Cautare




, Contributor

Director executiv al AREX – Asociația Română a Exportatorilor

Bani și Investiţii |
|

Magia încrederii

RV2
„Diferenţa de dobândă se vede cu ochiul liber, riscul de curs este relativ modest și cred că, pentru ipotecare, francul elvețian este o soluție de finanțare mai convenabilă.”

„Avem o atitudine echilibrată în calcularea prețului. Nu penalizăm prin curs clientul.“

„Prețurile locuințelor nu au cum să scadă.”

Sunt ziceri de bancheri de dinaintea crizei. Care la vremea respectivă purtau haina unor vizionari siguri de ei și vindeau cu generozitate mesaje de încredere maselor ignorante. Dar care astăzi se dovedesc niște clarvăzători loviți de miopie, deveniți fără voie autorii morali ai unor situații de criză la nivel micro. La nivel macro nu prea, considerându-se cinic că problema unui grup de 75.000 de clienți nu contează la scara sistemului. Și care sunt trimiși la instanță dacă li se pare că au fost „momiți”/ „ademeniți” pentru că la BNR nu se lucrează cu acești termeni.

Până la urmă un test de încredere în sistem și în oamenii lui. Memoria colectivă s-a dovedit de multe ori foarte scurtă, însă este greu de crezut că asftel de situații nu lasă urme greu de șters de campaniile de marketing ale băncilor care se tot plâng în ultimii ani de lipsa cererii. Și este doar un exemplu al experienței unor clienți în relația cu bancherii pe parcursul a două cicluri economice complet diferite.

Mai pot da bancherii sfaturi? Mai pot emite sentințe economice? Și în ce limite? Și cu ce consecințe?

Doar un segment restrâns al populației a avut de-a face cu băncile pe relații de creditare, însă acesta nu este singurul front pe care încrederea a fost grav rănită pe parcursul ultimului cincinal, într-o perioadă în care s-a constatat pe rând cum capătă contur și cele mai negre scenarii. Și nu doar pe plan intern. De la prăbușirea în recesiune în ciuda contractării unui împrumut de 20 de miliarde de euro de la FMI și UE, la majorarea TVA la 24% și rescrierea oarbă a Codului fiscal, la nenumărate planuri și promisiuni electorale sau pur și simplu aruncate în față mediului de business și repede uitate.

Anul 2014 a fost al patrulea consecutiv în care economia a înregistrat o creștere după groapa de 7% în care picase în 2009. Când mai debilă, când mai zdravănă, dar mereu supusă revizuirilor statistice, această creștere de PIB încă nu reușește să refacă magia încrederii pierdute în perioada cea mai dură a crizei. Și nimic nu mai pare suficient pentru reluarea cercului virtuos. Nici dobânzile mici, nici randamentele bune de pe bursă, nici reducerea contribuțiilor sociale, nici grija BNR pentru cursul leu/euro.

Doar cu încrederea în Biserică și Armată nu s-a ajuns prea departe. Iar încrederea în mediul politic și financiar se dovedește încă o dată un iepure tare fricos, care greu mai iese din vizuină odată ce a fost pus pe fugă. Nu mai reacționează la primul morcov fluturat, iar generatorii veritabili de încredere sunt întristător de rari.

Și totuși statistica dă pe dinafară de vești bune: industria crește, exporturile cresc, consumul a luat-o și el în sus, economia tinde să-și consolideze trendul de creștere în pofida riscurilor inerente într-un mediu marcat de inflație și dobânzi foarte scăzute. Iar economia Germaniei se întrece pe sine și promite să alimenteze mai departe cererea pentru exportatorii români și din întreaga regiune.

Numai că încrederea se înfiripă greu de sub mormanul de incertitudini și sub privirea goală a unui leadership beteag, fie tributar amatorismului și oportunismului, fie încremenit într-o statornicie stearpă. Lipsește magia.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii