Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

SmallBusiness |
|

Patru cu şi despre statul român

„Cele mai intense experienţ e cu instituţ ii ale statului sunt cu administraţ iile fiscale sau diferitele direcţ ii publice.“
 aboneaza-te
ionut_bonoiu_editorial.JPG

Orice manager din privat trebuie sa lucreze cel puțin o perioadă la stat sau pentru stat. Este cel mai elementar ajutor pentru eficientizarea aparatului de stat pe care îl poate face, în loc să stea pe margine și să comenteze. Afirmația nu-mi aparține, ci este a unuia dintre managerii cu care m-am întâlnit recent.

La fel de recent a apărut și informația potrivit căreia noii capi ai Tarom (prima companie de stat cu management privat) au obținut reduceri ale costurilor prin renegocierea contractelor cu diferiți furnizori ai companiei. Aceasta înseamnă o reducere de circa un milion de dolari pe an.

O altă gaură neagră a economiei, Poșta Română, companie fără profit de mai bine de patru ani și care ar trebui privatizată anul acesta, are un director general care câștigă pe an între 72.000 de euro şi 132.000 de euro, potrivit unei știri Mediafax, ceea ce l-a “deranjat foarte tare”, chiar și pe primul ministru Victor Ponta care, a găsit, imediat vinovatul („salariul era stabilit în baza Ordonanţei 119/2011 a Guvernului Boc privind guvernanţa corporatistă”).

Dar cele mai intense experiențe cu instituții ale statului rămân cele cu administrațiile fiscale sau diferitele direcții publice. Pentru cei din mediul privat este incredibil.

Să luăm un exemplu departe de a fi ipotetic. Ești fericitul părinte al unui copil într-o țară cu spor natural negativ și sistem al asigurărilor sociale care se merge spre colaps. O țară care ar trebui să încurajeze natalitatea, mai ales că poftele unui copil sunt cea mai eficientă metodă de stimulare a consumului. Revin, însă, la povestea părintelui, pregătit din punct de vedere psihologic pentru ping-pong-ul între diferite instituții ale statului (ANAF, DGASPC – părinții recunosc acronimele) și departamentul de HR al angajatorului. Momentul neașteptat vine după câteva luni de la depunerea dosarului de indemnizație, care este sistată subit și fără avertismente. La serviciile sociale afli că, fiind început de an, trebuia să aduci adeverința de venit pe anul anterior de la fisc.

Aici începe distracția. Pentru a obține adeverința, ruta e următoarea: mergi la administrația fiscală, primești un bonuleț cu care mergi la librăria de la capătul blocului de unde îți cumperi formularul care trebuie completat; tot acolo, faci copie xerox la buletin; te întorci la administrație unde ți se va cere și timbru fiscal. De obicei, le vinde agentul de pază cu 5 lei timbrul de 2 lei, dar, dacă ai ghinion ca agentul să fie în pauza de masă/țigară, faci un ocol la oficiul poștal. Cu toate acestea, te așezi victorios la o coadă de minim 6 persoane și aștepți în medie 8-10 minute/persoană. Cel mai probabil, după 4-5 persoane se blochează sistemul (la adminstrația de care aparținem noi, sistemul cade de două-trei ori pe zi; câteodată pentru cinci minute, altădată pentru cinci ore). Doamna de la ghișeu avansează ca alternative o revenire a doua zi, să așteptăm sau să mergem „în spate“ să ne înregistreze cererea „manual“. Din fericire, sistemul își revine în (doar) 15 minute, iar amabila doamnă completează pe formular cuvântul „înregistrat“ și indică alt ghișeu. Altă coadă, altă doamnă. M ai puțin amabilă, dar înregistrează cererea și dă la schimb un bon cu care trebuie să vii după 4 zile lucrătoare, între orele 13 și 17, pentru a lua adeverința.

Iar acum vine partea și mai interesantă. Pe adeverință scrie că în anul anterior nu ai avut venituri (?!?) deoarece angajatorul are ca termen limită pentru depunerea situației financiare sfârșitul lui februarie. Cu adeverința obținută, mergi la serviciile sociale, unde se deblochează indemnizația. Dar abia după ce semnezi pe propria răspundere că vei aduce, în martie, adeverința pe care se văd veniturile reale, altfel indemnizația va fi tăiată din nou. Dai să ieși pe ușă, doamna își amintește: „Aveți cumva locuință sau mașină în proprietate?“. Dacă răspunzi afirmativ, doamna îți va spune să aduci dovada plății impozitelor, altfel indemnizația va rămâne blocată.

La administrația financiară, cozi lungi la trei ghișee: unul pentru firme, unul pentru plata impozitelor pe case și masini, iar al treilea pentru terenuri și parcări. La al patrulea ghișeu nu era nimeni. Acolo se putea plăti orice, dar numai cu cardul.  „Acest sediu face parte din programul de eficientizare a administrației publice”, scrie cu litere de o șchiopă pe afișele de pe pereți. Simți că, totuși, există o șansă pentru normalitatea pe care o visezi din prima zi de când ai descoperit plățile prin internet banking, dar afli că eficientizarea nu înseamnă că doamna de la serviciile sociale vede în sistem că ai plătit impozitul.

Așa că după încă un drum în centru, urci pe jos patru etaje plus mezanin, intri în biroul în care se fumează susținut, îți aștepti respectuos rândul, dai copia după plata impozitului, nu primești nicio dovadă că ești în regulă, dar ești liber să pleci. În general, vei ști dacă ești în regulă sau nu când îți va intra indemnizatia pe card luna viitoare. Sau nu îți va intra, așa cum s-a întâmplat la noi. Și, totuși, speranța rămâne. Nu poți să nu te gândești că ai fost la administrația fiscală, unde ai putut plăti cu cardul.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii