Cautare




, Contributor

Artă & Cultură |
|

Galeria Sector 1- parteneriatul dintre arta contemporană și Andreea Stănculeanu

Seninătate. Bucurie. Tihnă. Generozitate. La capătul acestor atribute o întâlnim pe Andreea Stănculeanu, un om care s-a retras din lumea filmului, pentru a se întâlni cu arta contemporană, în spațiul pe care l-a creat în 2017, în București.
182 sector 1

Andreea este o surpriză, în primul rând. Se așază lângă tine și din câteva vorbe se creează în jur un spațiu curat, liniștit și luminos. Până să recunoști această energie, se consumă conversația, lăsând în urmă poveștile. Anul acesta se fac 25 de ani de când s-a mutat în București, timp în care s-a construit pe sine zilnic, dar se împlinește și un an de când a deschis Galeria Sector 1, un apogeu al dorințelor sale.

Sunt un om viu, un om creativ, curios, curajos. Cred că e foarte important, dacă tot ne-a lăsat bunul Dumnezeu pe planeta aceasta, să nu ne irosim, să facem lucruri cu cine suntem. Cred că sunt un om generos și acesta este un alt lucru foarte important: să rămânem generoși, să nu ne închidem în viețile noastre.”

Ansamblul de principii după care funcționează Andreea a condus-o mereu către un frumos al existenței, drept pentru care în cei 25 de ani abia dacă a întâlnit situații sau oameni care să o mâhnească profund. Simțul umorului, trăirea în prezent, educația, flexibilitatea și un wishlist permanent sunt esențiale pentru alcătuirea unei fotografii personale autentice și durabile.

Cred mult în carpe diem, dar există o variantă care a fost verbalizată de un om care îmi este foarte drag, pe care l-am întâlnit de prea puține ori în viață. Într-una dintre întâlnirile cu Oana Pelea, când eu aveam o problemă uriașă cu vorbirea în public, în pauza unui curs, a venit să povestim. Și tot povestind, încerca să înțeleagă de unde provine frica mea. Nu îmi amintesc ce i-am răspuns, dar orice i-aș fi zis eu, m-a înșfăcat de mână și mi-a zis: «Tot ce ți se întâmplă, e pe viața ta! Nu e mâine, fiecare lucru pe care îl eviți, îl notezi sau de care fugi nu se duce în neant.»

Acesta este carpe diem-ul meu. Fiecare zi e pe viața mea, nu mâine. Realitatea bizară este că o perioadă lungă din viața noastră nu conștientizăm cât de incert este mâine, chiar și ora viitoare. Trăim așa suspendați. Din nefericire și din fericire în egală măsură, cu trecerea timpului, viața te învață că nu ai nicio certitudine despre viitor și este în regulă să fie așa. E parte din frumusețea teribilă a sensului fiecăruia.”

Galeria: partenerul artistului

Andreea crede cu desăvârșire în creativitate, căreia îi acordă, cu drepturi depline, verbul „trebuie”. Din punctul său de vedere, totul trebuie să implice creativitate pentru că aceasta vine însoțită de un spirit liber, care la rândul lui îți oferă grade de libertate. Ceea ce înseamnă cunoașterea altor lumi. Dintre acestea face parte și arta, pe care a ajuns să o cunoască progresiv și să îi indice ritmul următorilor ani.

„E incredibil felul în care povestește cu tine o lucrare de artă. Îți influențează și muzica pe care o asculți, cărțile pe care le citești, te trezești într-un alt spațiu. Chiar e o amprentă.

Ea a existat dintotdeauna ca bucurie, într-o primă fază, apoi s-a mutat către o plăcere conservată, care m-a pus să investesc, să citesc, să fiu genul de turist care nu pleacă niciodată dintr-un oraș fără să vadă toate muzeele și galeriile, apoi s-a transformat în pasiune. În momentul în care m-am uitat la viața mea și m-am întrebat cum aș vrea să arate zilele mele până când nu o să mai pot, mi-am dat seama că mi-aș dori să ajut, să fac ceva care să conteze, potențial să las o amprentă.”

Această marcă personală s-a dezvoltat într-o galerie de artă contemporană, idee care a existat în mintea sa timp de șapte luni, înainte de a o împărtăși cu cineva. Apoi, de la prima conversație despre acest proiect până la prima expoziție au trecut doi ani, timp în care s-a apropiat de lumea artei.

Eu cred că pot fi un partener foarte bun pentru artiști, că pot să creez pentru ei un spațiu care să însemne două lucruri: terenul lor de joacă, în care să se exprime, iar apoi, prin intermediul lui, să lase la mine grija creșterii, a expunerii, a interacțiunii cu iubitorii de artă. Să o așeze în altă parte pentru a continua demersurile lor de cunoaștere, a-și alimenta flacăra actului creativ, a experimenta. Vreau să le fiu alături.”

În ceea ce privește relația dintre artist și galerie, Andreea mărturisește:

„În cazul nostru e deschidere, susținere, comunicare transparentă, în care ne povestim unii altora despre lucrurile pe care le confruntăm. Ei îmi dau voie în lumea lor, mă ajută să mă împrietenesc cu ei, îmi împrumută ochii lor – printre cele mai prețioase lucruri care mi se întâmplă, mă provoacă mereu cu tot felul de referințe și conversații, e foarte vie relația. Iar eu le povestesc despre lucrurile pe care vreau să le facem împreună, îi provoc să își imagineze show-urile pe care și le doresc.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii