Cautare




, Contributor

Educaţie |
|

Prioritatea Uniunii Europene

Businessman
Cu diversitatea-i caracteristică, UE însumează un amalgam de sisteme educaționale care se schimbă simțitor din graniță în graniță.

Uniunea Europeană înseamnă peste 505 milioane cetățeni, dintre care peste 93 milioane sunt angrenați în sisteme educaționale pe diferite niveluri. Adăugați un PIB de peste 13.000 de miliarde de euro; o rată a șomajului medie de peste 10% și aproximativ jumătate din cheltuieli alocate creșterii competitivității și ocupării forței de muncă.

În medie, parcursul educațional european durează 17 ani. Organizațional, este vorba de 3 tipuri de sisteme educaționale: cel care nu presupune tranziție între învățământ gimnazial și liceal, cu o programă școlară comună tuturor elevilor (prezent în țările nordice, dar și în Bulgaria și Croația), cel în care se dă o testare la sfârșitul ciclului gimnazial, iar în primii ani ai liceului implementează o programă relativ comună (România, Spania, Franța, Italia) și cel în care se cere, la terminarea ciclului gimnazial sau în primii ani de liceu alegerea unei specializări (Germania, Lituania, Elveția, Austria). În Cehia, Ungaria, Slovacia și Letonia, există sistem de învăţământ cu parcurs singular până la vârsta de 14-16 ani, însă elevii pot alege o anumită specializare începând chiar cu vârsta de 10 ani. Aceste diferențe au făcut ca sistemele educaționale să fie văzute de unii specialiști în domeniu ca fiind: compensatoare (nord și nord-vestul Europei), selective (ventrul Europei) sau cu efect de creștere a absenteismului (sud-estul continentului).

Asta înseamnă, că, în timp ce țările nordice încearcă să ridice nivelul minim de educație pentru toată populația, politicile implementate în Centrul Europei nu corelează calitatea învățământului cu factorul echitate, izolând grupurile defavorizate, în timp ce acelea din sud-estul Europei nu reușesc să mențină cote constante de participare școlară. Acestea din urmă întâmpină provocări la nivelul tuturor factorilor: participare și progres, calitate a procesului educațional și egalitate de șanse în interiorul sistemului.

  •  4,21% din populația UE o reprezintă studenți. Cele mai mari procente se regăsesc în Grecia, Lituania și Finlanda. Majoritatea țărilor din CEE se află în jumătatea superioară a clasamentului. România are 3,1% studenți, sub media europeană;
  •  România are printre cele mai tinere populații de studenți (media de vârstă este de 21,8 ani), alături de Bulgaria, Polonia, Irlanda. La capătul opus se află țările nordice și Austria, cu medii peste 24 de ani;
  •  Media europeană pentru persoane de peste 24 de ani care mai primesc pregătire educațională este de 10%, iar majoritatea țărilor din centrul și estul Europei se află sub acest prag. Cele mai mici procentaje se întâlnesc în România, Bulgaria și Croația (sub 2,5%), iar cele mai mari, în țările nordice;
  •  În ceea ce privește ponderea PIB/capita alocat de statele membre UE per student pentru educație (publică și privată), media este de aproximativ 26%. Primul loc îl ocupă Malta, cu peste 43% PIB/capita alocat educației/student, iar ultimul loc România, cu 17,5%. Majoritatea țărilor din centrul și estul Europei se află sub media europeană;
  •  România nu ocupă locuri îmbucurătoare nici la capitolul abandon școlar. În clasamentul celor care abandonează parcursul educațional înainte de încheierea studiilor liceale, România este întrecută doar de Portugalia, Malta și Spania. (Sursa: Eurostat)

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii