Un domeniu care a aparţinut familiei Cantacuzino a fost readus la viaţă în această toamnă, când peste 3.000 de oameni au venit la concursul de echitaţie Karpatia Horse Trial, organizat pe domeniul Cantacuzino-Floreşti. Acesta este proprietatea Fundaţiei cu acelaşi nume, fondată de Irina Bossy-Ghica, stră-stră-nepoată a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, alături de fraţii Radu şi Rareş Tudorache. Fraţii Tudorache sunt cei care s-au ocupat de redobândirea proprietăţii de la Floreşti, după ce Maria Ioana Cantacuzino, moştenitoarea directă a domeniului, a murit.
Domeniul este compus din parcul de 130 hectare, ruina palatului denumit „Micul Trianon“ (ridicat de Gheorghe Grigore Cantacuzino) şi pavilioanele care astăzi sunt ocupate de un spital. Tot în patrimoniul Fundaţiei se află ruina uzinei electrice de peste drum, pe care moştenitorii vor de asemenea să o folosească pentru a organiza evenimente culturale, după ce o vor reabilita cu fonduri europene. Deocamdată monumentul a fost consolidat în punctul lui cel mai slab. A fost adus şi un pietrar venit din Franţa, dar acesta a plecat după doi ani, văzând că nu se poate aproviziona de la cariera din Năieni, al cărui proprietar este primarul localităţii, după cum povesteşte Irina Bossy-Ghica.
În prezent nu poate fi vorba de o afacere, deoarece întreţinerea domeniului costă Fundaţia circa 50.000 de euro pe an, iar Karpatia Horse Trial a costat în jur de 60.000 de euro, preţ în care au intrat mai ales lucrările de amenajare a parcului şi închirierea materialului şi a serviciilor auxiliare. Fundaţia este non-profit şi Irina Bossy-Ghica speră ca, în timp, toate cheltuielile întreţinerii domeniului să fie acoperite de activităţile organizate. Proprietarii au planuri atât pentru palat, cât şi pentru uzina electrică, unde se vor organiza spectacole de teatru, expoziții efemere, work-shop-uri, festivaluri. Succesul manifestării Karpatia Horse Trial i-a încurajat pe proprietari, care îşi doresc să facă din acesta un eveniment anual. Irina Bossy-Ghica a lucrat ca jurnalist la BBC World Service, la Londra, şi apoi la agenţia Reuters, apoi a devenit funcţionar în administraţia franceză, unde s-a specializat în afacerile europene. Ea a revenit pentru prima oară în România în 1990, ca trimis special al Reuters, iar în 2004 a fost numită consilier de cooperare la Ambasada Franţei la Bucureşti, pentru a coordona cooperarea între Franţa şi România în vederea aderării acesteia la Uniunea Europeană. Ea a fost şi directoarea Institutului Francez din Bucureşti până în 2007.
Aceste poveşti din colţuri diverse ale ţării construiesc o imagine aproape idilică, însă, dincolo de peisajele frumoase, un singur lucru le este comun: contextul juridic şi politic de acum, care nu încurajează astfel de investiţii pe termen lung, fie că este vorba despre inițiative româneşti sau străine.
Vezi aici alte poveşti despre domenii de familie transformate în afaceri spectaculoase: Castelul Cantacuzino, domeniul Zabola şi domeniul de la Coteşti.
