Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Servicii financiare |
|

Miliardele uitate ale românilor

shutterstock_128143436.jpg
Fondurile de pensii private au cei mai buni clienţi pe care îi puteau dori: plătesc fără să ştie, nu întreabă nimic, nu se mută niciodată. Dar chiar există afaceri fără risc?

Nu există meserie uşoară în sectorul financiar românesc, cu poate o singură excepţie: administrarea pensiilor private. Sectorul a crescut în criză, veniturile şi comisioanele sunt garantate de stat, băncile se întrec să-ţi dea dobânzi atractive şi nu poţi pierde cotă de piaţă nici dacă încerci. Singura grijă: să nu rămâi prea mult în urma plutonului.

În ultimii şase ani, activele administrate au crescut încet, dar sigur şi au ajuns la peste 3 miliarde de euro. Iar anul acesta se va mai adăuga încă un miliard. De partea cealaltă, proprietarii acestor bani sunt 6 milioane de români cărora se pare că prea puţin le pasă. Doar două treimi şi-au ales fondul iniţial, restul au fost repartizaţi aleatoriu. Apoi, deşi după doi ani se puteau muta la alt fond fără penalităţi, rata transferurilor este de nici 0,5% pentru întreaga perioadă. Iar dintre nou-intraţii în sistem, procentul care îşi aleg singuri fondul de pensii este mai mic de 10%. Majoritatea sunt distribuiţi prin „loterie”.

Cum s-a ajuns aici? Emilia Bunea, care a condus liderul pieţei, ING Pensii, la început, şi care acum este CFO la ING Insurance Europe, crede că e doar un proces care merge foarte greu.

„Nu sunt de părere că s-a întâmplat ceva greşit în sistemul de pensii românesc, cel puţin în linii mari. Sunt de acord că fiecare român trebuie să ştie că are nişte bani ai lui, puşi deoparte în sistemul privat, care nu aparţin statului sau oricui altcuiva, şi că adevărul acesta simplu nu este încă întotdeauna cunoscut, dar sistemul este tânăr şi am toată încrederea că participanţii vor ajunge la această conştientizare în timp“, explică Emilia Bunea pentru Forbes. Deocamdată, suma medie acumulată în contul fiecărui participant este de 500 de euro, însă ar fi fost chiar mai mică fără randamentele spectaculoase pe care managerii au reuşit să le obţină – ce-i drept, cu sprijinul generos al băncilor, care deocamdată au un apetit ieşit din comun faţă de astfel de plasamente.

Eugen Voicu, veteran al pieţei de capital din România, unde participă prin fondul Certinvest, şi fost director al fondului Aviva înainte ca aceasta să fie absorbit de Alico, argumentează de ce fondurile de pensii ar avea şi beneficii indirecte în economie.

„În ciuda tuturor criticilor, fondurile de pensii au performat constant bine şi au livrat randamente excelente. Situaţiile dificile sunt legate de regulă de capacitatea reglementatorului de a înţelege corect nevoia de flexibilitate a investiţiilor şi de a da libertate de decizie mai mare departamentelor de investiţii. Cred că este mare nevoie de capitalul atras de fondurile de pensii pentru a dezvolta şi piaţa de capital şi pentru a fi partenerii locali în proiecte mari, dar şi pentru că în timp clienţii vor descoperi forţa sistemului de economisire planificat şi astfel vom avea un interes şi un grad de educaţie mai bun în zona economică“, povesteşte Voicu pentru Forbes.

Este adevărat, statul nu şi-a ţinut toate promisiunile, iar suma virată din salariul brut abia dacă va ajunge la 4,5% anul acesta, faţă de 6% cât trebuia să fie deja. Însă managerii de fond se uită doar cu un ochi la promisiunea neonorată, celălalt fiind aţintit la Polonia şi Ungaria, unde banii din fondurile de pensii private obligatorii au fost luaţi înapoi de stat. Dorin Boboc, care a condus investiţiile Allianz-Ţiriac Pensii – al doilea fond ca mărime de pe piaţă – spune că interesul scăzut al participanţilor faţă de propriile conturi este determinat de faptul că românii sunt foarte preocupaţi de prezent, pentru a-şi rezolva problemele curente şi nu se pot concentra pe viitorul îndepărtat.

„Cauzele acestui tip de comportament, de care ne facem vinovaţi cu toţii din când în când, vin din două direcţii: lipsa de educaţie financiară şi lipsa de resurse financiare şi personale care să permită planificarea financiară şi pregătirea pentru pensie. Observaţi că ambele probleme au o cauză comună, această perioadă de tranziţie pe care continuăm să o traversăm. Există în continuare în mentalitatea multora dintre semenii noştri ideea că statul va avea grijă şi de mine când voi fi pensionar cum a avut sau are grijă de atâtea generaţii până atunci. Din păcate, cei mai mulţi vor fi dezamăgiţi de această grijă…”

Citiți textele integrale în ediția tipărită a revistei, dar și în variantă digitală a revistei din webviewer sau în aplicația de iPad a Forbes România.

Vezi aici ce alte articole mai cuprinde ediția specială despre economia socială

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii