Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

|
|

Ghid de navigare prin noul Cod Fiscal

Cele trei decizii cinice ale statului și cum pot fi ele răsturnate.
sheep_01

Prima relaxare fiscală de anul acesta – reducerea TVA pentru alimente – a avut două categorii certe de câștigători: consumatorii cu venituri mici și medii respectiv industria agro-alimentară; dar și două categorii de perdanți – pe de-o parte micii producători individuali care nu datorau taxa, pe de altă parte evazioniștii care o datorau, dar nu o plăteau. Pentru următoarea etapă, mai ales din cauza complicațiilor apărute pe parcurs, delimitarea devine mult mai greu de făcut. Cine are mai multe locuințe va plăti mai puțin decât până acum. Dar dacă are sedii sociale înregistrate acolo, e posibil – dimpotrivă – să achite mai mult. Apoi, în funcție de natura veniturilor, taxele sociale pot fi mai mici sau mai mari, iar două lucruri se amână cu certitudine: reducerea impozitului pe dividende respectiv plafonarea contribuțiilor la sănătate.
Ceea ce nu spune explicit litera Codului Fiscal este că presiunea pe colectare va continua să crească, cu potențialele abuzuri comise de Fisc și până acum. Pe de altă parte, vestea bună este că inspectorii Fiscului au început să funcționeze mai eficient și în zonele care până acum rămâneau complet sub radar. Un beneficiu este cert: reducerea TVA de la 24% la 20% aduce, în sfârșit, mai mulți bani în buzunarele celor care își cheltuie doar o mică parte din buget pe alimente. Care sunt căile prin care acest câștig să nu se transforme într-o pierdere – asta devine o chestiune de strategie individuală. IATĂ CÂTEVA REPERE:

1. CEL MAI IMPORTANT ESTE modul de plată a dividendelor. Propunerea de reducere a taxelor de la 16% la 5% venea dintr-un calcul realist: acesta este nivelul la care sunt taxate, cu reținere la sursă, majoritatea dividendelor plătite către nerezidenți. Este o discriminare evidentă la adresa capitalului local, a cărei consecință este că acesta optează, atunci când poate, să devină capital „străin“. Optimizarea fiscală în funcție de țara de rezidență va rămâne, deocamdată, o tendință a pieței, iar cei care nu îi dau curs riscă să își asume un dezavantaj competitiv major.

2. ACEEAȘI SITUAȚIE SE ÎNTÂMPLĂ în cazul contribuției la asigurările de sănătate, unde taxarea liniară s-a dovedit neproductivă pe termen lung și unde plafonarea, ca și în cazul CAS, putea aduce mai mulți bani la buget. Mecanismul este știut: persoanele cu venituri mari au și posibilități mai mari de optimizare fiscală, astfel că statul alege să le trateze preferențial. S-a ajuns astfel la situația cinică în care România are atât unele dintre cele mai mari impozite pe muncă, dar și un impozit puternic regresiv. Situația s-ar fi accentuat odată cu plafonarea contribuției la sănătate, în schimb pentru cei puși să plătească încă cel puțin un an tentația de a-și reîncadra veniturile rămâne. Asigurarea privată de sănătate, care la veniturile mari este relativ ieftină și mult mai utilă, rămâne astfel o opțiune încurajată involuntar de stat.

3. ÎN CAZUL IMPOZITELOR PE proprietate, lucrurile sunt chiar mai complicate. Statul a renunțat la impozitarea diferențiată a celor cu proprietăți multiple tot pentru că optimizările făcuseră nefezabilă implementarea. O inversare generală a comportamentului, care ar presupune ca majoritatea proprietarilor să își reconsolideze portofoliile, l-ar putea tenta pe același stat, într-un mod la fel de cinic, să se răzgândească din nou. Pe de altă parte, faptul că taxele efective pentru fiecare proprietate s-ar putea dubla face necesară o ajustare a tacticii de piață pentru investitorii imobiliari. Mai exact, devin oportun de analizat eventuale ajustări în jos ale prețurilor cerute respectiv chiriilor, care să mărească lichiditatea sau rata de ocupare după caz.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii