Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Marea ruptură

Prea puțini au fost cei care au intuit. Media era împotriva lui, la fel și vedetele de la Hollywood, iar sondajele de opinie îl declarau la unison învins. Numai că Donald Trump a câștigat! Ar trebui să ne mire?
ionut_bonoiu_editorial.JPG

Începând cu freza lui ciudată și stilul narcisist și opulent și până la jignirile pe care le-a adus oponenților săi politici, dar și femeilor sau oamenilor cu handicap, nimic nu i-a afectat imaginea și, mai ales, ascensiunea. Nici măcar faptul că a insultat cele mai multe dintre grupurile de votanți pe care republicanii de obicei le curtau, precum latino-americanii, sau că a declarat că vrea să interzică intrarea în țară a musulmanilor. Sau părerile radical diferite de ale republicanilor pe teme sociale, în privința asigurărilor de sănătate sau rolului statului în raport cu proprietatea privată. Nici măcar religios nu este, dar a fost preferatul creștinilor albi. Ce s-a întâmplat de fapt?

Ar fi simplu să punem această evoluție pe seama unei conjuncturi de moment sau, poate, chiar a unui moment de pierdere a lucidității americanilor în fața stilului excentric al miliardarului vedetă.

Dar ascensiunea lui Trump are rădăcini mai adânci, mult mai dramatice, în valul de populism și extremism din vestul civilizat. Dacă privim cu atenție, aproape fiecare stat occidental (dar nu numai) are propriul său Trump, adică un personaj demagog, rasist, xenofob și/sau islamofob, al cărui discurs prinde tot mai mult pe valul de nostalgii naționaliste și incertitudini economice și sociale din Franța, Olanda, Finlanda, Ungaria și, mai ales, Marea Britanie.

Sunt toți acești Trump-i o amenințare la adresa democrației? Sau mai degrabă pot fi considerați niște produse ale democrației și globalizării, care au permis fuga capitalurilor în zone cu forță de muncă ieftină și lipsite de reglementări, iar odată cu acestea, au redus importanța statelor în favoarea corporațiilor multinaționale? Un lucru pare clar: când locurile lor de muncă dispar sau când veniturile scad, deși afacerile corporațiilor cresc, oamenii vor căuta vinovați. Iar cum corporațiile și/sau bancherii – văzuți ca principalii răspunzători – sunt greu de identificat și pedepsit, atunci subiecții de serviciu devin imigranții, musulmanii sau orice alt țap ispășitor ușor de identificat în funcție de rasă și religie și cu rădăcini reale în societate. Așadar, ce urmează după „șocurile” Brexit și Trump?

Următoarea perioadă aduce runde electorale importante în Italia, Austria, Olanda, Franța sau Germania, care vor confirma măsura în care se poate repeta istoria ultimelor secole. Sau, mai exact, măsura în care se poate vorbi despre o escaladare a tensiunilor, stimulată de ascensiunea liderilor carismatici autopromovați ca anti-sistem, dar în realitate demagogi oportuniști. Ar putea duce această escaladare la un nou conflict mondial?

Semnele nu sunt dintre cele mai bune, dacă recitim cărțile de istorie și dacă urmărim în dinamică evoluția unui alt lider carismatic, la fel de oportunist, Vladimir Putin.

Victoriile recente ale lui Igor Dodon în Republica Moldova și Rumen Radev în Bulgaria, care numai de  simpatii occidentale nupot bănuiți, vor crește și mai mult influența rusească în zona central și est-europeană, unde Putin număra deja printre admiratori Ungaria, Serbia, Cehia sau Slovacia. România pare, ca de multe alte ori în istoria sa, ruptă din context, fiind singura țară din regiune care găzduiește elemente ale scutului antirachetă american. Când multe dintre fostele state comuniste făceau privatizare la începutul anilor 90, românii alegeau tranziția și nu își vindeau țara. Acum, când tot mai mulți tind să se rupă de Europa, românii descoperă valorile europene și predică apropierea de America și valorile americane. Numai că între timp și America la care visam noi s-a schimbat. Așadar, noi cu cine votăm?

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii