Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Lucrurile simple care ne cresc copiii

Diana Cosmin
De multe ori, gândindu-mă la perspectiva de a deveni mamă într-un viitor nu foarte îndepărtat, m-am regăsit în fața unei dileme, eu față de propria mea conștiință: ce să-mi învăț copilul? Să fie ca mine, cu tot cu povara bunului-simț în exces, care devine uneori handicap social? Să fie „descurcăreț“ ca alții, să dea din coate cu tupeu și să învețe rapid cum să-i joace pe degete pe cei ca mine? Cum i-ar fi mai bine, dar și cu ce variantă aș fi eu îndeajuns de împăcată încât să pun capul pe pernă seara în pace?

Apoi, trecând de etapa filozofică, a diferențelor între bine și rău, ajungem în detaliile concrete: cum îl hrănim, cum îi facem diversificarea și cu ce? Îl vaccinăm sau nu? De unde îi aducem hrana bio? Credem oare în hrană bio? Cu ce îi tratăm primul guturai? Cum îl învățăm să se poarte? În ce îl învățăm să creadă și de ce să se ferească?

După multe „ce“-uri și „de ce“-uri pe alocuri retorice – cred că mai multe decât am avut când eram la rândul meu un copil aflat la vârsta întrebărilor – s-a produs o revelație neașteptată. Simplă, fulgerătoare și mai ales limpede, ca toate adevăratele revelații. Cu siguranță școlile, cursurile de vioară sau de limbi străine vor veni cumva de la sine, firesc, prietenii și-i va alege tot singur, va mânca până la urmă ce-i place și ce-i priește și va ajunge ce va dori, doctor în științe sau doctor în social media. Fericit să fie.

Dincolo de acest ocean de amănunte, investite în general de părinți cu importanță de viață și de moarte, tot ce mă simt eu în stare să-i ofer unui copil în lumea în care trăim este apetitul primar pentru lucrurile simple. Cele mai simple și mai pure care mi-au mai rămas și mie.

Să-l învăț să urce până în dealul meu preferat din Ardeal, în Huci, și să privească linia orizontului fără să simtă nevoia să facă o poză cu telefonul și s-o posteze pe Facebook. Și, chiar dacă va avea la un moment dat și telefon, și Facebook, să facă diferența între momentele trăite doar pentru el și cele trăite cu public. Să-l învăț gustul legumelor de țară, atât cât a mai rămas din el, ca să facă singur diferența între roșia de grădină și cea cu gust de carton pe care o va vedea mai târziu pe rafturi.

Să-l ajut să înțeleagă și să respecte rolul fiecărui om pe lumea asta, de la țăranul cu mâini muncite care cultivă acele roșii până la medicul care nu e „bau-bau” al injecțiilor, ci omul care îi poate salva viața. De fapt, aș vrea să-l învăț că singurul „bau-bau“ care există pe lumea asta nu se ascunde sub pat sau în cărțile cu basme, ci în noi înșine, în răul pe care alegem să ni-l facem nouă și altora. Să înțeleagă că și „bau-bau“ suntem, în esență, tot noi.

Aș vrea ca, înainte să-i dau tableta pe mână, să-l învăț să aprecieze o carte pe hârtie și să se bucure de o poveste trăită doar în mintea lui, fără decoruri și efecte speciale. Să-l învăț să-și dorească o viață cu „coloană sonoră”, indiferent că e Eminem sau Mozart. Să-i explic că și atunci când merge cu tramvaiul și când pășește pe covorul roșu este exact aceeași persoană și că valoarea lui ca om rămâne neschimbată.

M-aș strădui să nu-l țin într-un glob de sticlă, dar nici să nu-l arunc în junglă fără o ciornă de hartă cu care să tălmăcească lumea mai lesne. Să știe simplitatea ca să poată distinge apoi înfloriturile și ornamentele pe care oamenii le adaugă deasupra ca să-și ascundă slăbiciuni, secrete sau nesiguranțe. Să discearnă culorile primare pentru a ști să recunoască apoi promisiunile fluorescente care o să-i ia ochii.

Și, luând câte puțin din toate astea, l-aș învăța să-și creeze mica lui lume, cu oamenii dragi și lucrurile pe care le iubește, în care să evadeze când în jur e prea mult rău și mai multă suferință decât poate duce. Un „bubble” în care să se refugieze din când în când din calea lumii, ca să-și recapete forțele și să-și lipească la loc speranțele pe care i le va ciobi inevitabil viața. Fiindcă am sentimentul, uneori minunat, alteori la fel de deconcertant ca un nod în gât, că va semăna un pic prea mult cu mine.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii