Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Noua normalitate

Știi momentul acela când, în trafic, îl vezi pe șoferul celeilalte mașini cum se bagă în fața ta, îți taie calea și, mai apoi, nici măcar nu își cere scuze, ba dimpotrivă, tot el urlă ca din gură de șarpe?
Ionut Bonoiu

Sau poate momentul acela în care pietonul cu ochii în telefon și căștile pe urechi sare în fața mașinii tale și urlă la fel de zgomotos, deși dacă ar aștepta una sau două secunde ai putea trece atât tu, cât și mașina din spate și ai elibera intersecția? După cum arată traficul în București, cu siguranță că ți s-a întâmplat cel puțin una dintre aceste situații și, cel mai probabil, nici tu nu te-ai lăsat mai prejos, fie că apostrofările au fost făcute cu geamul deschis sau închis. Dar ce ai fi făcut dacă în ambele cazuri ai fi realizat că, de fapt, tu erai în eroare, deoarece primul șofer trecea și el pe culoarea verde, la fel ca tine, cel care schimbai banda, sau că pietonul ar fi pornit, la rândul lui, pe culoarea verde a semaforului?

Șansele sunt foarte mari ca într-una din aceste situații să nu fi fost la fel de vehement în a-ți cere scuze, ci ai fi găsit probabil o explicație pentru eroarea ta pentru că, nu-i așa, „cu toții mai greșim”, iar pietonul „nu murea” dacă nu sărea să traverseze în prima fracțiune de secundă de la schimbarea culorii semaforului.

În plină campanie electorală și scandal politic, este tot mai evident că aceasta este marea dramă a zilelor noastre, dublul standard. Cum putem să îi învățăm pe copiii noștri „valorile europene” când noi avem repere diferite pentru situația în care ne aflăm de o parte sau de alta a oricărei probleme?

E normal să ne înțeleagă colegii sau clienții sau partenerii de afaceri atunci când avem o problemă (personală sau de business), pentru că „oameni suntem”, dar în caz invers, dacă „suntem acoperiți”, atunci nu avem niciun regret să penalizăm vreun client, coleg sau partener atunci când „e vina lor”.

Sunt deja șapte ani de când am luat-o pe calea independenței și antreprenoriatului într-un domeniu turbulent și supus unor presiuni și transformări uriașe, cel al media. Am descoperit în tot acest timp – sunt deja două decenii de când am început să lucrez în domeniul media – că a devenit aproape obligatoriu să te lauzi și să proiectezi permanent o imagine impecabilă și performanțe excepționale (mai ales) peste noapte. Ba, mai mult, chiar și vulnerabilitatea ne poate întări imaginea de pseudoputere pe care o proiectăm dacă știm cum să folosim și să speculăm diversele „media tools”. În tot acest context aspirațional și plin de „learnings”, pare derizoriu să vorbești despre lucruri simple, despre respect, despre efort, despre muncă, despre eșec. Și totuși, în vremea ipocriziei și a propagandei este mai important ca oricând să (re)descoperim ce înseamnă empatia și faptul că lumea nu se împarte doar în prieteni la cataramă și dușmani de moarte. Iar, dincolo de orice altceva, este important să ne judecăm și pe noi înșine folosind aceleași unități de măsură precum cele pe care le folosim pentru ceilalți. Fie ei clienți, colegi sau parteneri de business.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii