Chiar dacă am progresat în ultimii 28 ani având un comportament reactiv, când vorbim de planificarea forței de muncă și a nevoilor viitorului, am eșuat lamentabil în a face progrese. Acum însă se văd rezultatele lipsei de interes și a ignoranței. Am participat recent la o conferință în care peste 300 de oameni din 49 de țări au discutat despre cum vom munci în viitor și ce competențe vor fi necesare, din perspectiva nevoilor societății, a angajaților și a angajatorilor.
Asistăm la mecanizarea intensivă, există deja fabrici cu doar 2 sau 3 angajați care urmăresc sute de roboți ce produc milioane de produse anual, iar acest lucru se va amplifica în viitor. Un robot lucrează mai mult, mai eficient, face mai puține greșeli, nu obosește, nu se ceartă cu colegii și nu are accidente de muncă etc. Mai mult, inteligența artificială va face și mai eficient acest proces, roboții putând lua decizii în situații particulare, optimiza singuri procesul și crea produse noi. Cum putem noi, oamenii, să concurăm cu roboții pe o piață liberă a muncii?
Conform unui studiu Oxford, 47% din meserii vor dispărea în următorii 25 de ani. Dacă munca ta este repetitivă și poate fi automatizată sau digitalizată, jobul tău va dispărea; vorbim de milioane de oameni care lucrează în administrația publică, în agricultură, muncitori din fabrici, șoferi, curieri, casieri și nu numai. Astăzi, 29% din români lucrează în administrația publică, față de 36% în 2010. Este un trend pe care deja îl putem observa în administrația publică, dar și în alte industrii. Lumea se va schimba profund în următorii 25 de ani și perdanții vor fi cei care vor fi luați prin surprindere.
România nu este pregătită pentru această nouă transformare globală. România va fi una dintre țările cele mai lovite de a 4-a revoluție industrială, pentru că ne va prinde nepregătiți și fără competențele necesare. Vom importa aproape orice, pentru că produsele importate și realizate de roboți vor fi mai bune, mai ieftine, mai ușor de procurat.
Care este avantajul competitiv al României? Mă tem că tinerii viitorului nu vor accepta România de astăzi, vor încerca să o schimbe și dacă nu vor reuși, o vor părăsi.
Companiile nu sunt pregătite pentru viitor. Conform studiului Eisenhower Fellowships la nivel global despre dorințele generației Z, echilibrul dintre viață profesională și cea personală este cel mai important aspect, urmat de dorința de a putea contribui la impactul pozitiv al companiei în societate și nevoia de mentorat. Asta înseamnă că trebuie să transformăm organizațiile într-unele bazate pe valori.
Tinerii nu sunt pregătiți nici pentru prezent. Este important să înțelegem că suntem plătiți și vom fi avansați în funcție de valoarea pe care o generăm în companie și în societate, că lucrurile nu se întâmplă, ci cineva le face să se întâmple.
Sistemul educațional este spectator în propriul joc. Școala de astăzi creează șomerii de mâine. Problema majoră este că nici nu am început să avem un dialog deschis și sincer în societate, fiecare parte fiind parcă jenată de propria performanță.
România există într-o lume interconectată. Fie va beneficia datorită acestui lucru, fie va suferi. Cred că este mai important ca niciodată să realizăm că lucrurile nu se întâmplă de la sine și că este nevoie să ne implicăm în societate, să schimbăm cât putem acolo unde putem. Trebuie să renunțăm la a mai fi un popor mereu surprins de ceea ce se întâmplă, doar pentru că în loc sa creăm viitorul pe care ni-l dorim, luăm tangențial parte la el.
