Cautare




, Contributor

Redactor

Educaţie |
|

O şcoală de-o vară

Cum am învățat, distrându-mă, timp de cinci zile, la o școală de vară pentru avocați.
DSC06567

M-am urcat în tren cu mușchiul critic încordat la maximum. Citisem din folclorul urban, care, nu de puține ori, lapidează profesia avocatului și, neîncrezător că aș fi putut ajunge la alte concluzii, pornisem către Poiana Brașov, unde aveam să aflu că „Drumul spre avocatură începe cu o aventură”.

Odată ajuns și cazat la pensiune, dau buzna în curtea din spate și intru în mijlocul grupului, care anul acesta participa la a 4-a ediție a școlii de vară a casei de avocatură „Ionescu și Sava”, din București. În fața mea, găsesc 34 de tineri (abia apoi mi-am dat seama că 14 erau dintre avocați), care, sub instrucțiunile a doi actori, Marius Gâlea și Alex Zob, luau lecții de public speaking. După câteva sesiuni de jocuri serioase, în esență, dar cu episoade binevenite de ropote de râs, mă vedeam pus în ipostaza, de nedorit, a celui care se înșelase amarnic și care era nevoit să își modifice încet, dar sigur, preconcepțiile. De fapt, fusesem intrigat de sloganul umbrelă al școlii – „Avocatura între meserie și vocație”, ca unul care o vedeam ca afacere și atât.

Te naști cu vocație pentru o profesie, dar o poți descoperi mult mai târziu, în viață, decât ai vrea să o faci

Printre cei 20 de studenți aleși ca urmare a completării formularului s-au numărat participanți din București, Cluj, Iași, Timișoara și alte orașe. Și nu numai facultățile de stat au fost în vizorul recrutorilor, ci și cele particulare, de pe tot cuprinsul țării. Ce au căutat ei la studenții înscriși, mărturisea Beatrice Manta – Project Manager –, nu a fost pedanteria discursului, ci istețimea răspunsurilor și originalitatea. Adică omul din spatele cuvântului.

Mers pe sârmă, în muncă și în distracție

După ce am citit programul celor cinci zile, viziunea și scopul acestei școli de vară deveniseră limpezi. Pornit din pasiune pentru domeniu, dar și pentru a suplini toate lacunele practice și de detaliu, pe care studenții nu le pot acoperi în timpul facultății, proiectul acesta, după cum mărturisea avocatul Radu Claudiu Ionescu, este menit unei dezvoltări „pe termen lung şi în care [să] investim, an de an, toată experiența şi entuziasmul nostru pentru a veni în sprijinul viitorilor profesionişti ”.

Anul acesta au fost introduse și câteva elemente noi: două procese simulate și o dezbatere live (streaming pe internet) – împreună cu portalul juridice.ro. Cât efort au investit participanții în pregătirea proceselor, îmi este imposibil să apreciez la adevărata valoare. Își încordaseră și ei mușchii și parcurgeau „calea strâmtă”. Eu am perceput tot acest parcurs asemenea mersului pe sârmă, căci, deși ai mereu impresia că te ții bine pe picioare, nu prea ai de unde să știi dacă, făcând pasul următor, nu vei ieși din competiție – din cauza oboselii, a temerilor sau a emoțiilor. Și mersul pe sârmă s-a prelungit, într-o formă așteptată cu nerăbdare, la Aventura Parc. Sigur, s-au întors toți cu vânătăi, ba se și mândreau cu ele, cu dovezile efortului susținut și ale micilor neatenții, care le-au lăsat câteva urme. Râdeau și treceau mai departe la teme.

Pare greu să enumăr toate lucrurile învățate din cele spuse de speakeri, dar pot să aleg. Și dacă eu am putut absorbi din cuvintele lor, cu atât mai mult au făcut-o studenții la Drept. „Te naști cu vocație pentru o profesie, dar o poți descoperi mult mai târziu, în viață, decât ai vrea să o faci”, spune Raluca Eliu, consultant HR. Și când afli că ți-ai găsit vocația? „Atunci când faci un lucru, zi și noapte, fără să te plictisească și fără să te obsedeze financiar”, mai explică tot ea.

Onoarea și delicatețea. Mă întreb câți dintre avocați mai cunosc astfel de noțiuni. Și, dacă noi nu eram dispuși să le punem în legătură cu avocatura, Otilia Sava, co-fondator al casei de avocatură „Ionescu și Sava”, ne-a dat, zâmbind, o palmă de moralitate și ne-a reamintit că, în fond, fraternizarea, și nu mercantilismul, stă la baza societății, atunci când ea nu este o distopie. În fine, de la Alexandru Coraș, câștigătorul din acest an, am reținut că „munca între prieteni devine cu 50% mai ușoară” și că „un feedback constructiv face cât o mie de sfaturi”.

Cu ce ne-am ales, în fond, după această experiență? Cel mai probabil cu câteva pietre (idei, sfaturi, bucurii), pe care le-am adunat, în timpul nostru liber, ca poștașul Cheval, pietre cu care să ne facem, pe viitor, palatul carierei noastre de avocați ori ce vom fi ales noi să fim.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii