Cautare




, Contributor

Lideri |
|

Pentru străinătate

De la an la an, tot mai mulţi părinţi îşi îndreaptă copiii către învăţământul privat, dornici să le ofere o paaletă mai largă de opţiuni şi un mediu de studiu, de cele mai multe ori, asemănător cu cel din liceele din afara ţării.
ISB-Radu-Dumitrescu-043.jpg

Avem 41 de naţionalităţi. Românii sunt cam o treime, dar procentul este în creştere. Era mult mai mic acum câţiva ani, era undeva la 15-20%, dar a crescut în ultimul timp. A doua cea mai mare comunitate este reprezentată de turci, cam 25-26%, ceea ce este logic pentru că şcoala este fondată de către profesori turci şi este și o comunitate foarte mare de turci în Bucureşti, iar restul sunt copii din întreaga lume, copii de diplomaţi”, spune directorul International School of Bucharest (ISB), Faruk Erduran.

La ISB sunt înscrişi acum 700 de copii, cu vârste cuprinse între 2 ani şi jumătate şi 18 ani. Numărul este cu mult peste cel pe care școala îl avea în urmă cu 17 ani, când a fost fondată, după cum mărturiseşte directorul ISB, Faruk Erduran. El spune că părinţii sunt atraşi mai ales de faptul că sistemul de învăţământ este britanic, aproape toate materiile, cu excepţia limbilor străine şi a limbii române, sunt predate în limba engleză, iar la sfârşitul liceului, elevii dau un examen atestat de Universitatea Cambridge ceea ce le permite să fie acceptați mai ușor la universități de top din străinătate. „Părinţii vin prin recomandări şi când văd şcoala și programa şcolară pe care o oferim, îşi dau seama că este o lume total diferită”, mai argumentează directorul ISB.

De partea cealaltă, din cei 80 de profesori, 32 provin din Marea Britanie, iar restul din România și Turcia, ceea ce îi ajută pe unii copii să se imerseze într-un mediu internațional de cum păşesc pe poarta liceului, iar pe expați, în general, să regăsească mediul cu care erau obișnuiți acasă.

În plus, elevii sunt ghidaţi să urmeze facultăţile care li se potrivesc cel mai bine, iar în ultimii ani de liceu, pe lângă materiile obligatorii, au posibilitatea să îşi aleagă foarte multe opţionale.

Toate acestea însă nu se fac fără un cost. Un an de școlarizare, fără a pune la socoteală uniformele, cărțile, masa sau transportul până și de la școală, pornește de la 6.000 de euro pentru grădiniță și ajunge la 9.500 de euro pentru liceu. „Şcoala este o companie, dar este non-profit, şi noi depindem numai de veniturile care vin din taxele pe care ni le dau elevii. Părinţii plătesc şcoala şi noi operăm cu aceste taxe”, a spus Faruk Erduran care a adăugat că sunt organizate și activități de strângere de fonduri prin Asociația Părinților și a Profesorilor prin care școala este ajutată să obțină produse pentru bibliotecă sau pentru locul de joacă.

Cu toate acestea, sumele nu garantează și note bune la examenul final. „Problemele apar atunci când vor un anumit profesor, ceea ce nu este întotdeauna posibil, dar la rezultatele examenului nu au de comentat, mai ales că sunt date din exterior. Noi nu le dăm note în liceu la examene, ele vin de la Universitatea Cambridge”, spune Kerry Harris, directoarea pentru studii a ISB.

„Ei pot protesta împotriva rezultatelor, dar în 99% dintre cazuri nimic nu se schimbă”, mai adaugă și Faruk Erduran. În plus, fiindcă examenul de la ISB este unul internaţional, şi nu este examenul naţional de Bacalaureat, majoritatea elevilor aleg universităţi din străinătate care recunosc acest examen. Pe de altă parte, pentru cei care vor să se înscrie la această școală, indiferent de clasă, admiterea se face printr-un examen, iar dacă nivelul de limba engleză nu este bun, copiii sunt nevoiți să urmeze un an de pregătire pentru a putea face faţă şcolii, ținând cont că majoritatea cursurilor sunt predate în engleză.

Singurul regret pe care îl are directorul ISB este faptul că școala nu a fost construită în partea de nord a Bucureștiului, acolo unde ISB mai are o grădiniţă, fiindcă mulți dintre părinți au locuințele acolo. În 2008, ISB s-a mutat în sud-estul Bucureștiului, într-o clădire nouă, mai încăpătoare, care poate primi până la 900 de elevi, cifră care ar putea fi atinsă, potrivit oficialului, în maximum doi ani.

„Şcoala primară şi cea gimnazială erau separate iniţial, iar când ne-am mutat în noua locaţie aveam aproximativ 500 de elevi, însă în cinci ani am ajuns la 700. Încă mai avem ceva locuri libere, în funcţie de grupa de vârstă”, a mai spus Erduran.

Dacă ar fi să facă o recomandare Ministerului Educației, Erduran ar recomanda o investiție în pregătirea continuă a profesorilor și o creștere a salariilor acestora, fapt care i-ar motiva mai mult și pe copiii din sistemul de stat.

 

Acest articol a apărut în numărul special “Back To School” al revistei Forbes.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii