Cautare




, Staff

Analize |
|

Generația unei continue drame: Decrețeii 

Scăderea populației inflamează discuțiile despre pensie, în condițiile în care sistemul este deja debalansat.
078 core pensii_decretei

Populația României va ajunge la 16,2 milioane de locuitori, în anul 2050, reiese dintr-un raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU), a șaptea cea mai drastică reducere a populației din lume, -17%, față de nivelul de anul trecut. Numărul este sub nivelul din 1960, când România avea aproximativ 18 milioane de locuitori. Punctul maxim l-a atins în 1990, de 23,2 de milioane de cetățeni, datorită decretului din 1966 care interzicea avorturile, generând așa numita generație a Decrețeilor.

De asemenea, în comparație cu 1956, piramida vârstelor este în curs de inversare, numărul vârstnicilor depășindu-l pe cel al persoanelor active. Dacă, în 1956, când România de-abia reușise să-și revină după cel de-Al Doilea Război Mondial, avea o populație de 17,48 de milioane de persoane, în 1992 ajunsese la 22,81 de milioane de persoane, dar, la începutul anului trecut, coborâse la 19,63 de milioane de persoane.  În plus, România a pierdut, în ultimii 28 de ani, aproximativ 3,5 milioane de locuitori. Cea mai mare parte, mai ales a celei active, a fost pierdută prin imigrație, a doua cea mai mare valoare, după Siria. Iar sporul populației a devenit negativ încă de la începutul anilor 90, tendința accentuându-se după 2010.

 

Persoanele de vârstă medie

Situațiile de mai sus au fost completate de fenomenul de îmbătrânire. La 1 ianuarie 2018, fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populaţia vârstnică, de 65 de ani şi peste, depăşind cu 350.000 de persoane populaţia tânără de 0–14 ani (3,61 milioane prima faţă de 3,26 de milioane a doua), potrivit Institutului Național de Statistică. „Procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 1 ianuarie 2017 remarcându-se o scădere uşoară a ponderii persoanelor tinere (0–14 ani) şi o creştere de 0,3 puncte procentuale a ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste)”, au subliniat reprezentanții Institului Național de Statistică. De asemenea, la 1 ianuarie 2018, indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 107,9 (la 1 ianuarie 2017) la 110,7 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere (la 1 ianuarie 2018). Vârsta medie a populaţiei a fost de 41,3 ani, cu 0,2 ani mai mare decât la 1 ianuarie 2017. Vârsta mediană a fost de 41,2 ani, în creştere cu 0,4 ani, faţă de 1 ianuarie 2017. La 1 ianuarie 2018, cea mai mare pondere în totalul populaţiei o deţinea grupa de vârstă 45-49 ani (8,6%), exact cea care va începe să se pensioneze în 2030, când sunt programate primele plăți din Pilonul II.

„Este preconizat că, până în anul 2060, când se vor pensiona cei care au astăzi 25 de ani, numărul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani va depăși 30% din populația României. Această evoluție este determinată atât de creșterea generală a speranței de viață, cât și de sporul natural negativ al populației în această perioadă, scădere prognozată de 20% a populației țării”, au menționat oficialii CFA România.

Ponderea populaţiei de 15 şi 64 de ani va scădea cu 12,1 puncte procentuale până în 2060, în timp ce ponderea persoanelor de peste 65 de ani va creşte cu 12,5 puncte procentuale, potrivit Programului de convergenţă 2015 – 2018. Acest program îl aprobă și transmite la Bruxelles Guvernul României. Astfel, populaţia de peste 65 de ani ar putea ajunge să reprezinte aproape o treime din populaţia totală a României până în 2060.

„Rezultatele estimate prin modelul de pensii «Pension Reform Options Software Toolkit (PROST)» pentru raportul de Ageing 2015 indică o creştere a ponderii cheltuielilor cu pensiile din Pilonul I, de la 8,2% din PIB în anul 2013 la circa 8,4% din PIB la începutul decadei 2040-2050, urmată de o scădere treptată, către finele perioadei de prognoză, 2060, până sub nivelul din anul de bază. Modelul PROST ia în calcul indexarea punctului de pensie anual cu inflația şi 50% din creșterea salariului mediu, evoluția populației conform proiecțiilor Eurostat-EUROPOP, ipotezele Comisiei Europene privind evoluția variabilelor macroeconomice. Analiza din perspectiva «Raportului Comisiei Europene privind sustenabilitatea fiscală», ediţia 2015, confirmă absența unor riscuri semnificative pe termen scurt, iar, pe termen lung, aceste riscuri sunt apreciate la nivel mediu şi derivă în particular din poziția bugetară inițială nefavorabilă, fiind sporite de cheltuielile publice cu îmbătrânirea populaţiei, mai ales cele legate de îngrijirea sănătăţii şi îngrijirile pe termen lung”, se precizează în Raportul de convergență 2017 – 2020.

În schimb, Pilonul II de pensii va avea o pondere din ce în ce mai semnificativă în totalul cheltuielilor cu pensiile, cu atingerea unei ponderi de 0,8% din PIB în 2060, potrivit acestui Raport de convergență. În 2030, România trebuie să înceapă plata pensiilor private obligatorii, dacă nu intervin alte modificări, cheltuielile cu aceste pensii fiind inițial de 0,1% din PIB. Ulterior, Pilonul II de pensii va ajunge la 0,4% din PIB în 2040 și 0,7% din PIB în 2050. De asemenea, în Raportul de convergență 2015 – 2018 se menționa că: toate contribuţiile sociale direcţionate către Pilonul II ar urma să ajungă la 2,7% din PIB în 2060 de la 1% în 2014.

 

Situație debalansată de-acum 20 de ani 

Iar situația este deja debalansată, la finele anului trecut, România avea 5,22 milioane de pensionari, în scădere cu 29.000 de persoane faţă de anul precedent, la apoximativ 4,8 milioane de angajați. Astfel, raportul dintre numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat şi cel al salariaţilor a fost de 9 la 10, conform INS. Începând din 1998, România a avut mai mulţi pensionari decât angajaţi, punând presiune pe bugetul de pensii publice.

Numărul total de pensionari din sistemul de asigurări sociale (incluzând pensionarii din toate structurile de pensionare de tip public) a crescut de la circa 3,58 milioane de persoane în 1990 la circa 5,66 milioane de persoane în 2010 (cu 58%), potrivit studiului Evoluţia demografică pe termen lung şi sustenabilitatea sistemului de pensii, realizat de Mihai Șeitan, Mihaela Arteni și Adriana Nedu pentru Comisia Națională de Prognoză.

„În acelaşi timp, numărul de contribuabili la sistemul public de pensii a scăzut de la 7,997 milioane de persoane în 1990 la 4,238 milioane de persoane în 2010 (cu 47%). Acest fenomen a condus la reducerea ratei de dependenţă a sistemului de pensii, în perioada analizată, de circa 3,7 ori”, se mai subliniază în studiul realizat pentru CNP. Rata de ocupare (15-64 de ani) a evoluat în România între 63,6% în anul 2000 şi 58,8 în anul 2010, mai relevă studiul realizat de Șeitan, Arteni și Nedu. „Proiecţiile până în anul 2060 asupra ratei de ocupare din România, în contextul evoluţiilor economice, sociale şi demografice, realizate de Comisia Europeană, scot în evidenţă o reducere lentă a gradului de ocupare atât pentru populaţia cuprinsă între 20 și 64 de ani, cât şi pentru femei”, se detaliază în studiul realizat pentru CNP. Singura categorie care va înregistra o creştere a ocupării va fi reprezentată de persoanele în vârstă (55-64 de ani). „Se preconizează ca rata de dependenţă economică efectivă a vârstnicilor (n.red. – raportul între persoanele în vârstă inactive, 65 de ani şi peste, şi populaţia ocupată totală, 20-64 de ani) să crească de la circa 32% în 2010 la circa 109% în 2060, o deteriorare greu de susţinut financiar”, se precizează în studiul realizat de Mihai Șeitan, Mihaela Arteni și Adriana Nedu.

În aceste condiții se confirmă cu  atât mai mult tendințele de creștere a cheltuielilor statului cu pensiile. Reprezentanții CFA România au reamintit că, în România, cheltuielile sociale reprezintă, în prezent, aproximativ 8% din PIB, cea mai mare cheltuială din bugetul de stat (aproape o treime din total), estimându-se că acest procent va ajunge la 15% din PIB, în 40 de ani.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii