Suntem de neinvidiat în ceea ce înseamnă intermedierea financiară și intermedierea bancară în contextul european, consideră Horia Manda, Managing Partner Axxess Capital, unul dintre cei mai experimentați manageri de fonduri de investiții din România. „Cu toată creșterea economică și cu toate previziunile pozitive, realitatea este că suntem pe ultimul loc din Europa în ceea ce privește intermedierea financiară”, afirmă Manda, care consideră că nivelul de intermediere este “absolut inacceptabil” pentru o țară în curs de dezvoltare și mai ales pentru o țară europeană.
Practic, nivelul împrumuturilor neguvernamentale este situat la aproximativ 30% din PIB, o diferență enormă față de alte țări precum Polonia, unde nivelul este de aproximativ 70%. „Un loc codaș pe plan european îl ocupăm și în ceea ce privește activele bancare raportate la PIB, unde suntem în urma Albaniei. E drept, însă, că eram în urma Albaniei și în anul 2008.”
Cu toate acestea, o bază mică de plecare înseamnă un potențial important de dezvoltare, cu atât mai mult cu cât, începând din 2015, a revenit pe creștere, după șase ani de scădere, și creditarea în economie, pe seama creditului ipotecar și a creditului de consum, iar de anul acesta ar putea reveni pe plus și creditul companiilor, potrivit lui Manda.
Paradigma de creștere din România reprezintă o chestiune total diferită față de ceea ce se întâmplă în momentul acesta în Europa. „Sistemul bancar european are o situație foarte gravă din cauza faptului că a ajuns la o dimensiune uriașă în raport cu PIB-ul economiilor din Uniunea Europeană. Este vorba despre aproape 240%, deci un «gap» imens între cele două sisteme bancare”, consideră managerul care constată și o tendință tot mai vizibilă pentru dezintermediere bancară. „O sumedenie de grupuri financiar-bancare venite în ultimii zece ani în România pentru a participa la o creștere care, între anii 2004-2008, s-a cifrat la aproape 45% în fiecare an, în acest moment se simt nevoite să se retragă în piețele de origine. Fie că vorbim despre situația din Grecia, despre situația din sectorul bancar italian sau de alte regiuni care au o pondere importantă în sectorul bancar din România, aceste grupuri sunt nevoite, acum, să ia în calcul, în mod serios, retragerea,” a explicat Horia Manda.
Practic, de-a lungul timpului, între aproximativ 85% și 90% din activele bancare din România au ajuns să fie controlate de către aceste grupuri financiar-bancare din străinătate, însă, în contextul în care România are o performanță macroeconomică superioară multor altor țări din Europa, o creștere a economiei nu se poate face fără creșterea ponderii creditului în economie.
„Plecând de la un astfel de nivel foarte redus, există așadar o perspectivă de creștere. Principala problemă de rezolvat este însă retragerea capitalului existent până în prezent.”
Care este, în aceste condiții, soluția, în contextul în care modelul de antreprenor local cu poziții semnificative în cadrul băncilor s-a dovedit mai degrabă un eșec?
„Cred că modelul Băncii Transilvania ar trebui să fie un model de succes pentru un alt grup sau pentru încă alte două grupuri bancare românești, care să reușească să se coaguleze, prin intermediul pieței de capital, prin astfel de majorări succesive de capital, să capitalizeze și să participe la creșterea pe termen mediu și lung a creditării în economie”, estimează managerul fondului de investiții care a ajuns să dețină în urma unor tranzacții, băncile Patria Bank şi Banca Comercială Carpatica.
