În rest, mai mult vești proaste: În primul rând, măsura este în mod clar o încercare de a salva în continuare portofoliile de credite ale băncilor prin menținerea artificială a prețurilor la un nivel „stabil“.
În lipsa ei, după apariția iminentă a legii falimentului personal, prețurile vor continua să scadă – iar cine are îndrăzneala să vândă acum și să plătească o vreme chirie are și șansa să cumpere ceva mai târziu la aproape același preț.
În al doilea rând – pe de altă parte, intervenția statului ar putea face ca prețurile să crească în loc să scadă. Astfel, există riscul ca cine vinde în astfel de condiții să nu mai poată folosi banii așa cum și-a plănuit.
În al treilea rând, o nouă tranzacție înseamnă costuri suplimentare – comisioane de rambursare anticipată în unele cazuri, costuri de acordare, costuri de conversie, comisioane ale agențiilor imobiliare, taxe notariale și impozite la stat. Adunate, ele se pot duce ușor la 10% din valoarea noii tranzacții sau chiar mai sus.
Ce-i de făcut? Felul în care decurg lucrurile nu lasă multe libertăți de opțiune. Dar pentru cei care plătesc deja rate peste chiria echivalentă aceleiași proprietăți, care nu datorează sume suplimentare în cazul rambursării anticipate și care reușesc să-și găsească cumpărător fără serviciile unei agenții – probabil că este o ocazie bună să încerce să vândă.
Însă odată tranzacția realizată, orice decizie este contra-coronometru – în cazul în care se instalează o tendință de creștere a prețurilor, din cauza programului în sine și a politicilor monetare relaxate din zona euro, trebuie să cumpere rapid.
Dacă legea falimentului personal va da peste cap această tendință iar mulți dintre împrumutați vor renunța la rate care nu mai sunt de mult realiste, atunci cei care au vândut își vor permite luxul de-a aștepta unde se oprește tăvălugul.
Însă pentru majoritatea potențialilor clienți, care nu-și permit astfel de strategii de investiții atunci când este vorba de propria locuință, noua versiune a programului „Prima Casă“ nu aduce nici un beneficiu.
În situația în care prețurile vor scădea – ei pierd față de potențial. În situația în care vor crește – ei pierd direct. Dacă prețurile stagnează există o minimă oportunitate, dar tot trebuie să umple bunzunarele băncilor, ale agenților imobiliari și ale statului.
Varianta alternativă, pentru cei care și-o permit, este să își închirieze locuința actuală la prețul ratei și să cumpere – acum sau mai târziu, după inspirație – una mai mare în condiții de piață care oricum se vor mai îmbunătăți cu sau fără program.
Pentru cei care nu-și permit asta, „Prima Casă Mai Mare“ are toate șansele să se transforme într-o capcană.
