România își asigură peste 40% din necesarul de petrol din producția internă, în condițiile în care în Uniunea Europeană, peste 80% din acest necesar este importat din afara Uniunii. Acest lucru face ca țara noastră să fie într-o poziție privilegiată în CEE, „pentru că, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări din regiune noi avem niște resurse naturale. O veste foarte bună în domeniul petrolului, industrie de care m-am ocupat în cea mai mare parte a vieții mele active”, susține Ileana Bălțatu, director executiv downstream NIS GazProm. A intrat în industria petrolului în 1993, odată cu înființarea Shell România și a lucrat mai bine de opt ani în compania, pe care, la un moment dat a condus-o din funcția de director general. A făcut, timp de un an, parte și din echipa MOL România, până la finalizarea integrării Shell, după ce aceasta a fost achiziționată de compania maghiară, iar apoi Ileana Bălțatu a plecat în Slovacia pentru a conduce compania Slovnaft (subsidiară slovacă a grupului MOL). Anul trecut a acceptat să se alăture conducerii NIS GazProm, fosta companie de stat din Serbia, preluată de Gazprom Neft.
Activitatea de rafinare, odată cu criza economică din 2008, a început să aibă destul de mult de suferit, în special din cauza scăderilor de consum din piața europeană și cea americană, arată reprezentanta NIS GazProm. „Multă lume ar putea să se întrebe de ce ne privește pe noi piața americană. Ne privește pentru că Europa era un exportator net de benzină. Aceste exporturi se realizau în mare parte către piața americană, către Statele Unite. Aceste exporturi s-au redus foarte mult, iar rafinăriile europene suferă”, explică Bălțatu. Apare astfel întrebarea de ce nu ne îndreptăm către alte piețe în curs de dezvoltare, precum cele din Orientul Mijlociu și Îndepărtat. „Ne-am reorienta, dar, din păcate acolo se construiesc rafinării foarte mari cu capacități, în general, de patru sau cinci ori mai mari decât Petrobrazi; rafinării care operează cu cea mai nouă tehnologie cu foarte puțin personal, iar acolo cheltuielile de transport sunt foarte mici”, răspunde Ileana Bălțatu. S-a pus astfel o presiune foarte mare pe rafinăriile din Europa să producă din ce în ce mai eficient, iar cele care nu au putut să se adapteze s-au închis.
În ceea ce privește al treilea segment al acestui business, rețelele de stații, se poate observa o nouă tendință în rândul companiilor pentroliere: acestea se orientează tot mai mult către businessuri integrate, precizează reprezentantul NIS. „Ca să susții o rafinărie este bine să ai și o rețea de stații de benzinării în vecinatate care să te ajute să îți vinzi produsul. Și în aceste condiții companiile petroliere care au rezistat în zona Europei Centrale și de Est sunt cele integrate, cele care au și rafinării”, declară Ileana Bălțatu, precizând că în ultimii ani am asistat la nenumărate ieșiri ale unor importanți distribuitori petrolieri din aceste piețe. În România, primii patru jucători din topul producătorilor și distribuitorilor de carburanți din piața operează aproximativ 1.400 de stații. Aceștia sunt: OMV Petrom (540 de stații), Rompetrol (405), Lukoil (302), MOL România (187).
Cât despre viitorul industriei petroliere, directorul executiv pe zona de downstream al NIS GazProm crede că acesta va aparține în continuare combustibililor convenționali.
