Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Bani și Investiţii |
|

Începutul sfârșitului

shutterstock_181860842 [Converted]
Clienții câștigă prima mare victorie împreună în războiul cu băncile, care contemplă cu groază prima capitulare separată.

Chiar și în fața proceselor pierdute cu clienții sau a inițiativelor legislative radicale, care amenință să le muște bucăți mari din încasări, băncile au reușit să reziste până acum ca un cartel bine-închegat, după principiul „nici un pas înapoi“. Această situație s-a sfârșit însă, odată cu capitularea Volksbank, cea mai importantă, dar și cea mai vulnerabilă dintre fortărețe.

Subsidiara românească a băncii austriece a admis că are în plan recalcularea soldurilor la credite în franci elvețieni pentru toți clienții, cu un discount de 25 sau chiar 30%. Pentru clienți, asta înseamnă că restul ratelor de plătit vor fi recalculate la 2,5 – 2,7 lei, în loc de 3,6 lei la cât este acum un franc. Pentru bancă, înseamnă o gaură totală de încasări uriașă, de până la 300 de milioane de euro, adică aproximativ 15 milioane de euro pe an în următoarele două decenii.

Cum s-a ajuns aici? Așa cum am spus deja, Volksbank este într-o situație deosebit de vulnerabilă. Înainte de criză, reușise să crească spectaculos ajungând chiar pe locul 3 în topul băncilor, pe baza creditelor date ușor în vârful bulei imobiliare. Agresivitatea a avut prețul ei: când piața imobiliară s-a prăbușit, a venit și cel mai mare val de credite neperformante, iar aprecierea accelerată a francului elvețian n-a mai făcut decât să pună gaz pe foc. Banca a fost sancționată cu demiterea fostului director, la cererea expresă a Băncii Naționale, iar o vreme n-a mai avut voie să dea credite deloc. Apoi, când banca-mamă s-a hotărât să renunțe la extindere și să se retragă strict în Austria, subsidiara românească a fost singura refuzată de cumpărători – rușii de la Sberbank. Motivul nu este greu de intuit. Banca este acum o mașină de tocat bani: pe de o parte, creditele neperformante mușcă adânc din bilanț iar procesele cu clienții aduc costuri în plus nebugetate. Pe de altă parte, piețele nu au încredere să-i dea bani cu împrumut, așa că trebuie să ofere dobânzi foarte mari – ori pe piața interbancară ori pentru clienții care caută unde să-și țină depozitele. De ce nu închide pur și simplu? Pentru că nimeni nu este dispus să cumpere un astfel de portofoliu, deci pierderea ar fi chiar mai mare. Care este atunci sensul discount-ului masiv? Cel mai probabil, banca își pregătește o ieșire onorabilă de pe piață, în care va trebui să sacrifice teoretice profituri viitoare, dar nici să nu mai fie nevoie să aducă bani de acasă în fiecare zi. Noile contracte vor fi mai clare, fără clauze abuzive, dar și mai ușor de suportat pentru clienți, astfel că devine posibil să existe cumpărători interesați – poate chiar din rândul celorlalte bănci de pe piață.

Situația Volksbank este unică și deci greu de extrapolat la nivelul întregii piețe, din motivele pe care le-am enumerat. Totuși, astfel de nuanțe sunt aproape imposibil de perceput pentru clienți ai altor bănci care sunt în aceeași situație și care acum știu ce așteptări pot avea. Până acum, politica băncilor a fost să trateze cazurile individual – să încaseze cât de mult se putea de la bunii-platnici și să le facă concesii oricât de mari (chiar și peste discount-ul de 25-30% vehiculat acum de Volksbank) celor care nu mai puteau sau nu mai voiau să plătească. Însă acest lucru este pe cale să se schimbe. Dacă până acum băncile acționau ca un monolit iar clienții erau forțați să se lupte unul câte unul, precedentul Volksbank răstoarnă situația: bancherii se vor gândi să-și vadă fiecare interesul propriu, pe când clienții sunt motivați să se alieze chiar și mai strâns decât în încercările de până acum. Iar cazul Volksbank le furnizează muniție de cea mai bună calitate: „iată dovada că se poate!“

Aceeași muniție le este servită și legiuitorilor, care au nevoie acum mai mult decât oricând să se „reconecteze cu poporul“. Indiferent ce vor spune lobby-ul bancar sau studiile de impact, cazul Volksbank va fi dovada vie că o concesie de asemenea proporții nu doar că dezechilibrează sistemul bancar ci – dimpotrivă – îl întărește. Pentru că iată – încep să iasă elegant din sistem băncile cele mai instabile și cele mai riscante pentru depunători.

De altfel, amenințarea legii de conversie a creditelor la cursul de la acordare a stimulat probabil decizia de acum a Volksbank. Pentru că un curs de 2,5 sau 2,7 lei pentru un franc este oricum mai bun decât unul de 2 lei sau chiar mai puțin.

Ce urmează? Rând pe rând, vor ceda și alte bănci – dacă nu cumva este adoptată legea de conversie între timp și le forțează pe toate să se alinieze. Dar este foarte posibil să nu cedeze atât de abrupt și de uniform cum a făcut-o Volksbank, ci în schimb să adopte o strategie graduală pentru a minimiza pagubele. Concret, asta înseamnă că la început va testa piața cu o variantă de reducere atrăgătoare dar nu spectaculoasă – poate de ordinul a 5-10%.

Recomandarea Forbes – dacă nu aveți deja condiții foarte bune – dobândă sub 5% și curs cu doar puțin depreciat față de momentul acordării, nu acceptați încă. Dacă banca nu este una dintre cele mai solide, cu credite puține și dobânzi mici la atragerea de depozite (situație care sugerează o lichiditate confortabilă), nu acceptați încă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii