Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Opinii |
|

Habarniștii

Sunt, probabil, câteva mii de oameni de afaceri, proprietari și/sau manageri, cu care am discutat în cele aproape două decenii de când am intrat în presa de business – mici antreprenori, cu o făbricuță sau un restaurant sau, dimpotrivă, miliardari și manageri ai unor holdinguri de zeci de firme, cu zeci de mii de angajați.
editorial ionut_ok

Am văzut cum au crescut (peste noapte sau încet, dar sigur), dar am văzut și cum au eșuat pe tăcute sau zgomotos. Unii și-au revenit după ce s-au prăbușit, în timp ce pe alții căderea i-a costat sănătatea, familia sau chiar viața.

Am văzut mulți oportuniști, care și-au făcut averile la limita moralității sau călcând, de-a dreptul, în picioare, orice victime colaterale, dar am văzut și oameni care au pornit la drum convinși că pot face bani „fericindu-i” pe alții.

Indiferent de rețeta pe care au avut-o, am sesizat un lucru pe care l-au avut în comun toți cei care au reușit să reziste cu bine atât măririi, cât și decăderii, atunci când a fost cazul: își cunoșteau perfect afacerea, până la ultimul cent, ba chiar își cunoșteau afacerea mai bine decât familia sau pe ei înșiși. Și, mai ales, înțelegeau implicațiile pe care orice variabilă o avea asupra afacerii lor. Astfel, erau permanent pregătiți să întâmpine necunoscutul și să găsească soluții.

Am remarcat, în toată această perioadă, o creștere uriașă a nivelului de profesionalizare, fie că e vorba de antreprenori locali sau manageri de corporație. Dincolo de creșterea averilor personale și a gustului pentru „viața bună”, nu sunt puțini cei care folosesc tehnologie sau modele de business de ultimă generație. Pentru că au înțeles că singura cale de a fi mai bun decât concurenții tăi este să fii permanent „înfometat”.

În același timp, este o realitate că ultimele decenii au adus o creștere a nivelului de trai la nivelul întregii populații. Nu sunt puțini cei care au descoperit că salariile (sau averea, prin extensie) le-au crescut fără să facă, practic, nimic. Iar aceasta i-a făcut să creadă că sunt mai buni sau mai valoroși decât sunt în realitate. Iar atunci când au avut de ales, i-au ignorat pe cei care le spuneau adevărul, oricât de dureros ar fi fost, și i-au ales pe cei care le hrăneau fanteziile care deveneau, la nivel agregat, tot mai nesustenabile.

Astfel, ignoranța și populismul au ajuns drama zilelor noastre. Este de ajuns să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat la finalul acestui an, cu deja celebra Ordonanță 114, ca să înțelegem cât de delicat este momentul în care ne aflăm.

Departe de mine ideea de a plânge pe umerii băncilor ale căror profituri sunt spulberate de apariția noii taxe „pe lăcomie”, a celor pentru operatorii telecom, din domeniul de energie sau a celor vehiculate, ca pas următor, pentru retaileri. Până la urmă, managerii acestor companii, împreună cu acționarii lor, au de ales dacă vor să continue să opereze în România sau dacă vor să iasă din piață, prin vânzare sau, de ce nu, prin lichidarea operațiunilor.

Avem nevoie, însă, să înțelegem că oricât de dure sau neașteptate ar fi deciziile pe care puterea politică le ia, lipsa dialogului poate genera mult mai mult rău, mai ales în lipsa capacității „capilor cetății” de a înțelege pe deplin și în detaliu implicațiile acțiunilor lor așa cum un antreprenor înțelege, în funcție de domeniul său de activitate, relația dintre creșterea economică din zona euro sau prețul barilului și rezultatele activității firmelor sale.

Pentru a vedea mai bine rolul pe care îl are dialogul, vă recomand un film documentar apărut la finalul anului trecut pe HBO. „Panic: The untold story of the 2008 financial crisis” documentează, la mai bine de zece ani de la declanșarea celei mai mari crize financiare din istorie, relația dintre personajele centrale ale momentului. Ben Bernake, șeful Rezervei Federale, era unul dintre cei care studiase în detaliu Marea Criză din 1929-1933. Henry Paulson, șeful Trezoreriei, fost șef al Goldman Sachs, putea fi considerat cel mai bun exemplu pentru “tipologia Wall-Street”, iar Timothy Geithner, șeful Federal Reserve din New York, era tiparul ideal pentru un funcționar public de carieră.

Nu vreau să generez o discuție despre cât de mare a fost succesul lor, prin sutele de miliarde de euro injectate în piață, de a stopa o criză mondială. Mai importantă mi se pare relația dintre cei trei și polii puterii din America: președintele de atunci, George W. Bush, candidații (la acea vreme) Barack Obama și John Mc Cain, liderii Congresului sau giganții business-ului, precum Warren Buffett sau Jamie Dimon (șeful JP Morgan). Toate părțile erau permanent în dialog, nopți întregi la rând, iar partidele politice sau chiar candidații pentru cea mai puternică funcție din stat lăsau deoparte rivalitățile și populismul pentru a face ceea ce ei credeau că este important pentru a salva lumea întreagă de la un dezastru.

Acum să revenim pe meleagurile noastre, dar să ne imaginăm cel mai rău scenariu economic posibil internațional, precum venirea unei crize mai mici sau mai mari, regională (economia germană tocmai ce a înregistrat cel mai redus ritm de creștere din ultimii ani, evitând la limită o recesiune tehnică, iar „momentul” Brexit este tot mai aproape) sau internațională (economia Chinei se află în fața cel mari redus ritm de creștere din ultimele două decenii și jumătate).

Apoi, să luăm în calcul factori interni, precum ponderea uriașă a companiilor multinaționale în valoarea adăugată, dependența economiei (și a statului) de finanțarea bancară, tendința de reducere dramatică a investițiilor străine, lipsa forței de muncă și deficitele macroeconomice în creștere.

Cu toate aceste informații de context, în lipsa oricărui dialog și cu atât de mulți habarniști aflați la „butoane”, care este probabilitatea ca viitorul să sune bine?

 

 

  • 6,6 la sută a fost în 2018 creșterea economică a Chinei, minimul ultimelor două decenii.
  • 700.798 de mașini Dacia au fost vândute în lume anul trecut, nivel record.
  • 4,7142 lei valora un euro în 22 ianuarie (data publicării revistei), cel mai ridicat nivel din istorie.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii