FacebookTwitterLinkedIn

Dacă o familie a deţinut un business în lumea luxului, cel mai probabil este ca azi acesta să aparţină unuia dintre cei mai bogaţi francezi, fie lui Bernard Arnault, fie lui François Henri Pinault.Cei doi sunt proprietarii grupurilor LVMH şi, respectiv, Kering (fostul PPR), care au achiziționat de-a lungul timpului cele mai cunoscute afaceri de familie. Ironia este că şi acestea sunt, la rândul lor, afaceri de familie.

Pinault este al doilea cel mai bogat om din Franța, iar averea sa a fost evaluată de Forbes la 15 miliarde de dolari. El a fondat PPR (Pinault-Printemps-Redoute) în 1963, dar grupul a intrat în domeniul luxului în 1999, când a achiziționat 44% din Gucci. Acum, fiul său François-Henri conduce gigantul care adună sub umbrela sa nume ca Sergio Rossi, Boucheron, Girard-Perregaux.  Cât despre Bernard Arnault, CEO al LVMH din 1989, el ocupă locul al zecelea în topul Forbes al celor mai bogați oameni din lume, cu o avere de 29 de miliarde de dolari. Dar toate acestea nu s-ar fi întâmplat probabil dacă nu prelua afacerea tatălui său. Imperiul lui Arnault include foste afaceri de familie celebre, precum Bulgari, Louis Vuitton, Veuve Cliquot, Moët & Chandon, Guerlain. Fiica sa este vicepreşedinte executiv al Louis Vuitton, iar fiul său conduce fabricantul de pantofi de lux Berluti (altă fostă afacere de familie).

În Italia brandurile de lux, adesea în proprietatea unor familii de zeci de ani, s-au luptat cu noi obstacole în ultimii ani, de la controale mai severe, la taxe mai ridicate sau lipsa urmaşilor. Dar chiar dacă moștenitori se mai găsesc, firmele devin prea mici în fața giganților. Familia Marzotto a vândut Valentino Group emirului din Qatar, frații Bulgari au cedat presiunii și au vândut în 2011 către LVMH , încasând 3 miliarde de euro, iar Brioni și Gucci sunt parte din PPR acum.

Între timp, alţii se zbat să păstreze moștenirea. În spatele brandului Hermès stau şapte generații din aceeași familie, care s-ar răsuci în morminte dacă ar afla cum a încercat LVMH să cumpere pe ascuns acțiuni din companie. Dar familia s-a asigurat că deţine mai mult de 50 % din acțiuni, așa încât proprietatea e garantată pentru următorii 20 de ani. Hermès, care a avut profituri cu 22% mai mari în 2012, luptă însă pe mai multe fronturi: falsurile reprezintă un alt dușman, iar compania spune că doboară zilnic 20 de site-uri care vând astfel de obiecte. Şi istoria Ferragamo este una dintre excepţiile fericite, fiind una dintre afacerile care au rămas sub controlul familiei. Povestea sa începe în 1927, cu un cizmar dintr-un sat aflat la 100 de km de Napoli. La 8 ani, Salvatore le-a făcut surorilor lui pantofi pentru Comuniune, pentru că erau prea sărace să își cumpere. Mai târziu, Salvatore ajungea să încalțe vedetele de la Hollywood. Acum, firma e listată la bursa de la Milano, are 3.000 de angajați și peste 600 de magazine. Rezultatele pe acest an anunţă o creştere de 10%, valoarea pentru primele 10 luni fiind de 915 milioane de euro.

În niciun alt domeniu, afacerea de familie nu pare o alegere mai firească decât în lux.  O familie, mai ales una care rezistă de sute de ani, înseamnă o poveste reală (nu doar o născocire a specialiștilor în branding), care creează o aură magică. Dar, la un nivel mai pragmatic, cine, dacă nu o familie, poate investi (adeseori contrar logicii economice), într-un domeniu extrem de competitiv cum este industria luxului, unde  beneficiile vin adesea abia pentru nepoți? Așa cum spunea Jean Louis Dumas, urmaşul fondatorului Hermès, „nu vă ocupați de rentabilitate, faceți lucruri frumoase și beneficiile vor urma”. Un sfat care nu poate fi decât părintesc.

Articol apărut în ediţia specială Forbes, Afaceri în Familie. Vedeţi aici ce alte articole mai conţine aceasta.