Cautare




, Contributor

Afaceri |
|

De ce investitorii străini nu vin în România

De ce nu se mută investitorii străini  cu „arme și bagaje” în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar românii ignoră piețe externe apropiate.
Bucsa

Nu am ales întâmplător să folosesc, în partea de început a acestui articol, sintagma „spațiu carpato-danubiano-pontic”. Am auzit pentru prima dată aceste cuvinte atunci când eram la grădiniță, iar pe atunci ele reprezentau o (altă) modalitate de a ne face să fim „mândri” de (Republica Socialistă) România. Pe atunci, în vremea comuniștilor, sintagma era folosită pentru a descrie diversitatea geografică a țării, iar astăzi ea ilustrează două avantaje și o dificultate: avem acces la Marea Neagră și, prin portul Constanța, mai departe, spre toate piețele lumii; Dunărea ar putea deveni un culoar important de transport de mărfuri și turiști. Avem însă și munții Carpați, care reprezintă o barieră de netrecut, se pare, în ceea ce privește autostrăzile, acest atât de necesar și cerut element de către investitorii cu activități de producție în România – Dacia este doar cel mai de răsunet exemplu, autostrada Pitești-Sibiu fiind una dintre necesitățile producătorului de autovehicule pentru a putea transporta mai ușor mașinile produse la Mioveni către piețele din Europa de Vest; nu mai vorbim despre atât de discutatul tronson de autostradă Comarnic-Brașov, care ar înjumătăți timpul de transport din Brașov, județul cu cele mai multe parcuri industriale din România, către orașul-port Constanța și către piețele de desfacere din sudul României.

Revenind mai aproape de zilele noastre, în 2012, îmi amintesc de o discuție pe care am avut-o, în acel an, cu prilejul inaugurării primei reprezentanțe Lego în România, cu Joergen Vig Knudstorp, CEO al companiei Lego. „Am închiriat fabrica din Ungaria în 2008 și avem control direct asupra ei din decembrie 2008. Acum ne pregătim să ne construim de la zero propria noastră fabrică în Ungaria. Vom începe producția în 2014 acolo”, spunea, acum trei ani, Joergen Vig Knudstorp . Într-adevăr, în martie anul trecut, gigantul suedez inaugura fabrica din țara vecină.

De ce a ales Lego Ungaria și nu România? „Sunt mai mulți factori care sunt importanți pentru noi atunci când alegem un loc unde să construim o fabrică. Infrastructura rutieră este un factor important, avem nevoie de transport în viteză, pentru că 50% din vânzările noastre au loc timp de șase săptămâni, în perioada Crăciunului. O zi în plus pierdută de un camion pe o șosea este un timp îndelungat pentru noi”, spunea CEO-ul LEGO Group.

Iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci, în România autostrăzile construindu-se în continuare cu viteza melcului, și atunci prost (vezi celebrul caz al tronsonului din autostrada Orăștie-Sibiu care nu numai că a fost construit prost, din grabă electorală, dar a reprezintat, până să fie închis de curând, un potențial pericol pentru viețile șoferilor care s-au aventurat în a-l străbate).

Iar România ar putea pierde trenul marilor investiții, în condițiile în care cifrele și situația geopolitică ne sunt net favorabile. Astfel, potrivit lui Dan Bucșa, macroeconomist în cadrul Unicredit Group Londra, România este a doua piață emergentă, din perspectiva intrărilor de investiții străine (incluzând aici fondurile europene) dintr-un grup select în care se află nu doar țări din Europa, ci din întreaga lume, printre care amintim Africa de Sud, Turcia, China, India, Thailanda. În plus, situația din Ucraina ne este de asemenea favorabilă, din punct de vedere economic. „Am văzut, începând cu momentul anexării peninsulei Crimeea de către Rusia, investitori care au ieșit din Ucraina și au intrat în România, deși o destinație mai probabilă pentru ei ar fi fost Turcia”, explică Dan Bucșa.

DE CE PIERDE ROMÂNIA OPORTUNITĂȚI DE BUSINESS?

Cu toate acestea, nu este cazul să ne îmbătăm cu apă rece: investitorii sunt încă reticenți la a investi în România din cauza lipsei infrastructurii, a facilităților insuficiente și, nu în ultimul rând, a promovării defectuoase, de către autorități, a oportunităților de business din România. „Nu vorbim aici despre ajutoare de stat, ci, de pildă, despre facilități ce privesc impozitarea investiției inițiale și a veniturilor din primele două cicluri de producție, plus de drumurile de care au nevoie acești producători. Toate firmele care îi aprovizionează trebuie să construiască și ele exact aceleași facilități. Mercedes, când s-a dus în Ungaria, a spus autorităților că are nevoie de anumite meserii, iar statul a făcut școli”, explică Dan Bucșa.

Iar puținele exemple de succes din România arată că macroeconomistul are dreptate: Timișoara a devenit cel mai bun oraș pentru afaceri din România, potrivit ediției din acest an a topului „Forbes Best Cities”, pentru că este conectată la rețeaua de autostrăzi din Europa Centrală și de Vest, Oradea a atras investiții (și) pentru că autoritățile locale au reînființat învățământul profesional în funcție de nevoile companiilor prezente în parcul industrial din oraș, iar Clujul a devenit un centru important de business și datorită impozitării reduse pe clădirile eficiente energetic.

În plus, România este pe cale să piardă lupta cu țările concurente din Europa Centrală și de Est. „Țări precum Ungaria,Cehia și Polonia au adevărate «task-force-uri» care promovează neîntrerupt și agresiv oportunitățile lor de afaceri. De exemplu, la Londra, sunt organizate periodic întâlniri în care aceste țări aduc firme și autorități, specialiști din diverse domenii economice și editează cataloage cu oportunitățile de afaceri. Este ceva extraordinar, toate întrebările legate de piețele respective pe care investitorii le au își găsesc imediat răspunsurile de la persoane avizate”, explică Dan Bucșa, dând ca exemplu insistența cu care reprezentanții Ungariei curtează producătorul de automobile electrice Tesla pentru ca acesta să-și deschidă o fabrică în țara vecină.

România și Balcanii de Vest. Dacă privim lucrurile din unghiul opus, cel al României ca prezență economică în piețele externe, este util să analizăm situația exporturilor. Pe primele zece locuri în această privință se află țări din Uniunea Europeană(Germania, Italia, Franța, Ungaria, Marea Britanie, Bulgaria, Spania și Olanda), dar și țări non-UE precum Turcia sau Federația Rusă. Mergând mai jos, spre top 20, întâlnim țări precum SUA și Republica Moldova. Pe locul 20 în topul exporturilor din 2014 se află vecinii noștri de la sud-vest, Serbia, o țară care face parte din regiunea cunoscută drept Balcanii de Vest și care se află în atenția Uniunii Europene pentru procesul de extindere.

Deși mică, piața din Balcanii de Vest, compusă din șase țări cu o populație totală de aproximativ 23 de milioane de persoane (Serbia, Muntenegru, fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kosovo, Bosnia-Herțegovina și Albania), este de interes pentru statele din Uniunea Europeană.  Anul trecut, UE s-a clasat pe primul loc în privința exporturilor în Balcanii de Vest, cu o valoare cumulată de 22,19 miliarde de euro din totalul global de 30,1 miliarde de euro. Pe locurile doi și trei s-au situat, la mare distanță, Rusia (cu exporturi în zonă în valoare de 2,2 miliarde de euro) și China (1,85 milarde de euro).

Un jucător important în zonă este, de pildă, Austria, al cărei export în Balcanii de Vest a totalizat, în 2013, peste un miliard de euro. Peste jumătate din această sumă provine din relația comercială cu Serbia, în timp ce Bosnia-Herțegovina a generat 351,1 milioane de euro din exporturile Austriei în zonă.

Și Ungaria își urmărește intersele economice în zonă, deși, potrivit studiului „Statele membre UE și extinderea spre Balcani”, realizat de think-tank-ul European Policy Center (EPC), principalele preocupări ale sale vizează securitatea și minoritatea ungară – 300.000 de unguri trăiesc în Balcanii de Vest, în special în provincia Vojvodina din nordul Serbiei. Astfel, Ungaria a exportat acum doi ani în zona Balcanilor de Vest mai mult decât în China sau SUA. În perioada 2008-2013, ponderea zonei în totalul exporturilor ungurești a fost de 3,5%. Cei mai importanți parteneri ai Ungariei în zonă sunt Serbia și Croația, țară care a aderat la Uniunea Europeană în 2013 și în care Ungaria este al patrulea cel mai mare investitor străin, fapt datorat achiziției INA, compania națională de petrol și gaze, de către Mol. La fel de important, Ungaria are o balanță comercială pozitivă (diferența dintre exporturi și importuri) în zona Balcanilor, două din totalul de șapte miliarde de euro provenind din această arie.

România, a șaptea țară ca mărime din Uniunea Europeană, nu stă foarte bine la capitolul exporturi în Balcanii de Vest, valoarea acestora situându-se la circa 900 de milioane de euro în 2014, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. Cel mai important partener al României în zona Balcanilor de Vest este Serbia, urmată, la mare distanță, de fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei (locul 49 în topul țărilor în care România a exportat în 2014), Bosnia și Herțegovina (locul 52), Albania (locul 69), Kosovo (locul 83) și Muntenegru (locul 89).

Potrivit raportului realizat de EPC, peste 40% din exporturile României în Serbia sunt reprezentate de petrol și gaze, în timp ce importurile din această țară sunt, în proporție de peste 50%, produse agricole.

„În ciuda dimensiunii mici a economiilor din regiune, acestea reprezintă o piață pentru companiile românești, iar România este un exportator net în toate țările din Balcanii de Vest”, spune Paul Ivan,  senior policy analyst în cadrul EPC și autorul capitolului despre România din studiul menționat mai sus. „România susține extinderea Uniunii Europene și are cea mai mare rată de sprijin în această privință, dar nu este un suporter necondiționat al acestui proces. Dată fiind proximitatea sa față de Balcanii de Vest, România este în mod special interesată de stabilitatea, securitatea și dezvoltarea economică a regiunii.”

Așadar, Balcanii de Vest reprezintă o piață cu potențial pentru companiile românești. Într-un fel, zona reprezintă pentru România ceea ce a însemnat, mai ales din 2007 încoace, spațiul carpato-danubiano-pontic pentru economiile din vestul Europei: o zonă ce presupune anumite riscuri, însă care prezintă și oportunități de afaceri incontestabile. Rămâne însă de văzut dacă interesele politice și de securitate vor permite, în viitor, extinderea economiei românești  către zona Balcanilor de Vest.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii