FacebookTwitterLinkedIn

Flexibili, adaptabili și über-conectați la lumea înconjurătoare, au mii de prieteni în lumea virtuală, frecventează grupuri și comunități, se implică în ateliere și workshop-uri de toate felurile și, dincolo de toate lucrurile pe care le întreprind simultan, cu o energie uluitoare, sunt obsedați de relevanță și originalitate. De aici și trendurile pe care le lansează cu repeziciune, apoi le consumă, înlocuindu-le cu altele și altele.

Deși benefică pentru mărcile lor personale, filozofia împărtășirii merge până în domenii mult mai concrete și palpabile decât rețelele sociale, cum ar fi economia reală. Și, dacă expresia americană „Sharing is caring” a devenit aproape un slogan milenist, corolarul ei ar fi un „Sharing is NOT caring” când vine vorba de economie. Altfel spus, dacă pentru predecesorii lor un job bine-plătit reprezenta momentul perfect pentru a-și cumpăra prima mașină sau a începe să viseze la viitoarea casă proprietate personală, mileniștii nu sunt interesați să dețină bunuri doar pentru vanitatea posesiei. Își doresc să poată folosi punctual lucrurile care le plac, schimbându-le rapid și des, fără bătăi de cap și mai ales fără obligații pe termen lung.

Dacă aversiunea lor față de posesie amenință să zguduie din temelii economia mondială așa cum o știm, tot ea a dat naștere, în contrapartidă, așa-numitei „sharing economy”, deja puternică peste Ocean. Ce presupune „economia împărtășirii”? Familii care închiriază unor străini bunurile pe care nu le mai folosesc, inclusiv mașina personală; turiști care pleacă în vacanță și închiriază pentru două săptămâni o cameră în casa unei familii pe care n-au mai văzut-o niciodată; site-uri pe care poți posta hainele pe care nu le mai porți, primind altele la schimb; magazine online care te lasă să închiriezi orice, de la o rochie de seară McQueen până la o bicicletă sau un televizor cu plasmă.

Apetitul de consum, subordonat egocentristic lui „Eu”, se vede înlocuit de dorința conectării la o comunitate mai largă de „Noi”. Altfel spus: nu ne interesează să cumpărăm, să investim în altceva decât în dezvoltarea noastră personală sau să ne facem planuri pe 20 de ani de acum încolo. Vrem să trăim clipa, așa că e mai simplu să împărtășim lucruri și să ne descotorosim de ele rapid când ne pierdem cheful, ceea ce se oricum se întâmplă la o viteză halucinantă.

Chiar dacă această economie „la comun” are, la prima vedere, o conotație ușor boemă, tendința este deja îndeajuns de puternică pentru a fi numită revoluție în toată regula: lucruri pe care generațiile de dinainte le considerau indispensabile existenței au devenit bunuri eminamente temporare și închiriabile. Punctual, doar când avem nevoie, fără povara posesiei și fără riscul plictiselii sau al învechirii inevitabile. Și, un semnal îngrijorător pentru economia clasică și pentru toate companiile care privesc de pe margine cum publicul lor țintă se micșorează pe zi ce trece: toate afacerile bazate pe principiul închirierii și al folosirii la comun au crescut exponențial în ultima perioadă.

Cel mai bun exemplu este brandul american Zipcar, care facilitează închirerea către terți a mașinilor pe care familiile nu le utilizează foarte des și care ajung să stea în garaj, fără să „producă” nimic pentru proprietar. Cu doar o lună în urmă, într-un articol despre Zipcar, Mark Norman, președintele companiei, le declara colegilor noștri de la Forbes SUA că ideea business-ului a venit în urma unui studiu făcut tocmai în rândul mileniștilor: „Aproape toți ne-au spus că nu-i interesează să dețină o mașină și că vor doar să aibă una la dispoziție când au chef. Dacă automobilul era pe primul loc în topul lucrurilor pe care oamenii și le doreau, acum pe primul loc e smartphone-ul”. Firește. Singurul gadget prin intermediul căruia pot găsi, închiria și împărtăși toate celelalte lucruri de care au nevoie.

Această ediție a Topului FORBES “100 Cool Brands ale noii generații” a fost realizată în parteneriat cu agenția de cool-hunting Antz, care oferă o radiografie de ansamblu a fenomenului ,,cool” în România și în plan internațional, dar și o perspectivă de viitor în materie de tendințe.