Răceală. Luciditate. Aplomb conștient al comportamentului. Simbolistică a mișcării, a posturii, a expresiilor faciale și chiar și a modulațiilor vocii. Dintre toate semnificațiile pe care dicționarul Merriam-Webster le oferă cuvântului „cool”, fiecare aspirant la statutul de personaj cool – avangardist, inspirațional, cu un pas înaintea altora – poate alege ceea ce i se potrivește cel mai bine. Cu un amendament: încercarea de a-ți accentua coeficientul personal de „cool” funcționează pe același principiu cu schimbarea vitezelor unei mașini: dacă încerci să turezi prea tare motoarele, e posibil să ieși de pe autostradă și să te trezești „nu prea cool”. Sau, Doamne ferește, complet banal și obișnuit.
Generația noastră nu a inventat nicidecum termenul de cool, în schimb l-a dus la rang de artă, transformându-l într-o modalitate de a câștiga poziție și legitimitate socială. Încă din vremurile străvechi, tribul Gola din Liberia definea ideea de „cool” prin capacitatea de a te detașa mental, în timp ce în Europa secolelor trecute exista conceptul de „cool aristocratic”, denumit de nobilimea italiană „spezzatura”.
Chiar și Mona Lisa lui daVinci avea „spezzatura” și, aș putea pune pariu, a fost o doamnă destul de cool pentru vremurile ei, având în vedere siguranța discretă a zâmbetului și poziția relaxată a brațelor. Și, oricât de incredibil ar părea, tocmai budiștii sunt cei care au consacrat „cool”-ul în forma sa cea mai pură.
„Pot să folosesc emailul?” este întrebarea pe care i-o adresează un student al budismului Maestrului său, într-un banc devenit celebru. „Sigur, dragul meu”, răspunde acesta din urmă. „Cu condiția să nu ai atașamente”. Mai în glumă, mai în serios, jocul de cuvinte dintre atașamentul de mail și ancora pe care o aruncă diferite lucruri și dorințe în subconștientul nostru vorbește răspicat despre ceea ce înseamnă să fii „cool”: să ai talentul nativ de a face combinații ieșite din comun și o atitudine care să iasă în evidență, fără a părea că faci nopți albe în încercarea de a părea „altfel”.
În romanul „Seniori și doamne”, de Terry Pratchett, scriitorul britanic își imaginează o societate secretă a „Călugărilor ordinului cool”, unde proba eliminatorie din procesul de inițiere a novicilor se face prin selectarea celui mai „cool” obiect vestimentar dintr-o cameră ticsită de haine. Răspunsul corect, care înseamnă acceptarea în rândul ordinului: „Este cool orice obiect care-ți atrage atenția suficient cât să-l alegi”, semn că ideea de cool marchează în primul rând o atitudine de încredere și de asumare deplină. Cool este o fată Harajuku îmbrăcată în roz din cap până-n picioare, cool este și un băiat purtând bluză din dantelă, papion și pantaloni scurți cu Superman și cool, într-un cu totul alt mod, este și un tenor al Operei de la Covent Garden, în frac și pantofi impecabili de lac.
Chiar dacă bloggerii au contribuit decisiv la așezarea semnului de egalitate între cool și șocant sau pur și simplu… șui, cei mai cool oameni pe care am avut ocazia să-i cunosc vreodată nu se străduiau câtuși de puțin să fie astfel. Ca și criticile, complimentele sunt o formă pozitivă de manipulare, care ne face dependenți. Am văzut sclipirea acelei dependențe ascunse în ținutele adesea forțat-studiate ale multor participanți la Săptămânile Modei, care în ultimii ani par să strige din toți rărunchii: „Te rog, fotografiază-mă, fă-mă celebru!“ și, din contră, nu am văzut-o în defilarea lui Vivienne Westwood în chiloți, la finalul show-ului său de primăvară-vară 2013.
Cei din sală erau personaje, în schimb Vivienne era ea însăși, cu tot cu mustățile negre făcute cu creionul dermatograf și cu firescul ei sfidător și excentric, pe care continuă să-l afișeze mult după stingerea reflectoarelor. Atitudinea nu se dă jos odată cu coroana sau cu pantalonii de Superman și nici nu se demachiază seara, împreună cu ultimele urme de dermatograf negru.
Altfel spus, în momentul în care începi să te întrebi dacă ești cool, cât de cool ești și cum de nimeni nu s-a mai minunat nonverbal de coeficientul tău de „cool” în ultimele două ore, avem o veste proastă: probabil tocmai ai devenit „mainstream”. Sau, pur și simplu ești pe cale să te transformi, în sfârșit, în tine însuți.
Află mai multe despre:
Dan Pierșinaru, “Activistul Creativ”
Cătălin Stelian, “Contestatarul 3.0”Noemi Revnic, “Comunicaționista”
Maurice Munteanu, “Lifestyle Maximist”
Ioana Dumitrescu, “Healthista & Foodista”
Ștefan Bradea, “Șoctivistul”
Noemi Revnic, “Comunicaționista”
Elena Mauer, “Digital Globalista”
Irina Voinea, “Personal Fashion Designer”
Cornel Stanciu, “Ecoeducatorul”
Oana Radu, “Filozoful 3.0”
Armin Roșu, “Appspert”
Ileana Cecanu, “Miniprenorul”
Doina Ciobanu, “Muza Digitală”
Tudor Cucu, “Discipolul Hyper-Tasking”
Vali Burada, “Collaborative Worker”
Sebastian Patulea, “Ergonomistul”
Mădălina Andronic, “Povestitorul Pragmatic”
Alex Cazacu, “Remix-Curatorul 3.0”
Dinu Mailat, “Celebrity Encyclopaedist”
Raluca Cristea, “New Politics Strategist”
Aflați mai multe detalii despre ediția specială “Forbes 100 Cool – Brandurile noii generații.”
