Cautare




, Contributor

Sunt redactor Forbes Romania, coordonator al proiectului Forbes 50 cele mai influente femei din România, scriu despre cariere, educație și servicii medicale.

Leadership |
|

Parcul de „distracție“ al afacerilor

BOAnet_LC_20131012_0713
O clădire din panouri cu aparență ruginită, alături de una cu alură de navă spațială – aici, la doi pași de un parc de distracții, 23.000 de studenți învață principii de business care vor influența economiile din toată lumea.

Campusul Vienna University of Economics and Business (sau WU), cea mai mare universitate de business a Europei,  pare platoul unei megaproducții hollywoodiene. Doar că, deși costurile și veniturile sunt ale unui blockbuster, aici se scriu planuri de business, nu se turnează niciun film. Așa cum Praterul din apropiere este parcul de distracție prin definiție, WU pare un parc de distracție al marilor arhitecți ai lumii (celebra Zaha Hadid a semnat una dintre cele șase clădiri) și al managerilor care studiază aici. Costul noului campus care se întinde pe 134.000 de mp s-a ridicat la 492 de milioane de euro, dintre care 90% au provenit din fondurile statului austriac. Pentru că imaginea contează –este ceea ce orice începător în afaceri, cu atât mai mult o universitate de business știu foarte bine. Iar această universitate nu e tocmai la început, așa cum amintește decanul WU Executive Academy, profesorul Bodo Schlegelmilch, la fiecare ceremonie de absolvire, ea exista încă din 1898, pe când se numea Imperial Export Academy  și vorbea despre economia mondială.

Un loc serios de „joacă”

WU Executive Academy este parte a Vienna University of Economics and Business și locul unde din ce în ce mai mulți români (manageri și antreprenori) se perfecționează în fiecare an urmând un program de EMBA (Executive Master of Business Administration). Anul acesta, 17 români au absolvit programul, iar în 2014 Wu a atras din România cu 55% mai mulți cursanți față de anul precedent. Dar care este rolul unui MBA și care sunt caracteristicile celui de la Universitatea din Viena? Definiția oficială este că un MBA înseamnă o viziune de ansamblu, dar și mai subtilă, precum și o confirmare a abilităţilor de leadership şi de comunicare.

Lăcrămioara Diaconu, membru al Directoratului OMV Petrom responsabil cu activitatea de Downstream Gas, care a absolvit acum câțiva ani programul, susține că,  în primul rând, meritul unui MBA este că aduce în același spațiu un grup de oameni din sectoare diferite de activitate, cu experiență de management. „Nu este vorba despre studiu în sensul academic, ci despre rezolvarea unor probleme cross-disciplinare. Ca un laborator în care simulezi rezolvarea problemelor cu care te confrunți când conduci echipe și trebuie să iei decizia corectă, fie strategic, financiar sau operațional”, adaugă Diaconu, care lucrează de 17 ani în Petrom, iar de patru ani este la sediul de la Viena. Ea a condus departamentul de Exploration & Production Business Support, pe care îl descrie ca pe un turn de control pentru activitatea de explorare și producție. Împreună cu echipa sa, a coordonat procese-cheie din companie  cum ar fi bugetarea și planificarea pe termen mediu. Pentru ea MBA-ul a fost un antrenament: „mi-am completat setul de cunoștințe și abilități necesare pentru a pune bazele unui nou business în Petrom (Power business, unde au fost investiți peste 600 de milioane de euro, și care are potențialul de a contribui până la 10% din electricitatea din România)”. Mutarea la Viena ca Investor Relations în OMV a fost, de asemenea, facilitată, iar Diaconu spune că un beneficiu major este încrederea pe care o câștigi în forțele proprii, de care  este mare nevoie atunci când ai puțin timp să demonstrezi ceea ce poți (referindu-se la mandatele de câte trei ani pe care le au de obicei cei intrați în job rotation din companii).

Ce îi atrage pe români (și nu numai) în programul de la Viena, sunt, potrivit decanului Bodo Schlegelmilch, prestigiul, atestările programului (acordate de Association of MBAs și European Quality Improvement System și obținute de doar 1% din programele din lume) și varietatea profesorilor cu experiențe diferite. De asemenea, structura cursurilor, axate pe studii de caz internaționale, cele două rezidențiate în SUA și Austria și, după absolvire,  rețeaua de alumni care îi ține la curent cu noutățile din domeniul lor și constituie o resursă importantă pentru absolvenți –inclusiv de recrutare.

Latura practică

O componentă importantă a programului sunt proiectele de tip capstone, care trebuie susținute de echipe la finalul MBA-ului. Cei care au ajuns până aici au câteva luni pentru a alege o temă, care presupune fie  a dezvolta un start-up sau a lansa un produs,  fie a crea o strategie pentru o firmă deja existentă.  De cele mai multe ori, ei se implică atât de mult încât ajung să își dorească să intre în afacerile respective sau să pună pe picioare start-upuri în realitate.

„E foarte interesant să observi varietatea proiectelor, de la agricultură, la biciclete, parașute etc., care le dă șansă să fie foarte creativi și să pună în aplicare ce au învățat, de la HR, la marketing”, spune decanul. Schlegelmilch confirmă că unele proiecte s-au transformat în businessuri reale –de la inovații în domeniul service-ului auto, la inovații pentru asiguratori sau sisteme de iluminare bazate pe energie solară. Cursanții sunt motivați și de faptul că la prezentarea proiectelor sunt invitați potențiali investitori, consultanți și manageri pentru a-și da cu părerea.

De altfel, una dintre schimbările majore suferite de programele Universității este un focus mai mare asupra antreprenoriatului și inovației, pentru că din ce în ce mai mulți studenți se arată interesați să fie pe cont propriu, să inițieze afaceri, explică Schlegelmilch, care adaugă că este o tendință generală, observată la toate naționalitățile și facilitată de tehnologie, de asemenea. „Platforme ca Alibaba te pot ajuta să vinzi la nivel internațional, nu trebuie să îți bați capul cu distribuția, totul e mai ușor astfel”, argumentează el.  Dar înclinația către antreprenoriat a fost  graduală și nu e legată de un moment economic anume: „observ că studenții văd din ce în ce mai mult munca drept o modalitate de împlinire personală, nu doar ca job și sursă de venit și cred că a fi pe cont propriu e mai interesant. Iar prin MBA descoperă că pot face mai multe –dacă înainte erau specializați în finanțe, devin interesați și de marketing, etc”.

Profesorul Nikolaus Franke, director al Institutului de Antreprenoriat și Inovație din cadrul Universității de la Viena, subliniază că este nevoie de oameni care să facă legătura dintre ideile noi și lumea afacerilor. „În multe țări si industrii există un nivel ridicat de sofisticare si tehnologie, dar abilitatea de a le vinde nu se află la același nivel și mulți specialiști în tehnologie, de exemplu, nu știu cum funcționează lumea afacerilor”, exlică Franke. Institutul pe care îl conduce are ca scop îmbinarea celor două abilități -de a inova și de a face afaceri, iar pogramul său este urmat de persoane din toate industriile, atât antreprenori, cât și manageri, deoarece metodele de a transforma o idee în afacere sunt necesare atât în administrație publică, industrii creative sau cultură, de exemplu.

Componenta etică

Dincolo de acest trend și de mici schimbări și ajustări ale programelor impuse de natura lucrurilor (tehnologie, companii noi, precum WhatsApp) , criza financiară a creat o nouă nevoie – cea de transparență, reflectată și în programul de MBA.  „Marile companii raportează acum nu doar rezultatele, ci și despre programe sociale și de mediu. Așadar se vorbește mai mult despre cele trei fundamente (oameni, profit şi mediu înconjurător), iar punctul când s-a simțit o diferență a fost 2008-2009. Criza financiară a trezit un număr mare de persoane. Înainte de asta se spune că MBA-urile se focusau prea mult pe cifre și analize, fără a lua în considerare obligațiile sociale ale companiilor”, explică decanul.

Etica este, de altfel, un subiect care e atins des la cursuri, deși nu există un curs special. Se discută etică și la cursul de finanțe și la marketing, dar ea este cuprinsă în restul materiei. Decanul dă exemplul unui curs despre internaționalizarea retailului, unde a vorbit studenților despre relativitate culturală și cazul unui mare producător de mobilă care a fost criticat pentru că a exclus femeile din fotografiile catalogului destinat Arabiei Saudite. „Pentru unii prevalează  cultura locală, pentru alții protejarea businessului, iar alții  susțineau rolul social al multinaționalei, care ar trebui să contribuie la o schimbare a societății. Important este să aduci în discuție aceste chestiuni și relativitatea etică, pentru că nu toți își dau seama că este un aspect etic în aproape orice decizie de business, că nu e întotdeauna alb sau negru, așa că a pune problema este deja un pas esențial”. Profesorii nu au însă recomandări în niciun sens, ei oferă doar variante. Doar la ceremonia e absolvire jurământul care datează de mai bine de 100 de ani îi îndeamnă pe absolvenți să servească societatea.

Despre eșec

O universitate funcționează ca un business în care studenții sunt atât clienții, cât și produsele sale, ceea ce îi oferă un statut unic. Dar decanul susține că WU are și aici un avantaj, fiind universitate finanțată de guvern, ceea ce înseamnă că lipsește presiunea  profitului –„ sigur că nu trebuie să fim în pierdere, dar suntem judecați mai ales după calitatea absolvenților, nu după profit. E foarte ușor să strici reputația unui program de MBA cu oameni care nu sunt destul de buni, pentru că ambasadorii noștri sunt absolvenții.”

La WU eșecul nu e des menționat, pentru că se încearcă reducerea lui din start. Astfel, nu este un program pentru juniori –nici în cazul antreprenorilor, nici al managerilor: printre cerințele pre-admisie se numără dovada unei progresii în carieră, abilități dovedite de management și leadership și o experiență de minim 5 ani.

Chiar și cursanții confirmă că, în lipsa experienței, MBA-ul nu poate fi  util –„dacă faci un MBA ca junior, nu aduci niciun fel de valoare adăugată companiei. Trebuie să îl faci când ai o poziție care îți conferă puterea de a schimba lucrurile”, spune Ovidiu Dumitru, proprietarul Ovi Group.

Eșecuri se înregistrează, dar mai ales în cadrul modulelor (mai mulți la finanțe, mai puțin la marketing) și sunt adesea renunțări din motive obiective (transferuri, promovări), susține decanul. Până acum nicio echipă nu a eșuat la capstone, potrivit profesorului  Schlegelmilch, iar  un proiect cap­stone slab înseamnă doar o notă mică și faptul că nu va fi implementat, dar nu influențează absolvirea. „Avem foarte rar proiecte slabe, poate doar prea optimiste în privința momentului de break-even și a profitului.  Rata de eșec la programul nostru ( și cred că suntem tipici ) este mică tocmai fiindcă avem mare grijă pe cine alegem”. Iar cei deja aleși sunt motivați pentru că în ultima vreme plătesc ei înșiși mare parte din costuri. Cât despre celelalte motivații, ele diferă de la cursant la cursant –de la completarea experienței manageriale pentru unii, la acoperirea altor arii pentru cei ultra-specializați. Așa cum spunea un absolvent de anul acesta al programului,  este ca și cum ai deodată acces și poți vedea fiecare rotiță din mecanismul unui ceas.

Prezent pe piața românească din 2006, programul de EMBA al WU cuprinde cursuri care se desfășoară în regim de part-time, pe parcursul a 14 luni. Costul său se ridică la 35.000 de euro pentru întregul program, fiind incluse toate materialele de studiu, suportul tehnic, precum și catering. Dar şcoala oferă şi burse de merit de până la 50%, în anumite condiții. Piața românească de MBA (și EMBA) este estimată la 4 milioane de euro și cuprinde în jur de 16 programe.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii