Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Părinți și globetrotteri

Abia a împlinit un an de viață și Alexandru-Ștefan Pascu este, oficial, un „cetățean al lumii“. Tatăl lui este unul dintre cei mai cunoscuți influenceri români din travel, iar mama lui conduce o agenție de comunicare specializată pe turism. I-am provocat pe Andra și Răzvan Pascu la o discuție despre lucrurile neștiute ale călătoritului cu un bebeluș.
DSC_0532

Forbes Kids: Și tu și Răzvan sunteți globetrotteri, oameni de afaceri, aveți cariere și faceți o mulțime de lucruri în același timp. Când ai rămas însărcinată, te-ai așteptat ca apariția copilului să vă schimbe stilul de viață și să vă impună un ritm mai lent?

Andra Pascu: Ne-am imaginat că vor fi ceva schimbări în stilul nostru de viața dar, sinceră sa fiu, nu am anticipat nici măcar 10% din ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Exceptând perioadele în care eram plecați din țară, noi munceam non-stop.

Când s-a confirmat venirea pe lume a bebelușului, ne-am propus să luăm încă un senior în echipă care să preia din sarcinile mele, astfel încât cu două luni înainte de termen să pot sa răresc activitatea de birou.

Cum socoteala din târg nu se potrivește niciodată cu cea de acasă, o serie de clienți și proiecte noi i-au umplut deja programul colegei noi, astfel încât eu am continuat să lucrez până în ultima zi. Practic, în primul an de viață al lui Alex noi ne-am dublat echipa și numărul de clienți, ceea ce m-a determinat să reintru în activitate imediat după naștere.

A fost mai greu dar probabil că la următorul copil o să știu să îmi reglez mai bine așteptările. Dincolo de business rămân vacanțele, noi fiind obișnuiți să călătorim cel puțin o dată la două luni. După primele săptămâni cu el am planificat prima vacanță în țară, un road trip prin Transilvania, și am luat și primele bilete de avion, spre Paris.

Știu că în timpul sarcinii ți-ai impus o alimentație foarte sănătoasă. Cum s-a produs declicul și cum ai continuat regimul?

AP: Da, eu eram vegetariană la momentul în care am rămas însărcinată și am continuat regimul acesta de viață până prin luna a cincea de sarcină. Atunci am schimbat un pic alimentația pentru că îmi era teamă să nu îi transmit tendința mea anemică. La un an de la naștere, în continuare consum carne însă intenționez să revin la vechiul regim. De când cu diversificarea lui Alex mă bucur că reușesc să iau micul dejun în fiecare dimineață, împreună cu el.

Pentru prima voastră călătorie în afara granițelor îți construisei în minte un vreun plan: cum să reacționezi în anumite situații sau cum să gestionezi eventuale lucruri „de forță majoră”?

AP: Prima călătoriDSC_0862e în afara țării a fost în Franța, în zona Alsaciei, pe când Alex avea 3 luni și jumătate. Până atunci ne-am făcut antrenamentul prin România, deci nu călătoria în sine mi-a dat emoții, ci mai degrabă zborul și cele 3 ore cu trenul din Paris până în Strasbourg.

Copiii dictează propriul ritm în vacanțe și atunci când ai anumite rigori de respectat cum ar fi formalitățile de la aeroport, statul pe un scaun timp de câteva ore, centura, etc, poate fi extrem de simplu sau, dimpotrivă, imposibil. Din fericire la noi a fost o experiență pozitivă, motiv pentru care am continuat că călătorim și în lunile ce au urmat.

Am aplicat un plan destul de simplu pentru a mă asigura că totul o sa fie ok pe zbor. Am plecat de acasă cu Alex odihnit, mâncat și fericit. Asta înseamnă că cel puțin 2-3 ore urma să aibă chef de joacă și de veselie.

Ne-am îmbarcat printre ultimii, ca să nu trebuiască să stăm și mai mult timp imobilizați, iar când s-a pus avionul în mișcare Alex deja mânca și se pregătea de somn. M-a ajutat mult faptul că a fost și încă mai este alăptat. Se pare că zgomotul motorului avionului funcționează ca zgomot alb, astfel că pe acel prim zbor Alex a dormit aproape 3 ore.

Care este locul în care crezi că s-a simțit cel mai bine și în largul lui și de ce?

AP: Nu mi-a dat semnale că nu s-ar fi simțit bine în vreo vacanță. În Franța încă nu prea conștientiza ce i se întâmplă, dar în Sicilia și în Mauritius deja socializa cu oamenii. I-a plăcut la plajă. Ar fi stat non stop în apă și și-a făcut și o prietenă, o franțuzoaică de 6 ani, care îi construia piscinuțe în nisip, ca să se bălăcească.

Multe persoane consideră că a duce un copil foarte mic prin avioane, muzee și hoteluri înseamnă a-l chinui într-un fel. Cum vezi tu acest lucru?

AP: Atâta timp cât ești atent și receptiv la nevoile lui, cât nu ii ignori semnalele și cât încerci să ții cont de programul lui de somn și masă, atunci totul va fi în regulă. Da, o vacanță cu un bebeluș nu este la fel cu o vacanță în cuplu, da, vor mai fi și momente dificile, dar cu calm și atenție se rezolvă.

Călătoriile sunt experiențe complexe. Nu călătorim doar să bifăm încă o țară, ci să cunoaștem o cultură nouă, oameni noi, tradiții. Alex este un copil sociabil, zâmbăreț, deschis la nou. A dormit în paturi de hotel de la 3 săptămâni, a interacționat cu oameni de diferite naționalități și este încântat când alte persoane interacționează cu el.

Țin minte o întâmplare haioasă din Franța, când, în liftul hotelului, ne-am intersectat cu un cuplu din Germania. Deși avea doar 3 luni și jumătate, le-a zâmbit, le-a gângurit și ei nu se mai dezlipeau de noi, vorbindu-i în germană și Alex le răspundea pe limba lui.

Care este cel mai dificil lucru atunci când călătorești cu un copil?

AP: Sunt trei aspecte dificile. Unul că, pentru tine ca părinte, nu este tocmai acea vacanță relaxantă, că ești tot timpul în priză, că trebuie să ții constant în brațe, în sistemul de purtare, în cărucior, câteva kilograme de drăgălășenie. Al doilea aspect ar fi renunțarea la confortul de acasă. Ai o limită de bagaj și trebuie să planifici bine fiecare element pe care îl împachetezi.

Al treilea și poate cel mai dificil este sentimentul de imprevizibilitate. Bebelușii pot să fie deranjați de multe lucruri: o privire ciudată, o culoare puternică, un zgomot, iar modul lor de exprimare este invariabil plânsul.

Trebuie să fiți pregătiți și pentru sesiuni de plânsete în cele mai nepotrivite momente și, mai mult, pot să apară pusee de creștere, dinți și măsele care ies chiar în vacanță. Orice apare trebuie să rămâneți calmi, iubitori, să îl ajutați să depășească momentul greu.

Are deja tabieturi în călătorii?

AP: Da, are 3 cărticele cu animale pe care le-am luat în toate vacanțele de până acum și încă mai este fascinat de ele. În avion citim și răs-citim poveștile cu animale, admirăm fiecare animăluț, insectă și floare desenată în carte, iar când le terminăm…o luăm de la început  În plus de asta îi place foarte mult să socializeze cu însoțitorii de bord, cu ceilalți pasageri, le zâmbește, le răspunde pe limba lui.

Cum gestionezi toate variabilele din viața de bebe, în raport cu programul vostru de călătorie?

AP: În primul rând încerc să țin cont de programul lui de somn. Fie rămân în hotel la ora somnului, fie ne planificăm traseul de așa natură încât să fim în mașină, fie îl țin în sistemul de purtare la ora somnului.  Ca majoritatea băiețeilor, mâncarea este slăbiciunea lui.

Mă asigur că am tot timpul la mine gustări sănătoase și rapid de oferit, feliuțele de măr și strugurii funcționează de fiecare dată. La pachet cu dorința de a călători cu bebelușul a venit și relaxarea noastră în alimentația lui. Este foarte dificil să călătorești cu bebeluși dacă vrei să iei cu tine borcănașe de mâncare specială, piureuri și altele.

Noi l-am obișnuit să mănânce cam ceea ce mâncăm și noi, ținând cont să fie bine preparat, fără sare și fără zahăr. A mâncat cu poftă din pastele noastre în Italia, a mâncat pește și fructe de mare în Mauritius și a gustat din meniul de pe avion.

Cum v-a disciplinat viața venirea lui? Este totul mai organizat acum?

AP: Da, așa încercăm să fie. Dacă înainte făceam bagajul și cu o seară înainte de plecare, acum încep să îl fac chiar și o săptămână înainte de plecare, pentru a mă asigura că nu uit nimic împortant. În egală măsură vacanțele cu copii au și o doză mare de imprevizibilitate. Oricât de mult ai încerca să îți planifici ceva, este foarte util să ai și un plan de back up.

Dintre locurile în care ați fost tu și Răzvan, în doi, unde ți-ai dori cel mai mult să ajungeți în trei și de ce?

AP: Probabil că în Seychelles, pentru natură, plaje și pentru țestoasele-gigant. Cel mai frumos ar fi să revenim în Seychelles în perioada în care ies puii de țestoasă, că să îi vadă cum ies din nisip și se îndreaptă spre apă. Peste 3-4 ani și Singapore ar fi o destinație bună pentru el, în special zona insulei Sentosa, cu parcul de distracție imens și grădina zoologică.

Ce mituri despre parenting care ți s-au demontat de când ești mamă?

AP: Celebrul „se învață în brațe”, care este de-a dreptul nociv și pentru părinți și pentru copil. Uneori am senzația că eu am nevoie să il iau pe el în brațe, să simt energia lui de bebeluș. Al doilea mit este legat de mâncarea amestecată și pasată, din care copilul nu înțelege nimic.

Am o regulă: dacă mie nu îmi place cum arată și ce gust are, nu ii dau nici lui. Nu îl hrănesc doar ca să îi umplu burta, încerc să îl învăț legumele, fructele, culorile și gusturile. Nu pot să nu menționez și înfofolitul, căciula și șosetele în picioare prin casă.

În continuare mă distrează privirile îngrijorate când refuz să îi pun căciulă sau haine foarte groase ori când îi scot șosetele din picioare. Daca temperatura este ok, dacă nu bate vântul foarte tare și dacă eu nu sunt înfofolită, nu văd de ce pe Alex l-aș învăța diferit.

Ce mituri i s-au demontat lui Răzvan, de când e tată?

Răzvan: În primele 2-3 luni ni se spunea că nu trebuie să îi dăm să mănânce mai repede de 3 ore. Doar că baiatul nostru era mai mâncăcios din fire și ar fi mâncat și la 30 de minute sau o oră. După 3 săptămâni de plânsete și nedormit, ne-am dat seama că era o prostie și că nici noi, adulții, nu mâncăm la program.

Un alt mit era acela că toți bebelușii plâng în avion și că resimt presiunea mult mai mult decât adulții. Realitatea este că bebelușii sunt mult mai pregătiți pentru a face față schimbării de presiune de la aterizare și decolare, datorită perioadei petrecute în burtica mamei. Mai degrabă sunt agitați de faptul că trebuie să stea prinși într-un loc și de mediul străin, decât de presiune.

Un alt mit este de fapt o teamă care mi-a fost infirmată de Alex. Anul acesta am destul de multe plecări intercontinentale și vacanțe organizate împreună cu cititorii și mi-a fost foarte teamă că, după două săptămâni de lipsă, Alex nu mă va mai recunoaște sau va mai reticent. Nu a fost deloc așa, de fiecare dată când mă întorc acasă, chiar și după o absență de 2-3 săptămâni, băiatul meu mă așteaptă cu același chef de joacă.

Cum se împart sarcinile de business, viață și parenting între voi?

AP: Suntem o echipă pe toate planurile și asta ne-a ajutat foarte mult. Când eu eram ocupată cu Alex, Răzvan a preluat și sarcinile mele de la agenție. Dacă într-o seară eu am ceva urgent de făcut pentru birou, Răzvan se joacă cu el cât timp îmi rezolv eu treburile. Fiind bebeluș, Alex încă este dependent de mine, dar asta nu înseamnă că Răzvan are un rol mai puțin important, el mă ajută pe alte planuri.

Vă vedeți călătorind la un moment dat cu doi copii mici?

AP: Da, ne vedem călătorind și cu doi, poate chiar și cu trei copii mici. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.

Care este cea mai importantă lecție învățată de când îl aveți pe Alex?

AP: Cea mai valoroasă lecție este aceea că atitudinea copilului este generată în proporție de 80% de atitudinea părinților. Dacă noi suntem calmi, pozitivi, liniștiți și zâmbitori, și el se comportă la fel. În schimb, dacă avem vreo problema, imediat simte și devine agitat.

Mai plănuiți și vacanțe în doi sau nu mai concepeți să plecați fără Alex?

AP: Da, așteptăm cu nerăbdare prima escapadă în doi, dar cum Alex încă este alăptat, pentru moment nu e posibil. Așa învățăm să apreciem timpul petrecut în doi.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii