Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Bani și Investiţii |
|

Micul tsunami de pe Dâmbovița

Ce ar putea urma după momentul conversiei creditelor în franci la cursul istoric.
shutterstock_tsunami

Capii băncilor se țin strâns de scaune pentru o nouă terapie cu electroșocuri, după ce s-a materializat încă una dintre amenințările pe care până recent le credeau neverosimile. Legea conversiei creditelor în franci la cursul istoric a intrat în linie dreaptă în Parlament, cu șanse minime de-a mai fi întoarsă din drum.

Legea face încă un pas, destul de mare, pe drumul dintre justiție și haiducie, însă diferența de data aceasta e că autoritatea morală a legiuitorului este chiar mai mare pe când credibilitatea băncilor a reușit cumva să continue să scadă. După ce au exagerat teatral presupusele efecte ale legii dării în plată, iar acestea nu s-au materializat, bancherii sunt acum în situația băiatului care a strigat prea des „Lupul“.

Darea în plată a fost un val de trei metri, iar conversia la cursul istoric va fi un „tsunami“, avertiza un bancher, limitându-și astfel dramatic arsenalul de metafore pentru viitor. Ce a mai rămas? Coliziunea cu un asteroid? Și de data aceasta efectele legii sunt mai degrabă neglijabile, cel puțin la nivelul agregat al pieței. BNR le estimează la 1,6 miliarde de lei, adică sub 400 de milioane de euro, omițând să mai adauge că deși această gaură se reflectă imediat în calculele de capital, paguba efectivă va fi suportată pe parcursul a aproximativ 10 ani.

Pentru câteva dintre bănci, este posibil ca lucrurile să stea mai rău. Două vor cădea sub nivelul minim de capital, avertizează BNR. Desigur, această situație se poate rezolva ușor dacă băncile aduc capital suplimentar. Banca Națională nu detaliază mai departe care este situația financiară exactă a celor două bănci. Au și alte probleme care a trebuit să fie cârpite cu bani mulți, aducându-i pe acționari la limita răbdării? Sunt dintre cele cu portofolii masive de credite neperformante vândute la o fracțiune din preț? Au deja valoare netă negativă, așa cum avea Volksbank în momentul în care s-a decis dizolvarea sa în Banca Transilvania?

Acest din urmă punct ridică probabil cele mai multe probleme pentru BNR. Înțelegerea respectivă a făcut posibilă evitarea unui faliment bancar deschis, dar a avut drept costuri acordarea unor garanții suficiente cumpărătorului cum că gaura va fi cumva acoperită. Acum, BNR trebuie fie să plătească suplimentar, fie să își piardă credibilitatea în eventuale cazuri similare din viitor. Concret, dacă o altă bancă va cădea sub linie, cine o va mai absorbi, în condițiile în care asta îi poate aduce riscuri neprevăzute pe termen nedeterminat?

Pentru bănci, problema principală este că și-au pierdut orice autoritate morală de a mai cere ceva. Continuă să fie o țintă facilă pentru politicienii în căutare de cai de bătaie pe lângă care să pară mai puțin odioși. Pentru clienți, este o primă materializare reală a conceptului de hazard moral – practic cele mai ample consecințe ale asumării de riscuri sunt compensate cu cea mai generoasă măsură administrativă de până acum. Iar asta nu face decât să ridice așteptările dinspre politicieni și împotriva bancherilor.

„Dar cu noi cum rămâne?“, spun acum împrumutații în euro.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii