Am încă sute de înregistrări audio pe hard-drive și îmi aduc aminte foarte clar de multe momente petrecute la interviuri pe vremea când ziaristul se baza doar pe propriile notițe, pe capacitatea sa de a memora detalii și, câteodată, pe reportofon (era vremea în care casetele audio erau vârful tehnologiei).
Am avut ocazia să ascult tot felul de bazaconii, de la o limbă de lemn desăvârșită (atât din partea unor foști membri ai aparatului comunist convertiți peste noapte în capitaliști de succes, cât și din partea unor străini specializați în a zbura, pe mulți bani și puțină muncă, din companie în companie și din țară exotică în țară exotică). Am avut norocul să întâlnesc minți deosebite, cu multă școală sau, dimpotrivă, diamante neșlefuite de inteligență și sclipire. Am vorbit cu baroni locali, regionali sau naționali, cu capitaliști de cumetrie sau cu oameni care s-au îmbogățit din afaceri cu statul. Am fost în sute de deplasări în țară și străinătate și am întâlnit și discutat cu mii de oameni din toate colțurile lumii.
Dar nu îmi aduc aminte să îmi fi fost vreodată atât de dificil de explicat cuiva din afară ce se întâmplă în România. Și cum, pe de o parte, văzute de la mare distanță, cifrele arată pe zi ce trece mai bine. Însă, în același timp, parcă pentru a restabili echilibrul, personajele care se perindă la butoane sunt pe zi ce trece mai aproape de absurd.
Cum poți explica altfel faptul că tot mai mulți dintre membrii executivului României nu au o cultură generală elementară sau nu sunt capabili să poarte o conversație de bază într-o limbă de circulație internațională, sau măcar să înțeleagă ce zice interlocutorul și apoi să zâmbească inteligent în condițiile în care un manager de multinațională are nevoie de doar câteva luni pentru a vorbi, la nivel de bază, limba română?
Cum poți explica altfel faptul că oamenii de afaceri care au făcut din aproape nimic averi de zeci sau sute de milioane de euro în România și au ales să își trimită copiii la studii în străinătate, se complac în această mocirlă și uită de rolul social și activ al antreprenorului?
Cum poți explica altfel faptul că de aproape fiecare dată alternativele se transformă rapid în cele mai crunte dezamăgiri?
Cum poți explica altfel decât că am uitat, în goana cotidiană (goana după ce, oare?), așa cum ne învățau, când eram mici, părinții și mai ales bunicii noștri, bunul simț și decența?
Iar bunul simț și decența sunt tare greu de explicat și de învățat în mijlocul violenței și înjurăturilor, indiferent cui sunt acestea adresate.
