De la începutul anului, au început să apară semnale – care entuziaste, care îngrijorate – că va crește iar consumul. Ele trebuie luate cu un grăunte mare de sare. Deja, o inflație prognozată la 1,8% pentru anul acesta și 2,5% pentru anul viitor par uriașă dacă ne uităm la date: în februarie, prețurile au continuat să scadă atingând un minim de -2,7%. Media întregii UE a trecut din nou pe minus în februarie, dar România conduce acum acest pluton, în care a intrat ceva mai târziu. De ce prognozele prevăd așa o revenire și ce ar însemna asta? Pe de o parte, un efect statistic substanțial se va consemna în luna iunie, când dispare influența primului șoc, al reducerii TVA la alimente de anul trecut. Pe de altă parte, reducerea generală a TVA va rămâne vizibilă în rata anunțată a inflație pentru tot anul în curs.
Geografie pare să devină neputincioasă în fața unei posibile crize economice
Creșterea de 1,8% poate fi atinsă doar cu scumpiri substanțiale pe final de an – evoluție pe care Banca Națională o pune pe seama unei puțin-explicate creșteri a consumului.
Creșterea consumului intern ar fi o veste minunată pentru business, măcar de s-ar întâmpla. Există semne parțiale, manifestate printr-un apetit crescut pentru credite, dar nici o confirmare că banii astfel obținuți se întorc imediat în economie. Dimpotrivă, adâncirea deflației arată că deficitul de cerere încă există.
Cum se împacă digitalizarea bancară cu dezvoltarea în zonele rurale
Pe de altă parte, direcțiile de politică monetară, corecte sau nu, sunt mult mai certe. Cu cea mai joasă rată a inflației (-2,7%) și cea mai ridicată dobândă de politică monetară (1,75%) România are un spread uriaș de creditare – de 4,5%. Excelent pentru cine vrea să economisească – pentru că obține măcar dobânda 0 – dar prohibitiv pentru împrumuturi.
Ce decizii strategice să ia un manager în astfel de situații? În primul rând, să fie atent la prognozele BNR – oricum istoric au fost mai mult greșite decât corecte. Să ia însă în serios politica băncii centrale – ea va perpetua, probabil, deficitul de cerere, astfel că orice încercare de expansiune a afacerii are înainte vânturi potrivnice.§
