Este dimineață, și multe dintre jurnalele de știri din lume ale televiziunilor de business din toată lumea se deschideau cu un nou record negativ al prețurilor pentru barilul de petrol brut. Scenarii altădată incredibile, cu prețuri ale barilului de 20 sau chiar 10 dolari începeau să fie din ce în mai mult citate de analiști de prin toată lumea, în condițiile în care pe piața mondială oferta depășește deja de ceva vreme cererea, lucrurile fiind departe de a se schimba, având în vedere războaiele dintre marii producători de petrol.
Azamat Zhangulov, vicepreședintele senior al KMG International, fostul grup Rompetrol, pare însă liniștit. „Primesc în fiecare dimineață estimări privind prețurile petrolului din partea analiștilor și variază mult de la o zi la alta și de la un analist la altul. Este important să înțelegem că evoluțiile petrolului sunt greu de anticipat, dar la fel de important e să urmărim cu atenție tendințele”, afirmă vicepreședintele senior KMG International.
Cea mai importantă tendință este reprezentată de menținerea pe un orizont mai lung de timp a deficitului dintre cerere și ofertă. „Cererea scade și ca urmare a noilor tehnologii, care au la bază consumuri mai eficiente. Pe partea de ofertă, lipsa unui acord între producătorii de petrol face ca prețul să fie afectat de acest factor – supraoferta. Dar odată ce se va ajunge la un acord, și eu cred că se va ajunge la un acord, acest factor va dispărea”.
VEZI ȘI: TOT MAI APROAPE DE FURTUNA PERFECTĂ?
Pe ce se bazează Azamat Zhangulov când anticipează un acord, în condițiile producției suplimentare ce urma să apară după ridicarea restricțiilor pentru Iran și a luptei pentru influență regională între acest stat și Arabia Saudită?
„Dacă privim harta mondială a producției de țiței, astăzi se produc aproximativ 92 de milioane de barili pe zi. În medie, costul de producție este foarte aproape de prețurile existente, de 25 – 30 de dolari pe baril. Dar mai mult de 40% din acest petrol este produs la costuri dincolo de aceste niveluri ale prețurilor. Pentru anumite perioade de timp, o astfel de situație poate fi suportată de companiile care au făcut profituri pe termen lung. Dar unele dintre aceste companii au făcut investiții importante, fie în upstream, fie în alte domenii, și nu mai au fondurile necesare pentru a susține o astfel de situație pe un termen prea lung. Aceste companii vor trebui să scadă producția și, implicit, oferta de petrol la nivel mondial”. Dincolo de toți acești factori economici, prețul petrolului este ținut jos, cel puțin în prezent, și de puternica influență a factorului politic. „Până la urmă, costul economic al țițeiului este mai mare decât prețurile actuale ale pieței. Nu este 80 sau 100 de dolari pe baril, dar este mai mare decât ne imaginăm, iar o dată ce principalii actori ar putea ajunge la un acord, prețul ar putea redeveni cel economic, nu cel politic”.
Până la un potențial acord la nivel internațional între producătorii de țiței, Azamat Zhangulov are motive de bucurie, pe fondul creșterii marjelor din rafinare și revenirii cererii pentru carburanți. „2015 a fost cel mai bun an pentru KMG International, pentru rafinăria Petromidia în mod special. Am ajuns la nivelul maxim de eficiență operațională, capacitatea sistemului financiar și a celorlalte componente, iar acum Petromidia este, probabil, cea mai bună rafinărie pe o rază de 1.000 de kilometri”, afirmă oficialul kazah care citează un clasament realizat de către compania de consultanță Wood Mackenzie. Petromidia s-a clasat pe locul opt între 250 de rafinării din Europa, fosta Uniune Sovietică și Africa și pe primul loc din România în clasamentul care a luat în considerare indicele Nelson (un cadru prin care se acordă punctaje rafinăriilor în funcție de complexitatea lor), flexibilitatea proceselor de producție, investițiile în dezvoltarea capacităților de producție și a calității produselor petroliere finite. „Vorbim de un indice Nelson de 10,2, de costuri operaționale de 17 dolari pe tonă și de costuri logistice de doar doi dolari pe tonă”, afirmă Zhangulov, care estimează la mai bine de 700 de milioane de dolari investițiile pe care grupul kazah le-a făcut din 2007 și până acum în rafinăria Petromidia, și care au permis atingerea unei capacități de rafinare de peste 5 milioane de tone anual.
„Dacă includem și investițiile făcute în logistică și infrastructură, ne apropiem de 1,3 miliarde de dolari investiți în cei peste șapte ani de când suntem prezenți în România. Iar dacă luăm în calcul și investițiile făcute în contextul crizei financiare, pentru a curăța toate datoriile societății, probabil că se apropie de două miliarde de dolari”, adaugă Zhangulov, care estimează creșteri pe linie pentru principalii indicatori.
„Datele nu sunt finalizate la nivelul întregului an, dar pot spune că vom avea o creștere a EBITDA (profit operațional – n. red.) față de anul precedent cu cel puțin 20 de milioane de dolari și o îmbunătățire a rezultatului net”.
Cele mai recente informații furnizate de oficialii Rompetrol vizează rezultatele din primele trei trimestre. Potrivit acestora, la nivelul întregului grup, profitul operațional (EBITDA) a crescut cu 45% față de aceeași perioadă a anului precedent, până la 90 de milioane de dolari, grupul reușind performanța să obțină un profit net de aproape 15 milioane de dolari, față de o pierdere de peste 40 de milioane de dolari în urmă cu un an.
„Și celelalte divizii ale grupului au mers bine în 2015. Ne-am îmbunătățit activitatea pe canalele de vânzări și trading, în distribuția pentru companiile mici și mijlocii, în retail. Programul nostru de rebranding este finalizat, iar investițiile pe care le-am făcut în zona de retail au fost foarte eficiente, deoarece vedem acum creșteri ale vânzărilor în aceste canale și îmbunătățiri de costuri”.
Una dintre cele mai importante mișcări ale KMG Internațional din ultima perioadă a vizat transferul de benzinării Rompetrol din administrarea companiei în cea a dealerilor, adică din așa numitul sistem COCO (deținut și operat de companie) în sistemul CODO (deținut de companie, dar operat de dealeri). „Astăzi, acest program destinat creșterii abilităților antreprenoriale ale angajaților a fost aproape finalizat, iar rezultatele sunt bune, în conformitate cu așteptările noastre. Desigur, putem căuta mereu îmbunătățiri ale performanțelor, pentru că este de-abia primul an al acestei abordări. Este normal ca unii dintre oameni să se simtă mai puțin competitivi, dar lucrăm la asta, iar atunci când oamenii devin parte a programului de motivare, ei simt că rezultatele muncii lor vor fi conectate direct cu veniturile lor”. Cu aceste rezultate în spate, sunt toate premisele ca anul 2016 să însemne un nou record pentru KMG International și rafinăria Petromidia în special.
„Credem că EBITDA (profit operațional – n .red.) ar trebui să crească cu valori între 7% și 10% în acest an. Din punct de vedere al producției, ne așteptăm la o creștere, ceea ce ar putea fi natural, pentru că rafinăriile nu vor avea nicio revizie sau oprire programată, deci vom avea un plus de 38 de zile, în comparație cu 2015. De aceea, ne-am propus să producem mai mult de 5 milioane de tone de țiței. Canalele noastre de vânzări, de asemenea, vor avea rezultate mai bune, deoarece prețurile petrolului sunt jos, oamenii sunt mai dispuși să cheltuie bani, iar cum costurile de transport se reduc, atunci vor fi și mai dornici să călătorească. În general, ne așteptăm la fiecare divizie importantă să avem o creștere situată undeva între 5% și 10%.”
Dincolo de asta, anul 2016 ar putea marca și o tranzacție importantă pentru grupul kazah – achiziția unui pachet de acțiuni de la statul român, așa cum fusese convenit în mult discutatul memorandum publicat la începutul anului 2014 în Monitorul Oficial. Potrivit acestuia, grupul petrolier kazah s-a angajat să ofere 200 de milioane de dolari pentru răscumpărarea a 26,69% din participația de 44,69%deținută de statul român în cadrul Rompetrol Rafinare. Statul român a devenit acționar în 2010 în urma conversiei emisiunii de obligațiuni emise în 2003 și nerăscumpărate de companie, în contul unor datorii și dobânzi acumulate de societate înainte de privatizarea sa. În contul emisiunii de obligațiuni, compania a achitat în cei șapte ani dobânzi de circa 250 de milioane de dolari, iar în august 2010 a răscumpărat obligațiuni de 54 de milioane de euro (circa 70 de milioane de dolari). Restul obligațiunilor nerăscumpărate de companie (516-532 de milioane de dolari) au fost convertite în favoarea statului român.
De asemenea, memorandumul prevedea realizarea unui fond de investiții cu o capitalizare inițială de 150 de milioane de dolari și un nivel total al activelor de până la un milliard de dolari, în funcție de condițiile de piață în perioada investițională de 7 ani, care ar fi investit în proiecte din domeniul energetic.
„Am agreat anul trecut un calendar privind implementarea următoarelor etape. Noul guvern dorește să mențină angajamentele, iar echipa care se ocupă de memorandum este aproape aceeași. Noul ministru este un cunoscător al domeniului și o persoană, din câte am văzut, foarte capabilă să facă lucrurile să meargă. Sunt sigur că tranzacția se va întâmpla în acest an. În ceea ce privește banii, nu este o problemă, aceștia sunt securizați. Mai așteptăm să vedem ce se va întâmpla în privința fondului, deoarece există unele decizii tehnice care trebuie să fie luate de către guvern. Am fost pregătiți să semnăm contractul în decembrie, suntem într-o ușoară întârziere, dar din punct de vedere tehnic se poate întâmpla în orice moment. Văd tranzacția în acest an, sau dacă nu, cu siguranță în prima parte a anului viitor”.
Extinzând sfera discuției dincolo de orizontul anului viitor, Azamat Zhangulov devine dintr-o dată serios și grav. Aduc vorba despre forumul de energie de la Astana, Kazahstan, la care am participat spre finalul anului trecut, unde s-a tot discutat despre China, ca partener de afaceri și refacerea Drumul Mătăsii și despre rolul pe care acest lucru l-ar avea în relansarea și dezvoltarea afacerilor dintre Europa și Asia. „Trebuie să ținem cont de faptul că activitatea Chinei, investițiile Chinei în special, schimbă complet lumea. China devine unul dintre cei mai mari investitori în Europa”, adaugă Zhangulov.
Într-adevăr, cu ocazia vizitei președintelui chinez Xi Jinping la Londra, în toamna anului trecut, s-au semnat contracte de 40 de miliarde de dolari. Recent, cu ocazia unei vizite în Orientul Mijlociu au fost anunțate contracte de 20 de miliarde de dolari cu companii și state din zonă. De altfel, chiar KMG Internațional a fost subiectul unei potențiale tranzacții cu un grup chinez. În ultimele zile ale anului trecut fusese anunțată semnarea unui memorandum de înțelegere între statul kazah, principalul acționar al grupului KMG Internațional și grupul chinez CEFC pentru crearea și dezvoltarea unui parteneriat strategic în sectorul de petrol și gaze. Activele și operațiunile KMG International în Europa și în regiunea Mării Negre ar putea sta la baza acestei platforme de dezvoltare.
Prin intermediul acestui memorandum, sunt stabilite cadrul general și direcțiile parteneriatului, iar discuțiile pot conduce la încheierea sau nu a unei tranzacții prin care CEFC să preia un pachet de 51% din acțiuni. Acest memorandum era, potrivit Reuters, parte a unui pachet de tranzacții de circa patru miliarde de dolari în sectoare precum petrol și gaze, telecomunicații și energie nucleară. „Nu putem oferi niciun fel de informație pe seama acestui subiect, nici măcar un calendar, dar vă asigur că lucrăm din greu pentru acest proiect”, adaugă Zhangulov, care este mai darnic cu informații în ceea ce privește a doua parte a discuției – Drumul Mătăsii.
„După Al Doilea Război Mondial, companiile americane au devenit lideri deoarece au profitat de lipsa prezenței la nivel mondial a companiilor din alte țări. Au devenit companii globale și multinaționale. Acum, după globalizare, China încearcă să își lase amprenta în afaceri internaționale”. După două decenii de creștere rapidă, China este în căutarea unor oportunități pentru investiții și comerț dincolo de granițele țării. De aceea, Drumul Mătăsii care lega vechea capitală Xi’an de Roma, în urmă cu circa două milenii, în timpul influentei dinastii Han, a devenit mai mult decât o metaforă pentru actualul președinte Xi Jinping.
Dacă am însuma zecile de miliarde de dolari anunțate ca planuri de investiții pentru realizarea acestui nou liant între est și vest, atunci acesta ar putea deveni, potrivit Financial Times, cel mai mare program de diplomație economică de la Planul Marshall al SUA pentru reconstrucția postbelică în Europa, acoperind zeci de țări cu o populație totală de peste 3 miliarde de oameni. În 2013, planul a primit prima sa avizare la nivel superior, atunci când Xi a anunțat noul Drum al Mătăsii în timpul unei vizite în Kazahstan.
Ulterior, președintele chinez a dat un nou nume proiectului: „One belt, One Road”. Centura („belt”) se referea la rutele de comerț terestre care legau Asia Centrală, Rusia și Europa, în timp ce drumul („road”) făcea trimitere la o rută maritimă prin Oceanul Pacific și Indian de Vest.
Până la realizarea unor pași concreți, câteva statistici: schimburile comerciale dintre China și cele cinci state din Asia Centrală – Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan – au crescut dramatic începând cu anul 2000, depășind 50 de miliarde de dolari în 2013, potrivit Fondului Monetar Internațional.
„Noi, Kazahstan, am fost de la început parte din acest proiect, dar este o oportunitate pentru țările din regiunea Mării Negre, cum este cazul României. Dacă privești pe hartă, Marea Neagră este chiar la mijloc, între Asia și Europa. Dar alegerea unor rute finale este foarte importantă. Și gândiți-vă, de exemplu, că România ar face unele acorduri cu țările vecine, care au ieșire la Marea Neagră, și ar avea, eventual, un singur tarif de transport, reglementări și proceduri comune, astfel încât totul să funcționeze unitar. Aceasta ar crește atractivitatea unei rute care să ia în calcul România. Pentru că nu vorbim doar de cele 50 de miliarde de dolari la cât au fost estimate investițiile, ci este o luptă între statele și companiile europene pentru sume mult mai mari sau, mai exact, pentru atragerea unui motor de creștere constantă și sustenabilă pe parcursul multor ani”.
