Ca fundal, a fost o perioadă ieșită din tiparul și ritmurile obișnuite, dominată nu doar de jocurile și suspansul legat de plecarea Marii Britanii din Uniune, cât și de alegerile pentru Parlamentul European, precedate de o perioadă electorală asupra căreia, firesc, marile familii politice ale continentului și-au concentrat prioritățile – mai ales prin declarații energice.

Practic, perioada premergătoare alegerilor pentru Legislativul european și scrutinul în sine au înjumătățit în planul acțiunii practice timpul de mandat al României.

În plan intern, președinția Consiliului UE a fost pomenită frecvent atât în discursurile oficialităților – inevitabil – dar și în discursuri de partid – cu precădere ale celor din coaliția de guvernare. Multe dintre acestea au fost de felul „suntem la conducerea UE, să lăsăm disputele, să nu ne facem de râs”. Și activitatea aferentă președinției a fost pomenită frecvent, uneori ca o justificare în balanță cu numeroase minusuri în acțiunea guvernamentală internă. Opoziția politică însă nu a exploatat tema acestui mandat. Bineînțeles, în registrul oarecum anecdotic s-a comentat despre pregătirea și mai ales despre relațiile românilor detașați la Bruxelles pentru asigurarea activităților pe perioada celor șase luni de președinție.

În general, tema președinției române a Consiliului Uniunii Europene a fost în plan secund în agenda cotidiană. Poate și pentru că termenii au fost destul de cețoși pentru mentalul colectiv, Consiliul Uniunii Europene fiind confundat adesea cu Consiliul European și chiar cu Consiliul Europei. Însă, compensarea s-a regăsit din plin în identitatea vizuală a acțiunilor publice – și nu neapărat oficiale – simbolul președinției române – un cap de lup dacic stilizat – fiind foarte vizibil grafic. Inclusiv pe aeronava Tarom care l-a dus acasă pe Suveranul Pontif, Papa Francisc, după vizita de stat în România.

În plan extern, acțiunea României circumscrisă acestui mandat european a fost adesea umbrită de ecourile a ceea ce se întâmpla în interiorul țării, intervențiile – comentariile înalților oficiali de la Bruxelles referindu-se prea adesea la felul în care se face justiția în România, la felul ineficient încă al combaterii corupției. Ironic sau doar întâmplător, în primele șase luni ale anului relațiile partidului de guvernământ cu familia sa politică europeană s-au răcit considerabil.

Spuneam despre o confuzie de termeni, pentru că despre Consiliul Uniunii Europene se vorbește mult, dar se știe nu foarte precis.

Cine este…

„În etate” de 61 de ani, fiind înființat în 1958 drept Consiliu al Comunității Economice Europene, această structură are rol de reprezentare a guvernelor statelor membre ale Uniunii, în cadrul său fiind adoptată legislația europeană și realizându-se coordonarea politicilor comunitare.

Președinția Consiliului este asigurată de fiecare stat membru, prin rotație, timp de șase luni, iar membrii sunt miniștrii de resort din fiecare stat al Uniunii.

Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere decizională al Uniunii, scopurile sale fiind negocierea și adoptarea legislației UE (împreună cu Parlamentul European, pe baza propunerilor făcute de Comisia Europeană), coordonarea politicilor statelor membre, elaborarea politicii externe și de securitate a Uniunii, încheierea de acorduri cu alte state și organizații internaționale, adoptarea bugetului anual comunitar (în colaborare cu Legislativul european).

Deciziile Consiliului se adoptă cu majoritate calificată, adică 55 la sută din statele membre (adică un vot favorabil din partea a 16 state, reprezentânde cel puțin 65 la sută din populația totală a Uniunii), iar pentru blocarea unei decizii este nevoie de votul a cel puțin patru state – care să reprezinte cel puțin 35 la sută din populația totală a Uniunii. Pentru subiecte majore ca politica externă sau impozitarea este nevoie de unanimitate de voturi, iar pentu chestiuni procedurale și administrative este necesară majoritatea simplă.

Fostul ministru delegat pentru Afaceri Europene Victor Negrescu spunea în toamna anului trecut, când era titularul postului, că în timpul exercitării preşedinţiei semestriale a Consiliului UE în România „nu se vor construi autostrăzi”, dar se vor lua „decizii care vor ajuta cetăţenii.”

„Aşteptările sunt uneori mai mari decât realitatea. Am avut oameni care ne spuneau că pe perioada mandatului nostru trebuie să construim autostrăzi. Sau să rezolvăm probleme ce ţin de şcolile din mediul rural. Nu putem, din nefericire, să facem acest lucru din această postură. Preşedinţia presupune să discutăm iniţiativele lansate de Comisia Europeană de cele mai multe ori şi să adoptăm o poziţie comună a statelor membre, care ulterior va fi negociată şi cu reprezentanţii Parlamentului European. Sunt câteva propuneri ale Comisiei care sunt utile României. (…) De exemplu, vrem ca viitorul buget european să susţină politica de coeziune şi politica agricolă comună. Am vrea ca cetăţenii să aibă acces la o formare în domeniul digital. Am vrea ca pe educaţie să existe recunoaşterea diplomelor. (…) Nu construim autostrăzi, dar putem lua decizii care vor ajuta cetăţenii”, detalia oficialul așteptările României și rosturile Consiliului.

Tot atunci ministrul sublinia că, pe perioada celor șase luni de mandat, România nu va fi nici „șefa” Uniunii Europene și nici nu va guverna Uniunea: „Noi deţinem un mandat care presupune să ascultăm diferitele puncte de vedere ale statelor membre şi să generăm un consens, un punct de vedere comun. Practic, rolul nostru este acela de mediator. Practic, nu vom lua noi singuri deciziile. Pentru că deciziile luate la nivelul Consiliului Uniunii Europene sunt negociate ulterior cu reprezentanţii Comisiei, cu reprezentanţii Parlamentului European”.

România la timona navei comunitare

Prioritățile pe care România și le-a fixat pentru cele șase luni de mandat sunt grupate în jurul a patru piloni, fiecare reunind o serie de obiective principale, concepute și exprimate mai mult sau mai puțin pragmatic.

Astfel printre obiectivele pilonului „Europa convergenței” se află avansarea procesului de negociere a Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 și punerea în aplicare a măsurilor din Pilonul European al Drepturilor Sociale.

Pentru o „Europă a siguranței”, președinția română și-a propus să faciliteze operaționalizarea Parchetului European, să îmbunătățească reziliența Uniunii la atacurile cibernetice, să continue lupta împotriva terorismului și să caute soluții pentru o politică comunitară mai eficientă și mai sustenabilă în domeniile migrației și azilului.

Pentru o „Europă, actor global”, România și-a stabilit consolidarea capacităților de apărare și securitate a Uniunii, asigurarea sinergiei unor instrumente noi precum Procesul Anual de Analiză Coordonată a Apărări, Fondul European de Apărare, Cooperarea Structurată Permanentă și chiar avansarea politicii de extindere a Uniunii. Pentru o „Europă a valorilor comune”, România vrea o combatere eficientă a rasismului, populismului, antisemitismului, dar și a știrilor false, combaterea discriminării de gen pe piața muncii și în afaceri sau a diferențelor de remunerare între bărbați și femei.

În plus, Programul președinției române a Consiliului Uniunii Europene, un document de 72 de pagini, intitulat „Coeziunea, o valoare comună europeană”, detaliază liniile de acțiune pe cele zece formațiuni ale Consiliului European, de la Consiliul Afaceri Generale până la Consiliul Educație, Tineret, Cultură și Sport.

Pe perioada președinției se desfășoară zeci de reuniuni de cele mai diverse dimensiuni și formate. Cuantificarea mandatului românesc – în termeni de cifre și proporții – se va face după 30 iunie, punctul final al misiunii în fruntea Consiliului UE.

Despre realizările, dar și lucrurile care vor fi transmise spre rezolvare sau evoluție statutului succesor la conducerea Consiliului, Forbes România a vorbit cu persoane cunoscute prin expertiza și experiența în trei domenii strategice, respectiv Transporturile, Migrația/Afaceri Interne și Apărarea.

Transporturi

„România a avut o poziție ștearsă și timidă, care nu a influențat în niciun fel cursul negocierilor”

Forbes România l-a întrebat pe fostul ministru al Transporturilor, Dan Costescu, ce așteptări reciproce aveau România și Uniunea Europeană pe perioada Președinției rotative.

„Dacă tot trebuie să vorbim despre rezultatele României pe durata Președinției, cred că ar trebui să începem cu rolul așteptat și instrumentele pe care le are la îndemână orice stat pe perioada mandatului de 6 luni. Mitul «Promovării intereselor României» ar trebui adus mai aproape de realitatea instituțională, unde de la statul care asigură Președinția, se așteaptă să fie un intermediar onest și neutru în discutarea și tranșarea dosarelor Europene deschise și să aplice corect Regulamentul de procedură și metodele de lucru ale Consiliului.

Pentru aceia deloc puțini care au confundat cele 6 luni cu o bună ocazie de a promova peisajele, gastronomia și Muzeul Țăranului Român, agenda Președinției a fost, bineînțeles, o surpriză care i-a scos din zona proprie de confort și competență”, a spus fostul ministru.

Totuși, cum puteau fi satisfăcute aceste așteptări?

Dan Costescu crede că: „Interesele României puteau fi, bineînțeles, urmărite în această perioadă, însă ar fi impus existența unei mase critice de specialiști, care să fie implicați în tematică cu cel puțin 2-3 ani înainte, pentru a-și putea consolida cunoștințele și autoritatea de a conduce și ghida, în termenii regulamentului, discuțiile pe dosare.

Ori România, tocmai prin această absență totală sau cel mult prezența pasivă a specialiștilor sau demnitarilor săi în grupurile de pregătire sau comitetele permanente este cunoscută. Excepție face corpul de specialiști de la Reprezentanța României la Bruxelles care însă nu poate susține singur fără experții tehnici amintiți sutele de acțiuni necesare în 6 luni”.

Ce s-a întâmplat de fapt (pe domeniul transporturilor)?

„Un exemplu concludent pentru diversitatea de interese a statelor membre ale UE în domeniul transporturilor și a modului diferit de a aborda implementarea aceluiași principiu în spețe diferite îl constituie obiectivul declarat de a construi Spațiul European unic de transport ca pilon major al Zonei Economice unice în Europa.

În domeniul feroviar, unde modul de organizare superior al operatorilor vestici de transport, susținuți constant și de politicile statelor aparținătoare, le-a permis dezvoltarea unor capacități care exced  nevoile piețelor lor naționale, fusese deja adoptat din 2016 Pachetul IV feroviar.

Acesta prevede printre altele deschiderea piețelor naționale pentru transportul de călători până în decembrie 2019.

Pentru operatorii români, această liberalizare ar putea constitui un dezastru, deoarece nici în sistemul feroviar național nu a fost luată vreo măsură pregătitoare în ultimii doi ani și nici pe durata Președinției nu a fost inițiat vreun demers care să coaguleze în vreun fel interesele operatorilor români și europeni aflați în aceeași situație care au tras continuu semnale de alarmă în ultimii doi ani.

În domeniul rutier, punctul fierbinte al dezbaterilor îl constituia aceeași piață unică europeană unde abordarea părților este însă diametral opusă celei din domeniul feroviar.

România, care și-a dezvoltat în segmentul privat flote de vehicule impresionante, avea de surmontat piedicile de natură protecționistă, așezate în calea liberalizări de statele vestice ca Franța (legea Macron), Germania (legea MiLoG).

Dacă la nivelul anului 2016, lucrurile păreau să meargă în direcția bună, România având o mare contribuție în acest sens, prin alianța inițiată și contrasemnată de 11 miniștri ai transporturilor, care cereau liberalizarea pieței de transport în spiritul zonei economice unice și luarea de măsuri împotriva statelor protecționiste, în următorii ani această inițiativă a fost practic abandonată de România la nivel de stat și urmărită în continuare doar de UNTRR, odată cu aceasta fiind abandonate și interesele companiilor românești și a conducătorilor profesioniști români.

Prin dezmembrarea acestui grup, Directivele cu privire la detașarea lucrătorilor 96/71/EC și 2014/67/EU, regulamentele pentru accesul la profesie și cu privire la timpii de conducere și odihnă (EC) No 561/2006, au fost modificate în direcția solicitată de celălalt grup constituit ca «Alianța Rutieră», care reprezenta statele membre protecționiste, din vestul Europei.

România ar fi trebuit să adopte pe perioada Președinției o poziție fermă și bine fundamentată, care să protejeze interesele mediului propriu de afaceri și care ar fi trebuit măcar să neutralizeze demersurile Austriei din mandatul precedent, care este membrul al Alianței Rutiere. Din păcate acest lucru nu s-a întâmplat, România având o poziția ștearsă și timidă care nu a influențat în niciun fel cursul negocierilor.

Această șansă, odată ratată, evoluția celor trei dosare europene majore din Pachetul de Mobilitate Rutieră, nu ne mai poate aduce nimic bun, fiind doar o problemă de timp până când va fi adoptată.

Astfel, Finlanda (Semestrul II- 2019), probabil va avansa cu trialogul pe aceeași linie, dar va lăsa netranșată problema care nu o interesează în mod special, pentru mandatul Croației (Semestrul I – 2020).

Având în vedere poziționarea acesteia, este de așteptat ca aceasta să lase decizia finală pentru mandatul Germaniei (Semestrul II – 2020), care, nu mai e nicio îndoială că are capacitatea organizatorică și specialiștii necesari pentru a aproba acest pachet în forma dorită de ei și Alianța Rutieră, dar care va fi profund defavorabilă transportatorilor români și est-europeni”, a detaliat fostul ministru al Transporturilor, Dan Costescu.

Domeniul Afaceri Interne, Migrație

Cea mai importantă realizare, finalizarea negocierilor pentru noul regulament al Poliției de Frontieră și Gărzii de Coastă Europene (EBCG/FRONTEX)

Fostul secretar de stat – șef al Departamentului Schengen din Ministerul Administrației și Internelor, Marian Tutilescu, a făcut, pentru Forbes România, un clasament al realizărilor Președinției României (PRES RO) din perspectiva efectelor pe care le produc în domeniul Afaceri Interne/ Migrație.

„În opinia mea, cea mai importantă realizare o reprezintă finalizarea cu succes a negocierilor dintre Președinția română (PRES RO) a Consiliului Uniunii Europene, în baza mandatului conferit de Consiliul Justiție, Afaceri Interne, și reprezentanții Parlamentului European, privind proiectul noului Regulament al Poliției de Frontieră și Gărzii de Coastă Europene (EBCG/FRONTEX), acord confirmat și de ambasadorii statelor membre care formează grupul Consiliului Reprezentanților Permanenți (COREPER)”, a spus Marian Tutilescu.

El a apreciat că: „Prin noile reglementări se conferă competențe sporite agenției, respectiv posibilitatea de a-și înființa birouri operaționale în state terțe, de a trimite ofițeri de legătură în zonele de interes, de a coordona acțiunile de returnare a migranților pentru care s-au emis decizii de returnare de către statele membre, în statele de origine și nu în ultimul rând s-a agreat extinderea numărului de membri ai structurii de intervenție (standing corp) de la 1.500 la 10.000 până în 2027. Această structură de intervenție este constituită, de fapt, din personalul poliției de frontieră și gărzilor de coastă din statele membre, dar care sunt pregătiți și coordonați de FRONTEX/EBCG  în misiunile din zonele unde apar presiuni migraționiste de amploare”.

„Negocierile au început pe perioada Președinției austriece și au durat mai mult de 6 luni deoarece au existat divergențe referitoare la extinderea structurii de intervenție și la competența FRONTEX privind emiterea deciziilor de returnare, considerându-se că aceasta din urmă s-ar suprapune peste competențele statelor membre, astfel încât s-a renunțat la această prevedere. Pasul următor este aprobarea formală de către Consiliul JAI a Regulamentului privind competențele FRONTEX/EBCG”, a menționat fostul secretar de stat în MAI.

Următoarea realizare în ordinea importanței este „adoptarea de către Consiliul JAI a celor două regulamente privind realizarea interoperabilității dintre bazele de date din domeniul justiție, afaceri interne (EURODAC, VIS, SIS, ETIAS, Entry/Exit, ECRIS). Aceasta va permite accesarea de către reprezentanții agențiilor de aplicare a legii din statele membre sau organismele specializate ale UE, printr-un singur portal de acces a tuturor acestor sisteme, simplificându-se astfel operațiunea de căutare și înlăturându-se posibilitatea unor erori. Să menționăm totodată că, pentru a gestiona din punct de vedere tehnic toate aceste baze de date există o agenție europeană – EU-LISA. În principiu nu au existat divergențe majore pe textul celor două regulamente astfel încât procedura de negociere nu a fost foarte complicate”.

„O altă realizare este acordul dintre PRES RO și reprezentanții PE privind întărirea securității cardurilor de identitate și a documentelor de rezidență pentru cetățenii UE. Acest regulament conține standarde clare privind forma și conținutul documentelor de identitate UE, inclusiv existența unor date biometrice (foto și două impresiuni digitale). Demnă de menționat este obținerea acordului informal de către PRES RO privind unele modificări ale Codului de vize care simplifică procedura de obținere a acestora în mod electronic, îndeosebi pentru cetățenii statelor terțe care călătoresc în mod regulat în UE.

Și în fine, ultimul dosar legislativ care merită a fi menționat în cadrul realizărilor
PRES RO la Consiliul JAI, este obținerea de către PRES RO a acordului PE privind regulamentul pentru îmbunătățirea funcționării Rețelei Europene a Ofițerilor de legătură pe migrație detașați în statele terțe. Prin acest regulament  a fost creat un Comitet director la nivelul UE care va asigura coordonarea activității ofițerilor de legătură și au fost sporite competențele acestora”, a mai spus fostul secretar de stat.

Marian Tutilescu a remarcat faptul că datorită agendei extrem de încărcate a PRES RO și timpului de lucru relativ redus cu Comisia Europeană și Parlamentul European, din cauza alegerilor europene, au rămas în lucru dosare importante din pachetul SECA (Sistemul European Comun de Azil). Cele mai importante sunt în zona de migrație – modificarea EURODAC, Regulamentul Dublin.

Întrebat cum apreciază mandatul României comparativ cu al predecesoarei sale, Austria, fostul secretar de stat – șef al Departamentului Schengen din Ministerul Administrației și Internelor, Marian Tutilescu a spus pentru Forbes România: „Evident că Președinția noastră, prin prisma rezultatelor concrete, respectiv a dosarelor finalizate, a fost mai bună decât cea austriacă. Rezutatele PRES RO în domeniul migrație, afaceri interne au fost chiar peste așteptări, având în vedere timpul efectiv de lucru (circa 3 luni din cele 6). Meritul este al echipei de experți de la MAI care sunt cu adevărat profesioniști și foarte buni cunoscători ai domeniului. Au rămas dosare din zona migrație și azil care sunt destul de complexe și vor trebui reluate, deoarece la Summit-ul de la Sibiu s-au stabilit câteva linii directoare pentru acest domeniu, respectiv principiul solidarității și împărțirii responsabilității în domeniul migrației (redistribuirea migranților între statele membre)”.

Domeniul Apărare – Finalizarea negocierii dosarului Fondului European de Apărare – EDF

Gheorghe Tibil, expert în domeniul Apărării europene a enumerat, pentru Forbes România, trei realizări în domeniu din mandatul țării noastre. Este vorba despre finalizarea negocierii dosarelor importante ale actualei Administrații europene, în primul rănd al EDF, acțiune care a beneficiat și de presiunea generată de alegerile europarlamentare de la sfârșitul lunii mai și de incertitudinile care planau asupra configurației noului Parlament European. La aceasta s-a adăugat o bună organizare a activităților din România dedicate subiectelor din Pachetul de Apărare – EDF, CARD.

România a reușit în timpul mandatului său o „echilibristică” relativ bună între tendința occidentală de realizare a autonomiei strategice a Uniunii Europene și rezervele tot mai consistente ale statelor din Est față de acest obiectiv major franco-german, ceea ce se traduce printr-un „accent bine așezat pe relațiile UE-NATO și nevoia ca dezvoltările tot mai ambițioase din pachetul de Apărare să nu intre în coliziune cu credibilitatea Alianței Nord-Atlantice”, a opinat Tibil. „Au rămas de rezolvat însă unele mize importante din relațiile transatlantice, una fiind accesul statelor terțe – în primul rând Statele Unite ale Americii – la PESCO și accesul companiilor americane la EDF, dar și întârzierile în adoptarea unor decizii legate de derularea operațiunilor militare ale Uniunii Europene”, a spus expertul. „În comparație cu Președinția austriacă a Consiliului Uniunii Europene, România a demonstrat la nivel tehnic o capacitate mai bună de negociere și de avansare a dosarelor importante din domeniul Apărării UE. Însă, la nivel politic, cred că România a fost sub standardele generale ale Uniunii, inclusiv în domeniul concret al Apărării. De exemplu, la Consiliul Afaceri Externe / Ministeriala Apărării din luna mai, România a fost reprezentată la nivel de secretar de stat. Însă, vorbind în ansamblu, la Bruxelles este o percepție pozitivă a PRES RO, generată în principal de seriozitatea și profesionalismul echipelor tehnice din principalele dosare. Se pare că ne-am mișcat mai bine decât se așteptau oficialii UE”, a mai spus, pentru Forbes România, Gheorghe Tibil, expert în domeniul Apărării europene.

Cine urmează?

În vara anului 2016, Consiliul UE a adoptat o decizie privind stabilitea unei ordini revizuite în care statele membre vor deține președinția până în 2030. Având în vedere că Marea Britanie a renunțat la președinție în a doua jumătate a lui 2017 s-a decis decalarea cu șase luni a ordinii președințiilor, începând cu 1 iulie 2017. De asemenea s-a adăugat Croația, care nu era încă stat membru la data deciziei inițiale. Austria a precedat România. După România, urmează Finlanda. Apoi, în ordine: Croația, Germania, Portugalia, Slovenia, Franța, Republica Cehă, Suedia, Spania, Belgia.

Succesoarea Finlanda era gata „să ne ia fața”

În luna noiembrie a anului trecut, premierul finlandez ​spunea că guvernul său și-a crescut gradul de pregătire pentru preluarea Președinției Consiliului și a început pregătirile pentru cazul în care Bucureștiul ar cere un eventual schimb al perioadelor.

Declarația șefului Executivului de la Helsinki venea după ce, la București, președintele Klaus Iohannis a susținut că România este nepregătită pentru preluarea mandatului și a cerut ca Executivul român să demisioneze.

La acel moment reacția Ministerului român de Externe a fost: „România este pregătită pentru preluarea, la 1 ianuarie 2019, a mandatului Președinției Consiliului Uniunii Europene, iar pregătirile se desfășoară conform calendarului. De asemenea, atragem atenția că Guvernul finlandez apreciază că pregătirea României privind preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene este în grafic, iar dialogul în cadrul formatului TRIO confirmă, încă o dată, capacitatea României de a exercita cu succes acest mandat”.

Premierul finlandez Juha Sipila și guvernul său de centru-dreapta au demisionat în luna martie a acestui an, fiind în imposbilitatea finalizării reformei sistemului de asistență socială și medicală. Sipila își exprima speranța ca Finlanda să aibă un nou guvern până la 1 iulie, momentul preluării președinției Consiliului Uniunii Europene.

Epilog la o aventură europeană

De la admiterea sa în Uniune, România a deținut în premieră un mandat de președinte al Consiliului Uniunii Europene. Dintr-o ipotetică analiză SWOT ar rezulta că s-a achitat bine de această responsabilitate, într-o perioadă în care era și este privită mai mult ca de obicei drept un furnizor de probleme. Timpul de mandat s-a suprapus cu o prestație guvernamentală internă precară, dublată de numeroase frisoane politice și de factori de deteriorare a imaginii externe. Condamnarea definitivă la închisoare a liderului forte, problemele permanente ale justiției, criza de la vârful Apărării naționale, disensiunile cronice dintre președinte și guvern sunt doar câțiva dintre aceștia. Care au avut ecouri și s-au reflectat la Bruxelles.

Mandatul românesc a fost atipic ca întindere practică de timp, scurtat de perioada de campanie electorală și de alegerile europene. Mai mult, faptul că scrutinul european va schimba susbstanțial fața și acțiunea viitorului Parlament European și Comisiei Europene ar putea duce la turnuri și discuții neașteptate în unele dosare unde România a mișcat semnificativ negocierile. Prezența și prestația la Bruxelles la nivel ministerial a fost adesea palidă. În schimb a fost compensată bine sau foarte bine de activitatea personalului „tehnic”, a diplomaților. Să sperăm că această muncă oarecum anonimă va fi recompensată corect.

România a marcat însă la intern, prin unele reuniuni de pe teritoriul național, din care summitul informal al șefilor de state din Uniunea Europeană – cu unele absențe – de la Sibiu, s-a detașat firesc, inclusiv prin documentele convenite.

Bilanțul Președinției române a Consiliului Uniunii Europene va fi folosit evident ca muniție politică în confruntările interne, mai ales că sarabanda electorală mai cuprinde trei reprize și se va întinde până la sfârșitul anului viitor.

În același timp, mandatul de șase luni va contribui la netezirea prestigiului național în lumea bună europeană, această alură fiind prea des șifonată de meschinăriile vieții publice interne. Din păcate, aici meritele sunt de multe ori arogate de cine nu trebuie.

România rămâne în esența sa un stat atașat sincer valorilor europene. O dovedește schimbarea nu doar de generație activă, ci și mai largă, de mentalitate care s-a manifestat din plin la ultimul scrutin european. Mirajul european nu s-a risipit pentru români, însă mai este mult de lucrat la conformarea la standarde.România a dovedit că poate. Tervetuloa Suomeen!