar fi să sumarizeze în trei cuvinte cei 16 ani petrecuţi în România acestea ar fi şansă, curaj şi oameni. „În primul rând şansă pentru că este o şansă unică în viaţă şi puţini au norocul unei astfel de situaţii, să înceapă business-ul de la zero.

Mie mi se pare că, în 16 ani, am trăit  cum alţii nu reuşesc profesional să trăiască în trei vieţi. Atâtea momente diferite, fiecare cu provocările lui, într-o perioadă relativ scurtă, asta a fost o mare şansă”, mărturiseşte Dana Cortina. Apoi, pe locul al doilea ar fi curajul, fiindcă în momentul în care a acceptat aventura care s-ar putea numi „Porsche în România”, a trebuit să accepte că îşi va dedica mai puţin timp familiei. „Aveam un job în Austria, eram de trei ani acolo, m-a interesat foarte mult, eu fiind româncă, să revin să lucrez în ţară sau să am de-a face cu ţara mai des. Nu a fost «mai des», a fost permanent aproape, 16 ani”, mai spune ea subliniind că unul dintre costuri a fost reprezentat de o viaţă de familie în care îşi vedea fiica numai în weekenduri, când făcea naveta la Viena. La acesta se adaugă şi curajul de a lua decizii de-a lungul timpului, mai ales în momentele de criză, când nimeni nu era convins că o decizie mai puţin bună iniţial nu ar fi putut deveni una mai bună pe parcurs sau invers.

„Faptul că am supravieţuit crizei arată că suma decizilor bune a fost mai mare decât cea a deciziilor proaste”, conchide ea. În cele din urmă, pe locul al treilea ar fi oamenii, pentru că cea mai mare satisfacţie personală nu a venit din rezultatele financiare foarte bune ci, mai degrabă, din echipa pe care a format-o şi pe care o lasă acum în urmă. „I-am spus colegului care mă va înlocui (n.red. – Peter Copetti): «Îţi dau perla aici, ai grijă, inima acestei firme sunt oamenii»”, mai povesteşte ea. De aceea, poate, menţionează că unul dintre momentele cele mai grele cu care s-a confruntat a fost cel în care a fost dezamăgită de oameni în al căror potenţial credea şi în care a investit timp şi energie pentru a le împărtăşi din experienţa ei de viaţă. „O vână de profesor am, cu siguranță. De fapt, aş fi vrut să mă fac profesor de matematică. Eu niciodată nu am dat ordine, am explicat mereu în speranța că cel care mă ascultă înţelege argumentaţia, logica şi data viitoare o aplică”. Al doilea moment greu a fost singurătatea cu care s-a confruntat de multe ori atunci când a trebuit să ia decizii grele. Face parte din pachetul managerial, după cum îi place să spună, pentru că, pe măsură ce urci pe scara ierarhică, „aerul este mai rarefiat şi vântul bate mai tare, eşti mult mai expus şi, prin natura poziției, cercul de oameni cu care poţi să te sfătuieşti se îngustează foarte mult”.

Spune că în orice moment al carierei, sprijinul familiei este extrem de important. A reprezentat, fără să îşi impună, un model şi pentru copiii ei, pe care i-a transformat mai degrabă în prieteni trataţi de la egal la egal.  Prima zi a lunii februarie a acestui an urma să o găsească în Spania, pregătită să preia noua funcţie şi după trei luni în care a învăţat spaniola pentru a se adapta complet noului său mediu de lucru.

Spune că abia aşteaptă să întâlnească noi provocări, fiind vorba mai ales de o piaţă de 600.000 de maşini, o reţea de dealeri care a vândut 20.000 de maşini noi şi 10.000 second-hand, pe care ea împreună cu un coleg spaniol vor trebui să o gestioneze. „Jobul m-a incitat foarte tare şi pe lângă acest lucru mă bucur că o să cunosc o nouă cultură, că o să lucrez şi cu alt tip de oameni şi aceasta este o experienţă de viaţă cu totul nouă. În plus, am avut un motiv serios să învăţ spaniola”, concluzionează Dana Cortina.

Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii