De la „taxa pe scaun“ propusă în urmă cu mai bine de 15 ani, de un ministru de finanțe azi condamnat penal, impozitul forfetar a circulat ca o marotă în gândirea financiară românească. În singurul caz când s-a și aplicat, efectele au fost catastrofale iar măsura a fost retrasă rușinos. De fiecare dată și-a adunat forțele pentru un nou asalt.
Nu este singura măsură fiscală cu care statul tot încearcă, de cele mai multe ori fără succes, să mai facă o gaură în buzunarele contribuabililor. Taxa auto a fost anulată în mod repetat, inclusiv prin decizii ale Comisiei și ale Curților europene iar statul a trebuit să dea bani înapoi doar pentru a căuta o formulă să-i ceară din nou.
Taxarea completă a veniturilor din activități independente a fost testată în diverse forme cu o consecvență de invidiat și rezultate aproape de zero. Cel mai recent asalt, încercarea de taxare a bacșișurilor, a rezistat o săptămână până când însuși inițiatorii au realizat evidența: că e o grozăvie imposibil de aplicat.
Iar asaltul contra caselor de marcat ale micilor comercianți și prestatori de servicii, cu toată garnitura de măsuri care încearcă să demonstreze nedemonstrabilul (câți bani NU u fost bătuți pe bon) este de fapt o încleștare de uzură dintre cele care se întâmplă în permanență, într-o formă sau alta.
În urma acestei ultime campanii, deja zeci de firme din toată țara câștigă în instanță anularea proceselor verbale ale Fiscului, redeschiderea activității și rambursarea amenzilor. Pentru oportunitățile ratate nu îi mai despăgubește nimeni, însă rămân câteva lecții de învățat. Iată care ar fi cele mai bune strategii de apărare pentru firmele asediate.
