Forbes: România este de 10 ani în Uniunea Europeană. Dar piața editorială din România este integrată sau măcar conectată, din perspectiva valorilor și a businessului, la piețele europene?
Octavian Ene: Din punct de vedere economic, piața editorială din România a înregistrat în ultimii ani o creștere constantă, chiar dacă și acest segment a fost lovit de criză. Spre exemplu, în 2008, piața de carte era estimată la circa 80 de milioane de euro, iar acum, după 9-10 ani, vorbim de o valoare similară, de circa 65-70 de milioane de euro.
Este dificil pentru editurile existente să păstreze pasul cu piața europeană în condițiile în care principala cauză a slabei dezvoltări a acestei industrii încă nu este abordată spre soluționare. Vorbim despre degradarea rețelei de distribuție (încă din anii `90) ce implică costuri ridicate incluse în prețul final de vânzare a cărții.
Credem și susținem în continuare că un pas important în creșterea segmentului de carte constă în eficientizarea activităților din partea editurilor. Spre exemplu ar putea fi înființat un depozit centralizat care sa preia comenzile retailerilor, iar editurile să le transporte în acel loc, ceea ce duce la micșorarea costurilor de transport și logistică.
În continuare, observăm că editurile mizează pe cele două politici – cea a boom-ului și cea a programului editorial complex – fapt pentru care România este bine conectată la piaţa editorială internaţională.
Toate noutăţile importante, premiate, sau foarte lăudate de marile cotidiane internaţionale, sunt preluate de editurile româneşti şi editate în scurt timp. Majoritatea titlurilor se bucură de acelaşi succes şi pe plan naţional. Bineînţeles, așa cum se întâmplă și în afară, cele mai apreciate cărţi de către publicul românesc sunt cele ecranizate. De obicei îţi doreşti să citeşti cartea după ce ai văzut filmul deoarece cartea conţine mult mai multe detalii.
