Cautare




, Staff

Macroeconomie |
|

Noul binom

Pe fondul accelerării inflației, indicele ROBOR și cursul valutar vor atrage tot mai mult atenția. ROBOR mic și curs ridicat? Invers? Ambele sus?
People in retro style pop art and vintage advertising. Man with

Când inflația a ajuns la 3,32%, în decembrie 2017, pe fondul PIB-ului decolat și a măsurilor fiscale cu risc de dezechilibre, Banca Națională a României a început să se „lupte” direct cu inflația. A majorat rata dobânzii de politică monetară de la 1,75% pe an la 2% pe an, în ianuarie, după care la 2,25%, în februarie.

Anterior, lupta a fost mai discretă. BNR a încercat să controleze lichiditatea, după ce deficitul de lichiditate, cauzat mai ales de Ministerul Finanțelor Publice, a provocat, între septembrie și ianuarie, o accelerare a ROBOR pe toate maturitățile. În această perioadă, indicele cu cel mai mare impact, ROBOR-ul la 3 luni, în funcție de care se calculează dobânzile la creditele în lei (62,8%% din totalul creditelor), a urcat de la 0,9% la 2,2%.

Reacția BNR? A micșorat, treptat coridorul simetric, până l-a adus la plus/minus 1%, față de rata de politică monetară, pentru a avea mai mult control asupra lichidității băncilor. Din octombrie, a redus rata dobânzii la facilitatea de creditare (Lombard) la 3% pe an, de la 3,25%, și a crescut rata dobânzii la facilitatea de depozit (pentru bănci) la 0,5%, față de 0,25%, cât erau din 7 mai 2015. A urmat, în noiembrie, o nouă reducere a ratei Lombard, la 2,75%, și o creștere a dobânzii la depozite, la 0,75%.

Țintă atinsă. Și menținută: din ianuarie, rata Lombard la 3% și dobânda la depozite la 1%, iar, din februarie, prima la 3,25%, iar a doua la 1,25%. BNR a avertizat, într-un sondaj publicat în decembrie 2017, că, dacă ROBOR-ul ajunge la 3%, peste 50% din firme nu-și mai pot achita ratele, indiferent dacă s-au împrumutat în lei sau în euro. La momentul sondajului, septembrie 2017, 40% dintre companiile chestionate contractaseră credite în lei la o rată medie a dobânzii de 3-5%, iar 46% accesaseră împrumuturi în euro la o rată de dobândă de 2-4%.

Curs flexibil? Încă din februarie 2017, Guvernatorul Mugur Isărescu preciza că BNR nu face prognoze, însă, pentru 2017, „nu este loc de o apreciere a cursului” (euro-leu), adăugând: „Noi spuneam, cândva, că nici nu ne ocupăm de mișcări de curs de sub 5%”. Mesajul a fost reiterat pe parcursul anului. Iar cursul s-a depreciat. Media anuală din 2017 a fost cu 1,72% peste media anului precedent, până la 4,5681 de lei pentru un euro.

Pentru acest an, Guvernatorul ne-a pregătit pentru o evoluție mai spectaculoasă, încă din ianuarie: „În noile condiții, vom considera un 5-6% o marjă de sustenabilitate a cursului, în care cursul se poate mișca, în sus și în jos, având, preponderent, efecte pozitive și unele negative. Atenție însă mare, nu v-am dat niciun punct de reper în privința acestui 5%”.

Acesta a revenit pe 9 februarie, cu o precizare: „Nu mai este câmp de apreciere a cursului de schimb real efectiv – și nu este nevoie, problemele de competitivitate apar în afara prețurilor – și nici de solicitări de depreciere masivă a leului. Ele împing țara într-o spirală: depreciere de curs, inflație, creșteri salariale din care vom ieși foarte greu. Am trăit această perioadă în anii ’90.”

Un curs flexibil este posibil și datorită faptului că 62,8% din soldul total al creditelor (de 232,33 de miliarde de lei, în decembrie 2017, cu 5,6% peste nivelul din 2016) este în lei, o îmbunătățire semnificativă, față de un minim de 35,6%, din mai 2012. „Un lucru pozitiv care permite o mai mare eficiență a politicii monetare”, a punctat Isărescu.

În ultimul deceniu, ca medie anuală, euro s-a apreciat semnificativ, cu peste 5%, de la an la an, în fața leului doar la începtul crizei economice – de 10% în 2008, față de 2007, și de 15%, în 2009, față de 2008, la care s-a adăugat o apreciere de 5%, în 2012, comparativ cu 2011. Din 2013 până în 2016, inclusiv, mediile anuale ale cursului de schimb euro/leu au variat cu mai puțin de sub 1%.

Scenariul 1. Iar în tot acest timp, economiștii au început să facă toate scenariile posibile. Până în prezent, Dan Bucșa, Chief CEE Economist al UniCredit Bank, care a lucrat și la BNR (2004 – 2008), inclusiv la elaborarea cadrului de prognoză pentru țintirea inflației, a fost cel mai aproape de estimările Băncii Centrale, încă din octombrie 2017: o creștere de trei ori a ratei dobânzii de politică monetară, din februarie până în mai 2018, până la 2,5%, și un curs mai flexibil. 

„Creşterea dobânzii de politică monetară cu încă un punct procentual ar alinia nivelul dobânzilor la cel al inflaţiei estimate pentru 2019. Dacă banca centrală va majora dobânda mai puţin, presiunile de depreciere asupra leului ar putea reveni. Dat fiind faptul că e posibil ca BNR să protejeze leul de deprecieri abrupte, dobânzile interbancare ar putea creşte, chiar dacă banca centrală majorează mai puţin dobânda de politica monetară.

Astfel, alegerea BNR este între o ajustare controlată şi una necontrolată a dobânzilor. Leul rămâne prea puternic, în pofida faptului că intervalul de tranzacţionare pentru euro-leu s-a mutat deasupra nivelului de 4,6 lei. Nivelul de 4,7 lei ar putea fi atins, dacă banca centrală nu va creşte dobânda de politică monetară în lunile următoare. Majorarea dobânzii de politică monetară, pe măsură ce inflaţia creşte, ar putea limita volatilitatea cursului de schimb şi ar asigura atractivitatea titlurilor de stat în monedă locală, odată ce inflaţia va scădea spre 3%”, se scrie în cel mai recent raport, din 26 ianuarie, al UniCredit Bank România, la care a contribuit și Bucșa.

În urma discuțiilor că intervine pe piață permanent și ține un curs artificial, Isărescu a precizat că, într-o asemenea variantă, „rezerva BNR s-ar pierde în câteva luni”, subliniind că „piața valutară este o piață care funcționează chiar bine. Cursul este acolo unde spune piața.”

Scenariul 1,5 spre 2. În schimb, reprezentanții BRD – Groupe Société Generale și ai Coface susțin că dobânda de politică monetară poate ajunge până la 3%, la finele acestui an.

Totuși, Iancu Guda, Services Director al Coface România, a precizat că „avem o economie mai senzitivă la dobânzi mari, decât la un leu slab. Acum avem o situație atipică, cu inflația care deja accelerează spre 5%, în prima jumătate a anului curent, și avem dobânzi reale negative. Aici vedem Banca Centrală în mijlocul unei dileme, pentru că nu poți să menții dobânzile jos, simultan cu un leu puternic. Dacă vă uitați la mesajele transmise de Banca Națională, în ultima perioadă, au fost destul de consistenți în a pregăti piețele pentru un leu mai slab și cu o volatilitate mai mare, preferând, în schimb, dobânzi ținute în control.”

Iar Claudiu Cercel, directorul general adjunct al BRD – Groupe Société Generale, responsabil de piețele financiare, susține că ROBOR-ul la 3 luni nu va trece de 3%, chiar dacă dobânda de politică monetară ajunge aici.

„Există o anumită diferență între nivelul ROBOR, care este un nivel de dobândă al pieței interbancare, și dobânda de politică monetară. Este și o legătură cu lichiditatea care este încă abundentă pe piață. Nu ne așteptăm ca abundența de lichiditate de pe piață să dispară fundamental, în cursul anului 2018, deși au fost câteva episoade, la finele anului trecut”, a detaliat Cercel.

Scenariul 3. Andrei Rădulescu, Senior Economist al Băncii Transilvania, a avansat cel mai spectaculos scenariu, pe 30 ianuarie.

„Ne așteptăm ca BNR să continue ciclul monetar post-criză inițiat recent, nefiind exclus ca rata de dobândă de referință să se situeze la 3,5%, la final de 2018, respectiv 3,75% la sfârșitul anului viitor. Cu toate acestea, ne așteptăm ca banca centrală să reducă rata de dobândă de politică monetară în 2020, spre un nivel de 3,25%, pe fondul temperării inflației și maturității ciclului economic post-criză.

În ceea ce privește cursul euro-leu ne așteptăm la fluctuații influențate de climatul investițional extern (global și european) și de factorii interni (printre care menționăm deciziile de politică economică, evoluția contului curent și a finanțelor publice, dinamica inflației). Astfel, nivelul mediu anual al cursului euro-leu ar putea să crească de la 4,57, în 2017, la 4,66, în 2018, respectiv 4,68 în 2019, cu perspectiva consolidării în 2020 (4,66).”

Încă o variabilă. Pe 9 februarie, Isărescu a confirmat că situația este atipică, că în ultimele luni, ca urmare a puseului inflaționist, rata anuală a inflației a sărit peste dobânda de politică monetară și peste ROBOR, dar a adăugat o variabilă la aceste scenarii.

„Chiar nu ne putem dezlipi, să fim singurii din Europa, să împingem foarte în sus dobânzile, am stimula intrările de capital speculative. Oricum suntem cu dobânda cea mai mare din Europa. Mai întâi, trebuie să-și majoreze ei dobânzile la depozitele pentru populație. Să vină cu ele la 1,25%, cât le dăm noi, după aceea să ne mai dea sfaturi.”

Între atâtea scenarii sperăm să avem un singur câștigător: economia României, fără să uităm că politica monetară este doar o componentă care o influențează semnificativ.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii